Video Mesajul noului episcop al Huşilor: „Vă rog să mă primiţi nu ca pe un stăpân, nu ca pe unul care are nevoie de vorbe linguşitoare“
0
Duminică, 22 octombrie, a avut loc întronizarea noului episcop al Huşilor, PS Ignatie, înaltul prelat ales de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să conducă eparhia care a fost zguduită în această vară de un scandal sexual fără precedent. Peste 4.000 de credincioşi au participat la instalarea în funcţie a Preasfinţitului Ignatie.
Curtea Catedralei Episcopale de la Huşi a devenit neîncăpătoare pentru miile de persoane sosite din toate colţurile judeţului, dar şi din ţară, pentru a-l întâmpina pe noul episcop. Nelipsite au fost şi autorităţile locale, judeţene sau centrale: preşedintele Consiliului Judeţean şi cei doi vicepreşedinţi, prefectul judeţului, primarii din Vaslui, şi Bârlad, precum şi numeroşi parlamentari.
La ceremonia oficiată de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei IPS Teofon, au participat 15 arhierei: IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor, IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, PS Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, PS Antonie de Orhei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, PS Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Mitropolitul Moldovei: Rugă pentru iertarea smintelilor
După oficierea Liturghiei, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit o cuvântare prin care a atins şi vulnerabilităţile care au condus schimbarea din funcţie a fostului episcop al Huşilor, Corneliu: „Rugăm pe Dumnezeu să întărească arhiereii şi preoţii Bisericii spre slujirea poporului cel dreptcredincios cât mai aproape de ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Îl rugăm să ne ierte pentru slăbiciunile şi neputinţele noastre, precum şi pentru toate smintelile care aduc tulburare, nedumerire şi confuzie între credincioşi. Nădăjduim în iertarea şi mila lui Dumnezeu, ne încredinţăm iubirii sale neţărmurite, aşteptăm arătarea tainei impărăţiei sale şi rugăm să aibă sub oblăduirea sa pe robul său Ignatie, Episcopul Huşilor dimpreună cu toţi preoţii, monahii, monahiile şi dreptcredincioşii creştini din această binecuvântată Eparhie”.
Originar din Ardeal, PS Ignatie a fost susţinut la ceremonia de întronizare de zeci de credincioşi veniţi cu autocarele din satul natal, foşti colegi de seminar sau de facultate. Aceştia au declarat că vasluienii vor avea de câştigat prin venirea PS Ignatie în zonă, fiind cunoscut ca un slujitor al Domnului ”blând şi bun”. La rândul lor, preoţii din Vaslui au transmis, prin vocea preotului Constantin Mogoş, un mesaj de bun venit noului episcop.
”Despre Preasfinţia Sa ştim mai puţine lucruri, dar cum chipul omului arată şi starea sufletească, noi, cei care lucrăm în ogorul Domnului şi ne lovim de diverse situaţii, vedem cu prisosinţă în Preasfinţia Sa mai multe virtuţi deosebite, cum ar fi: credinţa, înţelepciunea, dragostea, bunătatea, smerenia şi dorinţa de a lucra pentru binele aproapelui”; a transmis preotul Mogoş.
Peste 4.000 de persoane au participat la ceremonia de întronizare a noului episcop al Huşilor
De la episcopul tiranic, la episcopul smerit
Cel mai aşteptat moment al ceremoniei a fost cuvântarea noului episcop al Huşilor. PS Ignatie a reuşit să sensibilizeze miile de credincioşi cu mesajul său emoţionant. Dacă fostul episcop Corneliu a ieşit în evidenţă, de-a lungul anilor, prin atitudinea sa dură, PS Ignatie a impresionat cu blândeţe şi smerenie. Noul episcop al Huşilor a pledat pentru valorile umane, pentru familie, dar şi pentru miile de români din Diaspora.
Fără să ştie că pe scenă se afla şi fost profesor de marxism (preşedintele CJ Vaslui, Dumitru Buzatu n.r.), PS Ignatie a vorbit despre ciuma roşie comunistă şi de marxismul cultural, preocupat de identitatea de grup şi nu de persoană.
Redăm mai jos parte din mesajul transmis de noul Episcop al Huşilor PS Ignatie, după ceremonia de întronizare:
Suntem chemaţi ca prin tot ceea ce facem şi gândim să devenim oglinzi şi sălaşe autentice, nu sparte şi găunoase ale dragostei şi bunătăţii infinite a lui Dumnezeu, într-o societate tot mai fragmentată de ură viscerală, minciună grosolană, calomnie premeditată, răutate disperată şi destrăbălare smintitoare.
De aceea, am nădejde vie că reîmprospătarea acestui adevăr şi anume că un slujitor al domnului fie episcop, preot sau diacon, trebuie necontenit să dăruiască cu timp şi fără timp sufletelor credincioşilor hrană din trupul şi sângele lui Hristos, dragoste infinită din dragostea lui Hristos, lumină din lumina copleşitoare a lui Hristos, bucurie din bucuria fără de margini a lui Hristos, blândeţe din blândeţea dumnezeiască a lui Hristos, iertare din iertarea autentică a lui Hristos, viaţă din viaţa nemuritoare a lui Hristos şi nădejde din nădejdea neclinitită a lui Hristos.
Lumea este absorbită de trei realităţi: oameni care nu mai caută rostul lor în această lume, adică împlinirea lor ca fii a lui Dumnezeu, oameni care nu mai fost să fie lăcaşuri de lumină şi bucurie, ci morminte întunecate, surse de teroare, frică laşitate, nelinişte şi şantaj. Oameni care refuză să trăiască în mod liber, atâta timp cât decid să fie legaţi de lanţuri păcatelor, ale urii, ale invidiei, ale desfrâului, ale răutăţii, ale vicleniei, ale corupţiei, ale batjocurii şi strivirii identităţii celuilalt. Cu alte cuvinte, vârtejuri fără sens. Pentru că în spatele omului lipsit de Dumnezeu stau demonii, despre care părintele Staniloaie ne spune că ei sunt duşmanii seriozităţii şi ai responsabilităţii, amăgindu-ne cu tot ceea ce este plăcere, succes uşor şi gândire superficială. Demonii sunt conducătorii nevăzuţi pe lunecuşul uşor al căderilor noastre, din tot ceea ce înseamnă umanitatea.
Vă rog să mă primiţi nu ca pe unul care face minuni, nu ca pe un stăpân, ci ca pe unul care vrea să vă slujească cu autoritatea dragostei, a blândeţii, a înţelegerii, a împreună-pătimirii, şi la bine şi la rău, ca pe unul care nu vrea să iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu, ca pe unul care nu are nevoie de vorbe linguşitoare, care ameţesc orice pământean, ca pe unul care nu are nevoie de odihnă, ci neostoită trudă în via domnului, ca pe unul care vrea să se răstignească pe altarul dragostei pentru dumneavoastră, ca pe unul care vrea să vă sărute rănile şi să vă micşoreze suferinţa, atunci când sunteţi îndureraţi şi nepăstuiţi, ca pe unul dispus să se lepede de el însuşi şi de tot ceea ce poate împiedica trăirea curată a credinţei, ca pe unul care iubeşte simplitatea şi sinceritatea relaţiilor dintre oameni, ca pe unul care nu are nevoie de putere, ci de acel cutremurător, minunat şi cu totul dumnezeiesc privilegiu de a iubi ca şi Hristos până la moarte.
Mă simt copleşit că Sfântul Sinod mi-a încredinţat una dintre cele mai vechi eparhii din ţara noastră pe care îmi propun, cu ajutorul lui Dumnezeu, să o slujesc cu mult duh de blândeţe, pricepere, dragoste şi cu atenţie faţă de orice suferinţă care poate răni şi tulbura pe oamenii ei.
Episcopul Huşilor, alături de mitropolitul Moldovei
Mi-a fost oferită cinstea de a fi întronizat episcop într-o frumoasă ctitorie ştefaniană şi păşesc pe urmele binecuvântate ale unor ierahi înţelepţi, buni, cărturari şi mărturisitori, care au păstorit în străvechea eparhie a Huşilor. Dintre toţi înaintaşii în scaunul eparhiei Huşilor cel mai la suflet îmi este episcopul Grigore Leu, care în vremuri de prigoană şi cumplită opresiune ateist- comunistă s-a dovedit a fi conştiinţa cea mai vie a bisericii neamului nostru, nedorind ca sufletul credinţei să fie distrus de ciuma roşie a comunismului.
Cred că şi mie îmi revine datoria unei mărturisiri la fel de curajoase în aceste vremuri de profunde bulversări în planul mentalităţilor sociale colective, pentru că suntem asaltaţi de altfel de ideologii, mult mai perfide şi mai distrugătoare de suflet şi de neam, cum este cea a multiculturalismului pervertit, un fel de marxism cultural, care este peocupat de identitatea de grup, şi nu de persoană, ca şi chip a lui Dumnezeu, este preocupat de subminarea şi anihilarea tradiţiei şi ale rădăcinilor noastre creştin ortodoxe. Altfel spus, biserica cu valorile propuse de ea, doreşte respectul de care este firesc să se bucure.
Pledoarie pentru valorile familiei
Rugaţi-vă pentru orice lacrimă care cade peste obrazul unui copil şi care este singur, pentru că părinţii lui sunt în străinătate ca să câştige o pâine mai bună. Rugaţi-vă pentru orice mamă, căreia îi arde sufletul de dor după copilul ei, lăsat acasă, în ţară, în gija bunicilor sau rudeniilor. Rugaţi-vă ca familia să trăiască bucuria de a fi tot timpul împreună şi de a spori în credinţă dragostea lui Dumnezeu. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea puterea de a păstra unitatea familiilor dumneavoastră
În acest sens, una dintre priorităţile mele pastorale, pe lângă faptul de a sluji cu smerenie şi totală dăruire pe Dumnezeu , va fi şi susţinerea familiei, aşa cum Dumnezeu a lăsat-o: mamă, tată şi copii. De ce? Dacă vrei să distrugi credinţa unui neam, a unui popor, e nevoie doar să destabilizezi să desfigurezi conceptul de familie. Dezgoleşte de orice semnificaţie creştin- evanghelică şi ai reuşit absolut totul. De ce pare totul aşa de catastrofal? Pentru că prin familie, prin familia care creşte şi se dezvoltă în credinţa lui Dumnezeu se transmite totul: educaţia sănătoasă, valorile creştine, credinţa şi dragostea de neam. Ea este matca unde se plămădeşte fermentul asumării acestor valori, este biserica cea mică, un cuvânt inspirat al Sfântului Ioan Gură de aur.
De aceea, consider că se impune ca forurile legislative ale ţării noastre să adopte un mecanism onest financiar, prin care să sprijine tinerele familii, dar şi pe cele cu copii mulţi, aşa cum acest lucru deja se întâmplă în Occident. Astfel încât, să nu mai fie nevoit nimeni să ia calea exilului pentru un trai mai bun lăsându-şi acasă copiii în grija bunicilor sau a rudelor. Faptul că încă mai sunt familii triste, distruse din cauza divorţurilor,a infidelităţilor conjugale, copii părăsiţi, abandonaţi şi care stau departe de părinţii lor, femei maltratate, este şi responsabilitatea noastră, a familiei celei mari, a celor care credem în Histos şi ocupăm biserica cea vie, pentru că nu ne rugăm pentru ei, nu-i ajutăm suficient din punct de vedere material, nu-i învăluim cu atenţia noastră, nu reuşim să le arătăm dragoastea frumoasă a lui Dumnezeu. Nu semănăm în sufletele lor suferinde mângâierea şi năzuinţa după bucuria de a fi împreună, părinţi şi copii, şi pentru că nu avem conştiinţa unităţii tuturor în Dumnezeu.
Vă cer stăruitor, ca orice neputinţă, scăpătare sau zvâcnire involuntară, de nevrednicie din partea mea, inerente firii umane păcătoase, să le aşezaţi în rugăciunea dragostei în faţa lui Dumnezeu ca totul să se prefacă în nimic, iar eu să devin un vas al sfinţeniei şi slavei lui Dumnezeu, ca în felul acesta să domnească pe deplin conştiinţa că sunt în duhul lui Hristos.
Se încarcă comentariile...
