Povestea ultimului dogar din Mehedinţi şi drama unei meserii uitate: „Am avut un băiat care a lucrat cu mine şi el nu ştia să facă o fereastră sau o uşă“

Dumitru Mladin (77 de ani) este ultimul practicant în Mehedinţi al unei meserii uitate, dogăria. Meşterul a învăţat meseria de la un vecin în urmă cu 50 de ani.

Singurul reprezentant al unei bresle meşteşugăreşti importante pe vremuri trăieşte acum în Drobeta Turnu Severin, unde îşi primeşte clienţii. Sunt oameni care ştiu să aprecieze un lucru bine făcut, dar cunosc şi faptul că ţuica sau vinul se păstrează foarte bine în butoaie de lemn.

Dumitru Mladin este de loc din zona de munte a Mehedinţiului, de la Godeanu, acolo unde mulţi au învăţat de-a lungul anilor meşteşugul dogăriei. Acum, breasla sa a dispărut fiindcă rând pe rând reprezentanţii acesteia s-au dus la cele veşnice, iar tinerii nu s-au înghesuit să înveţe tainele acestei meserii.

Nea Dumitru îşi aminteşte că a furat meseria de la un vecin din sat, Iancu Armulescu: 

„Când vezi un om că face un lucru, trebuie să te uiţi bine la el, să-l urmăreşte, să fii atent la el. Important este că trebuie să ştii bine măsurile că altfel nu poţi să faci vasul”.

Îl privea ore în şir cum modela lemnul, cum potrivea cercurile, astfel încât butoiul să fie fără cusur. Nici nu intra în discuţie ca vreun client să fie nemulţumit fiindcă asta ar fi fost ruşine mare.

La 16 ani a făcut primul butoi cu ajutorul vecinului său şi cu sculele acestuia. „Prima dată, lemnul trebuie să-l fasonezi, apoi să-l tai la o anumită lungime. Când am învăţat eu nu erau maşini de lucrat, ca acum. Atunci îl ciopleam cu securea, pe urmă trăgeam manual cu rindeaua şi apoi îl făceam la dimensiunea la care trebuia făcut pentru a pune cercurile pe el. După aceea îl retezeam la capete, ca să-l faci rotund”, povesteşte meşterul.

„Meseria se fură, nu se învaţă”

Dumitru Mladin a plecat din sat în urmă cu 45 de ani şi s-a mutat în Drobeta Turnu Severin, unde s-a angajat la Secţia de Drumuri Naţionale. Şi-a dat seama că anii trec şi că la bătrâneţe îi va prinde bine ziua când îi va bate poştaşul la poartă cu pensia. Nu a abandonat însă nicio clipă marea sa pasiune pentru dogărie şi tâmplărie şi în timpul liber a continuat să lucreze pentru clienţii săi.

Regretă faptul că nu mai găseşte tineri pe care să-i înveţe secretele dogărie:

„Meseria se fură, nu se învaţă, sunt mulţi care ştiu teorie, dar practică nu ştiu. Am avut un băiat care a lucrat cu mine, făcuse o profesională de tâmplari şi el nu ştia să facă o fereastră sau o uşă”.

E adevărat însă şi faptul că din meşteşugul acesta nu se poate trăi în zilele noastre.

Lemnul trebuie uscat doi ani

Nea Dumitru spune că pentru realizarea unui butoi nu se foloseşte material verde. Lemnul trebuie să fie uscat timp de minimum doi ani. Este obligatoriu ca uscarea să se producă în mod natural, la soare şi la vânt. Cel mai bun lemn pentru vin este stejarul, iar în cazul rachiului trebuie folosit lemnul de dud.