Record de încasări la Zilele Teatrului "V.I. Popa" Bârlad. Caramitru şi Mălăele joacă cu casa închisă

60 de ani de teatru la Bârlad

Biletele au fost epuizate la piesa "Câte-n lună şi în stele" jucată de Caramitru şi Mălăele în ciuda preţului piperat: 150 de lei. Au mai rămas doar câteva bilete pentru premiera pregătită de trupa bârlădeană

Încă din primele zile ale lui decembrie au fost epuizate biletele la piesa de teatru jucată de Ion Caramitru şi Horaţiu Mălăiele. Preţul unui bilet a fost de 150 lei (stal şi loje), iar pentru locurile aflate mai departe de scenă au fost puse în vânzare bilete la 80 de lei, respectiv 50 de lei.

Şi biletele pentru premiera pregătită de trupa Teatrului "V. I. Popa" au fost vândute ca pâinea caldă la preţ de 25 de lei.

60 de ani de teatru la Bârlad

Programul celor două zile aniversare:

12 decembrie:
- ora 17,30, în foaier, deschiderea manifestărilor dedicate celor 60 de ani de teatru la Bârlad;
- ora 19,00, premiera spectacolului "Jocul de-a vacanţa", de Mihail Sebastian. Regia: Gheorghe Balint, scenografia: Adriana Raicu.
13 decembrie:
- ora 11,00, în foaier, întâlnire cu iubitorii de teatru;
- ora 19,00, spectacolul "Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele", cu participarea violoncelistului Adrian Naidin.

"Vă aşteptăm cu emoţie să fim din nou împreună într-un moment special, acela în care un oraş mic sărbătoreşte un teatru mare! Se împlinesc 60 de ani de teatru - motiv de bucurie, împărtăşită cu spectatorii noştri dragi, cărora le-am pregătit câteva surprize", precizează Teodora Spînu, secretarul literar al teatrului bârlădean. Tot ea a făcut o prezentare a celor două piese ce vor fi văzute de public:

Spectacolul Caramitru-Mălăele, "câte’n lună şi în stele" este un duel de vorbe de duh, versuri alese, umor fin şi o muzica desăvârşită, pe strunele violoncelistului Adrian Naidin. Legende ale scenei româneşti, actorul Horaţiu Mălăele şi prietenul său de-o viaţă, Ion Caramitru, urcă pe scena Teatrului V. I. Popa pentru o ediţie de gală. Spectacolul este o excelentă provocare pentru doi maeştri rostitori de versuri, eleganţi şi inteligenţi, care explorează cu umor subtilităţi ale minţii şi colţuri secrete ale sufletului.

Caramitru recită răscolitor, imaginând, cu inteligenţă şi ingeniozitate, răspunsuri pe măsură unui Horaţiu Mălăele vulcanic, irezistibil şi plin de umor - demonstraţii de virtuozitate într-un duel de vorbe ai cărui martori sunt adesea Shakespeare, Topârceanu sau Nichita Stănescu. Violoncelistul Adrian Naidin este cel care a acceptat invitaţia de a da ritm acestui spectacol neconvenţional de cuvinte. “Rostit, sunetul ar putea deveni cuvânt”, spune Adrian Naidin. “Sunt întâlniri între cuvânt şi sunet. Ambele au aceeaşi origine: spiritul. Ambele vin din suflet”, spune el.
Spectacolul Caramitru-Mălăele câte’n lună şi în stele vă provoacă: “în continuarea vieţii dumneavostră să râdeţi, pentru că râsul este muzica sufletului, să vă jucaţi – este secretul tinereţii şi să iubiţi – este raţiunea de trăi”… (Horaţiu Mălăele)
 
Jocul de-a vacanţa, de Mihail Sebastian, poate părea o comedie fără pretenţii, minoră: câteva personaje banale îşi petrec "luna lor de libertate", adică vacanţa, la Vila Weber, undeva în munţi. Pe scenă se perindă caractere şi tipuri ale vieţii cotidiene de oriunde şi de oricând: femeia tânără (Corina), femeia bovarică, la vârsta critică (madame Vintilă), adolescentul (Jeff), micul funcţionar (Bogoiu), militarul (Maiorul), fiecare cu obiceiurile şi ticurile sale. Mihail Sebastian ne dă, prin vocea lui Ştefan Valeriu, un sfat atât de simplu, dar atât de greu de pus în practică - măcar o dată pe an să ne izolăm şi să uităm de "manii, regrete, zâmbete, amoruri", pledând pentru tăierea tuturor punţilor care ne leagă de realitatea cotidiană: "am şi eu luna mea de libertate - şi nu există decât o singură formă - supremă - de libertate: lenea. Am şi eu luna mea de lene", când "stau, privesc, tac şi nu aştept nimic. Unsprezece luni pe an sunt şi eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar, după unsprezece luni, mă duc undeva departe de oraş, să iau lecţii de lene, de la piatra asta, de la copacul ăla. Uită-te la el, nu ţi se pare că e ceva împărătesc în indiferenţa lui?"