Misterele singurului sit neolitic din România în care oamenii practicau două tipuri de rituri funerare şi se închinau la un idol hermafrodit

În prezent, lucrările la Porţ sunt sistate FOTO Sanda Băcueţ

Cel mai important sit neolitic din nord-vestul României, cel de la Porţ - punctul Corău din judeţul Sălaj, este şi singurul din ţară în care arheologii au descoperit atât morminte de incineraţie, cât şi de înhumaţie, provenind din aceeaşi perioadă.

Potrivit arheologul Sanda Băcueţ, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, cercetările în zona situată la limita judeţelor Sălaj şi Bihor au început în 2002, când acolo urma să se realizeze un lac de acumulare cu rol în regularizarea debitelor râului Barcău. Din cauza discontinuităţilor în finanţare, lucrările au fost oprite şi reluate abia din 2010. Rezultatele cercetării de teren au fost peste aşteptările arheologilor. "Este cel mai important sit neolitic din nord-vestul României. Este important pentru că este singurul sit din România unde comunitatea utiliza atât inhumaţia, cât şi incineraţia", explică Sanda Băcueţ.

Locuitorii din Porţul neolitic erau buni meşteşugari

O altă descoperire care dă importanţă sitului de la Porţ este legată de ocupaţia membrilor comunităţii neolitice a cărei prezenţă a fost pusă în evidenţă acolo: confecţionau unelte din piatră - topoare şi dălţi, valorificând rocile din subtratul zonei. "Avem în jur de 2.000 de piese, făcute pentru schimb - probabil cu comunităţile din centrul Transilvaniei, de la care luau sare, oferindu-le, la schimb, unelte", explică arheologul.

Populaţia neolitică de la Porţ descoperise - spune Sanda Băcueţ - şi utlizările bitumului, care în zonă se găsea la suprafaţă. Îl foloseau la decorarea obiectelor, amestecând bitumul natural cu seva de mesteacăn, dar şi la umplerea unor fisuri. De asemenea, bitumul era folosit şi ca materie primă pentru troc.
Seva de mesteacăn era folosită şi în tratarea micilor răni, pentru că este antiinflamatoare.

38 de morminte intacte descoperite

În situl de la Porţ au fost descoperite - în Sălaj şi Bihor - 21 de morminte de incineraţie şi 17 de inhumaţie. Pe lângă acestea, acolo au mai fost descoperite şi cenotafe, adică grupări de vase funerare, fără oase înăuntru. "Ritul şi ritualul funerar sunt unele dintre cele mai bogate surse de informare cu privire la credinţele comunităţilor, statutul social al celui decedat, tipurile de podoabe şi accesorii vestimentare utilizate, uneori semne ale ocupaţiei defunctului. Pe ansamblul perioadei neolitice, ritul de înmormântare predominant a fost inhumaţia, descoperirile de morminte de incineraţie din Nord-Vestul României sunt excepţii de la regulă”, explică Sanda Băcueţ. Potrivit arheologului, ca inventar funerar predomină depunerea de vase ceramice, uneori unelte din piatră, rar statuete antropomorfe. ”Un ritual special a impus depunerea de bulgări de ocru roşu sau impregnarea oaselor cu ocru, ritual întâlnit atât la morminte de incineraţi, cât şi la cele de înhumaţie”, spune Sanda Băcueţ.

Statuetă hermafrodită

Tot la Porţ a fost descoperită o statuetă neolitică, cu o vechime de aproape şapte milenii, care reprezintă o zeitate mai neobişnuită. Practic, idolul are atât organe sexuale feminine, cât şi masculine. „Descoperirea a fost făcută în fundaţia unei locuinţe construită, cel mai probabil, între 4800 – 4500 a.Ch. Vorbim de o raritate pentru această perioadă, iar eu, cel puţin, nu ştiu să se mai fi descoperit şi publicat o astfel de statuetă”, explică Sanda Băcueţ.

Micul idol de lut, înalt de 10 centimetri, are şi penis, dar îi sunt reprezentaţi şi sâni. „Oricum, statuetele masculine, în general, sunt o raritate. Din aproximativ 50 de statuete descoperite la Porţ, aceasta este singura cu caracteristici masculine. Idolii feminini sunt preponderenţi, pentru că omul neolitic se închina zeităţilor fecundităţii şi fertilităţii. Cred că şi în acest caz este vorba de acelaşi cult, fecunditatea fiind subliniată tocmai prin reunirea trăsăturilor femeieşti şi bărbăteşti. Arheologul spune că statueta ar fi fost pusă la fundaţia casei într-un „ritual de fundare”. „În alte epoci oamenii puneau în fundaţia tot felul de obiecte sau, în vremurile noaste, se îngroapă un cocoş în fundaţii. Toate aceste depuneri rituale au rolul de a proteja locuinţa şi familia care trăieşte acolo”, mai spune ea.

Vă mai recomandăm:

Manifestul anticarlist al lui Iuliu Maniu blocat de dictatura regală. Documentul cu valoare istorică excepţională a fost descoperit recent în arhivele CNSAS

Dezvăluirile făcute de Iuliu Maniu în faţa morţii. Cu ce regrete a trecut în veşnicie fostul prim-ministru al României

Trecerea prin Dacia a tiranului Caracalla, unul dintre cei mai cruzi împăraţi romani, pregătită identic cu vizitele de lucru ale lui Ceauşescu

→

Imaginea 1/6: sit Porţ