Chiriţa din diaspora, menajera care joacă teatru în timpul liber în Italia: „Românii primesc cu bucurie şi nerăbdare aceste momente“

O moldoveancă de la Piatra Neamţ descreţeşte frunţile celor care trăiesc la Roma, jucând rolul Chiriţei, una din cele mai haioase eroine din dramaturgia românească, în diverse spectacole organizate în comunitatea de români din Italia.

Povestea Elenei Agapi (50 de ani) este până la un punct povestea multor românce, care după 1990 au luat drumul străinătăţii pentru un loc de muncă mai bine plătit. A plecat din România în urmă cu 11 ani, culmea, spune ea, tocmai pe 26 ianuarie, de ziua lui Nicolae Ceauşescu. Elena a muncit 21 de ani ca vânzător-gestionar la marile magazine din Piatra  Neamţ.

„Când eram mică, eram poreclită de adulţi, pe ascuns „ceauşica”, iar o vizită de-a lui Ceauşescu la Piatra Neamţ a fost făcută de ziua mea 26 septembrie. Eu cred în numerologie”, spune Elena. În Italia a început, ca majoritatea femeilor, ca îngrijitoare, iar după ce a decedat bătrâna pe care o îngrijea, a devenit colf, adică munceşte cu „ora“ (face curăţenie la diverse familii câte ore au nevoie). Locuieşte cu chirie împreună cu familia sa, soţul Valeriu şi cei doi fii, Alexandru şi Robert.

Cu ia bunicii a început totul

Departe de ţară, Elena a luat cu ea şi un obiect care să-i aducă aminte de ţara mamă, să-i aline dorul, o ie tradiţională din Moldova. Aşa se face că în 2015, a văzut pe una din reţelele de socializare un afiş în care se anunţa că grupul „Românii din Roma” organizează „Sărbătoarea Iei”, a doua ediţie şi s-a hotărât să participe şi ea la acest eveniment.

 „Am luat legătura cu organizatoarea, doamna Maria Bogdan, să întreb dacă pot participa având costumul autentic din 1918 al bunicii mele. Am fost invitată şi anunţată că trebuie să prezint în câteva cuvinte costumul. Pe tren (căci locuiesc la o distanţă de 30 km de centru) mi-a venit ideea să-mi prezint costumul în versuri şi de ce nu chiar în graiul neaoş moldovenesc, fiind moldoveancă de la Piatra”, povesteşte Elena. Acest moment avea să-i schimbe viaţa româncei noastre de la Piatra Neamţ pentru că aplauzele îndelungi ale spectatorilor i-au dat curaj, i-au dat aripi să meargă mai departe.

“A avut loc o paradă a ielor şi costumelor, iar în momentul când mi-am terminat micul număr toţi cei prezenţi au izbucnit într-un ropot de strigăte şi aplauze. A avut un impact extraordinar. Am şi fost premiată pentru costum pentru că fără modestie vă zic, este foarte frumos”, îşi aminteşte Elena.

„La cireşe”, pe scena teatrului Lo Spazio

La trei luni după acest moment, un alt grup “Noi suntem români” , a invitat-o pe Elena Agapi la un eveniment închinat împlinirii unui an de la înfiinţáre. Organizatorul evenimentului, Marius Lupu, a rugat-o să pregătească ceva special şi dacă se poate cu accentul moldovenesc pe care publicul l-a îndrăgit mult. Nu i-a fost uşor să se decidă asupra textului, dar în final  a ales să spună o poveste. “Am găsit <<La cireşe>> în rime cules din popor şi postat de cineva (nu-mi aduc aminte), eu l-am modificat mult că-mi trebuia rimă bună şi cadenţă (că nu le avea), mi-am compus singură o introducere bună, tot în rime şi i-am dat viaţă pe scenă. Evenimentul era organizat la teatrul Lo Spazio, un teatru mic din centrul Romei. A avut acelaşi impact, a plăcut mult”, spune Elena. 

Parodii cu Chiriţa

Aşa s-a născut ideea să conceapă din timp un alt text şi să-l aibă ca un „as în mânecă” , pentru vreun alt eveniment la care putea fi invitată. Deşi munceşte opt pe zi, iar alte cinci ore le pierde cu naveta, moldoveanca noastră şi-a făcut timp şi pentru a scrie textele mai multor parodii, care fac deliciul publicului român de la Roma. Prima a fost ”Chiriţa în Diasporă”, în versuri rimate, pe care a interpretat-o în 2016 la biserică, chiar în ziua de Sfântul Vasile, îmbrăcată în costum naţional şi cu un evantai improvizat din hârtie. Prin această parodie, Elena Agapi atrage atenţia conaţionalilor săi asupra comportamentului pe care îl au când merg acasă, în România.

„Chiriţa în Diaspora transmite clar să nu uităm originea şi limba de baştină, eu ironizând persoanele care (cred că ştiţi mai bine) ajungând acasă în România, uită să se mai exprime în limba maternă. Prima parte a parodiei este în română, a doua parte este în italiană şi a treia un amestec de cuvinte româno-italiană ce tratează tema mai sus menţionată. Totul este inspirat din viaţa cotidiană”,  mai spune Elena.

Au urmat apoi alte două parodii , „Ţiganca, slujitoarea Chiriţei” şi „Chiriţa se întoarce din vacanţă”. „<<Ţiganca, slujitoarea Chiriţei>> este cu trimitere fină spre cei care nu mai citesc, nu mai învaţă se dau în vânt după manele, dar au tehnică modernă eventual furată şi care cred că în viaţă doar asta contează. Cine înţelege mesajul înţelege cine nu...asta e. În ultima parte am inclus două bancuri spre descărcarea nervoasă a badantelor ce măcar prin mine, slujnica, se răzbună pe patron pentru obrăzniciile lui”, mai spune Elena. Chiriţa se întoarce din vacanţă este o continuare a peripeţiilor din „Chiriţa în diaspora”, vizaţi fiind acei care după ce au ajuns în Occident „au prins libertate şi îndrăzneală dând frâu liber jargoanelor şi nu numai”.

A visat să devină actriţă

Şi-a dorit toată viaţa să devină actriţă, dar nu a fost să fie, însă această dorinţă aprinsă a rămas undeva ascunsă în sufletul ei.

Poate dorul de casă, dar şi încurajările românilor care o privesc au determinat-o pe Elena să-şi urmeze visul: „Publicul savurează aceste momente şi românii îmi spun că le trece dorul de casă. Iar eu, cu dorul de casă şi visul ascuns neîmplinit, acela că mi-ar fi plăcut să fiu actor, probabil, da, a făcut să mă exteriorizez cu rezultate super pozitive”. Românii care trăiesc la Roma sunt bucuroşi să participe la aceste spectacole  care nu au loc des fiindcă organizarea unui eveniment cere timp, iar toată lumea este ocupată cu jobul său. Totul se face gratis şi din voluntariat de către organizaţiile de romîni care activează acolo.

„Aici am venit să muncim şi atât. Dar iată că se găsesc persoane, cu inimă mare şi aş zice şi curaj, să organizeze din când în când ceva, iar românii primesc cu bucurie şi nerăbdare aceste momente. E ca atunci când e sărbătoare în sat şi sătenii ies la horă, savurând după o lună de campanie agricolă întrunirile. La Roma se organizează doar duminica, pentru că atunci toată suflarea e liberă, se mediatizează cu o lună de zile înainte evenimentul şi toţi îşi fac timp să vină”, spune Elena.

Momentele comice interpretate de moldoveanca de la Piatra Neamţ sunt sarea şi piperul acestor evenimente. „Mi-ar fi mult mai uşor să învăţ texte deja scrise de cunoscuţii scriitori dar toate, absolut toate, au fost interpretate de marii noştri actori ce şi-au lăsat amprenta asupra rolurilor şi nu pot concura cu ei, cu stelele teatrului românesc, aş pierde. Eu trebuie să fiu eu şi să transmit gândul şi sentimentul meu”, crede Elena Agapi.