Legendele Podului lui Dumnezeu de la Ponoare
0Podul natural de la Ponoare sau Podul Lui Dumnezeu, aşa cum este numit de către locuitori şi despre care se ştie un număr variat de legende este al doilea ca mărime din lume.
Cu o lungime de 30 de metri şi cu 13 metri lăţime, podul face legătura dintre oraşele Baia de Aramă (Mehedinţi) şi Băile Herculane (Caraş Severin), fiind singurul pod natural circulat din lume.
Una din legendele biblice care circulă în zonă spune că Podul Natural de la Ponoarele ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă spre Tismana, după ce oamenii l-au alungat din comună.
Astfel după cum arată legenda prin aceste locuri după ce a construi mănăstirea Vodiţa (1370-1372) după pierderea acesteia prin ocuparea regiunii Severinului de către regatul maghiar, călugărul greco-sârb Nicodim plecând spre nord-est a poposit pe aceste meleaguri unde pitorescul l-a atras destul de mult, hotărându-se să întemeieze o nouă mănăstire. Prin întemeierea unei monastiri o parte din terenurile care aparţineau locuitorilor urmau să treacă in posesia mânăstirii. Această situaţie a alarmat pe cetăţenii satului determinându-i sa găsească o modalitate de a-l izgoni din aceste locuri.
Pe când călugărul Nicodim dormea în casa unui oarecare Vîlsan, acesta împreună cu alt fruntaş al satului Vucea, i-au tras cuţitul din teacă, au tăiat cu el o găină neagră pe care i-au băgat-o în desagi unde el avea pâinea şi mistriile de lucru. Dimineaţa călugărul a plecat spre Baia de Aramă. Vîlsan şi cu Vucea , necunoscându-i intenţia, s-au luat după el, l-au ajuns şi au început să îl bată ca pe un hoţ, după ce l-au căutat în desagi şi au găsit găina. Pentru a-şi arăta nevinovăţia călugărul le-a spus să îi scoată cuţitul din teacă sa vadă că nu-i plin de sânge. În realitate cuţitul era plin de sânge despărţindu-se de ei i-a blestemat ca din neamul lor să nu iasă decât cimpoieri, toboşari şi martori de meserie. Niciodată să nu le ajungă ce le trebuie: (când vor avea sare sa nu aibă mălai şi când vor avea mălai să nu aibă sare, iar când vor avea de toate sa le iese apa la vatra). În apă să nu trăiască nici-o vietate, nici măcar broaşte. Locul unde călugărul şi-a aruncat cuţitul, pâinea şi găina poartă denumirea de “Valea Găinii”.
„După ce a ctitorit mânăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici la Ponoare, unde a dorit să facă o mânăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim în momentul în care va ctitori la Ponoare o mânăstire vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, ei nu au primit cu bucurie această veste că s-ar face o mânăstire la Ponoare. În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşire din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ”, ne povesteşte şi preotul Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.
Din acel moment cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri, actualmente un simbol creştin al Olteniei. Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Aceste lucruri s-au şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăieşte nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, apa intră în cavitatea subterană a unei peşteri brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.
O altă legendă spune că în Peştera Ponoare locuia Dracu. Sătenii l-au rugat pe Dumnezeu să-i scape de el şi astfel, Dumnezeu a lovit tavanul peşterii, acesta prăbuşindu-se peste gura ei, formând podul.
“Despre Podul lui Dumnezeu există foarte multe legende, cea mai frumoasă dintre ele este cea care vorbeşte despre formarea podului prin intervenţia puterii divine. Podul s-a format prin prăbuşirea peretului superior al peşterii. Ca la orice întuneric şi acolo stătea Dracul. El făcea numai rele oamenilor din zonă. Astfel oamneii s-au rugat lui Dumnezeu, iar acesta i-a ajutat şi a vrut să-l alunge pe Drac. A coborât pe pământ şi Dracul a intrat în peşteră. Dumnezeu a apăsat cu mâna tavanul peşterii să-l prindă pe Drac. Dracul e drac şi s-a strecurat prin peşteră şi a ieşit prin partea cealaltă a peşterii. Supărat că a fost alungat de aici din zonă a zgârâiat toate pietrele din partea cealaltă a versantului şi a format două câmpuri de lapiezuri: Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei”, ne-a povestit Dumitru Borloveanu, profesor de limba română, localnic din Ponoare.
Pe aceeaşi temă:
Legenda vârfului Frumoasa, stânca născută dintr-o femeie superbă şi dragostea ei neîmplinită
Se încarcă comentariile...
