Povestea tragică a unei comunităţi: ce n-a distrus Holocaustul, a spulberat comunismul

Tineri evrei din Şimleu la Yeshiva FOTO Muzeul Holocaustului

În perioada interbelică, populaţia evreică din Sălaj număra aproape 14.000 de membri. Astăzi, în judeţul nostru trăiesc mai puţin de 50.

O comunitate prosperă, cu o cultură şi cu tradiţii aparte, cu un spirit antreprenorial ieşit din comun. Aşa arăta, în perioada interbelică, populaţia evreică din judeţul Sălaj. Daniel Stejeran, directorul Muzeului Holocaustului din Şimleu Silvaniei, povesteşte că la recensământul din 1930, în Sălaj trăiau 13.754 de evrei. Ei locuiau în special în oraşe, reprezentând, la acea vreme, 13,4 la sută din populaţia urbană a Sălajului. Cei mai mare comunitate era la Şimleu Silvaniei, unde trăiau 1.580 de evrei. La Zalău, deşi era oraşul reşedinţă de judeţ, erau doar 553 de evrei. Daniel Stejeran spune că Zalăul nu prezenta interes din cauza zilei de târg, pentru că târgul săptămânal se ţinea sâmbăta, când evreii ţin Sabatul şi nu au voie să muncească. De altfel, istoria chiar consemnează cazul unui evreu din Zalău care, din cauza faptului că ziua de târg era de Sabat, a dat faliment, casa sa - în care funcţionează acum Galeria de Artă "Ioan Sima" - fiind luată de bancă. Din această cauză numărul evreilor din Zalău a rămas insignifiant, nu a crescut, iar viaţa economică s-a menţinut pe o linie constantă. Astfel s-a conturat situaţia ciudată din punct de vedere economic, în care nu oraşul Zalău, ci Şimleul Silvaniei a fost autenticul centru economic al judeţului.

Directorul Muzeului Holocaustului povesteşte că prima atestare documentară a unei Chevra Kadisha (societate care se ocupa de înmormântarea evreilor) este la Şimleu Silvaniei. Tot la Şimleu se înfiinţează şi prima tipografie cu caractere ebraice din Transilvania de Nord, dar şi o fabrică de jucării care producea, în special jocuri bazate pe inteligenţă, de genul jocurilor de domino sau de şah. O bună parte din producţie era exportată, restul ajungând la copiii din toate colţurile ţării. Fabrica aparţinea familiei Marmorstein, care a deschis la Şimleu şi o agenţie de turism internaţional, un lucru foarte rar la acea vreme. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a pus, însă, capăt pentru totdeauna acestor activităţi economice.

Nu numai activitatea economică mergea strună în perioada interbelică în comunitatea evreiască din Şimleu Silvaniei. Daniel Stejeran spune că funcţiona acolo cu succes şi Societatea Femeilor Evreice, cu o activitate susţinută în domeniul caritabil. Religia juca, de asemenea, un rol important în viaţa comunităţii, existând nu mai puţin de trei sinagogi şi opt case de rugăciune. Dintre cele trei sinagogi, două au fost dărâmate. Una a fost, însă, salvată şi găzduieşte, din 2005, primul Muzeu al Holocaustului din Transilvania de Nord.

Începutul sfârşitului comunităţii din Şimleu a fost marcat de debutul celui de-ai doilea război mondial, care le-a închis afacerile. A urmat, apoi, Holocaustul, prin care au fost exterminaţi aproximativ 90 la sută din evreii din oraş. Puţinii care au supravieţuit (aproximativ 1.200 din tot judeţul) şi s-au întors, după încheierea războiului, la Şimleu, şi-au găsit proprietăţile naţionalizate de regimul comunist. O bună parte a plecat spre SUA ori spre state din Europa. Cei mai mulţi au plecat în 1968 în Israel, când regimul comunist a creat o breşă legislativă care a permis acest lucru.

Aşa se face că, astăzi, în Sălaj mai trăiesc doar 50 de evrei, dintre care zece sunt la Şimleu Silvaniei. O parte dintre ei au reuşit să îşi recupereze proprietăţile.Este şi cazul familiei Marmorstein, cea care avea fabrica de jucării şi agenţia de turism internaţional, care a venit săptămâna trecută la Şimleu pentru a intra în posesia complexului de trei case din centrul Şimleului pe care l-a revendicat şi l-a câştigat în instanţă. Supravieţuitoarea Holocaustului Elly Berkowitz Gross nu a avut, însă, aceeaşi baftă în recuperarea casei pe care o are la Şimleu şi pe care vrea să o transforme în casă memorială.