Bancuri din vremea lui Ceauşescu: „De ce se făceau magazinele la o distanţă de 5 km unul de altul? Să nu se încurce cozile“
0Cozile uriaşe pentru alimente, frigul din locuinţe ori directivele de partid de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu au devenit la un moment dat şi subiect de glume. Vă prezentăm aici o selecţie de bancuri care nu doar că stârnesc zâmbetul, dar reflectă şi trista realitatea a acelor vremuri.
1. Nicolae Ceauşescu, în vizită la Căminul Studenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească indemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi. Se aprobă creşterea indemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei.
Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci, Ceauşescu îi zice:
- Taci, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem....
2. - De ce în România socialistă magazinele se făceau la minimum cinci kilometri distanţă unul de celălalt?
- Să nu se încurce cozile.
3. Un reporter occidental îl întrebă pe Ceaşcă, prin 1989:
- Am auzit că în România e frig în case. Aşa e?
- Da, dar n-a murit nimeni din cauza asta.
- Dar am auzit că nu e nici mâncare?
- Da, dar n-a murit nimeni de foame.
- Şi am mai auzit că trebuie să te baţi ca să prinzi un loc în autobuz ca să te-ntorci acasă de la servici?
- Da, dar nici din asta n-a murit nimeni.
- Atunci, domnule preşedinte, de ce nu încercaţi cu cianură?
4. Pe vremea lui Ceauşescu iese un timbru cu chipul conducătorului iubit. Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.
- Nu se vinde, spune funcţionarul.
- De ce?
- Nu se lipeşte.
Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:
- De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
- Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.
5. Ceauşescu, împreună cu Elena, în vizită de lucru în Franţa. La Luvru, în faţa unui tablou, Elena exclamă:
- Vai, ce Bălaşa minunat! Ghidul intervine cu discreţie:
- Dar este un Rembrandt, doamnă!
La un altul, din nou:
- Ui! Un Andreescu adevărat! Ghidul se vede nevoit să corecteze:
- Acesta este un Monet, doamnă!
Într-un alt salon, Elena exclamă fericită:
- O, acum nu mă mai înşel: E „Ţiganca“ lui Grigorescu!
- Nu, doamnă. Ne aflăm în Sala oglinzilor.
6. - De ce nu a fost terminată Casa Republicii?
- Pentru că nu a fost zidită Leana la temelie.
7. Pe vremea lui Ceauşescu, un român e capturat de un trib de canibali. Înainte de a fi mâncat, ceru să i se îndeplinească o ultimă dorinţă:
- Aş vrea să vorbesc cu secretarul de partid.
- N-avem partid, n-avem secretar!
- Atunci, cu preşedintele de sindicat.
- N-avem sindicat, n-avem preşedinte!
Românul fu tare mirat:
- Dacă nici secretar, nici preşedinte nu aveţi, atunci cine va pune să vă mâncaţi între voi?
8. La al XIII-lea Congres al Partidului, unul din sală adoarme în scaunul său comod. Dintr-o dată, apare un şobolan în sală. Femeile sar sus pe scaune, iar bărbaţii sar în urmărirea fiarei:
- Omorâţi-l, puneţi mâna pe el, călcaţi-l în picioare!, strigă lumea în sală.
De atâtea strigăte, omul nostru se trezeşte buimac şi strigă şi el din toţi rărunchii:
- Şi pe ea, şi pe ea!...
9. În vizită la Scorniceşti, la părinţi, Ceauşescu găseşte televizorul spart. Supărat, îl ia la rost pe taică-su, de ce n-a chemat pe cineva să-l repare. Tatăl îi răspunde în doi peri:
- Apoi, vin ei mereu şi repară, pun geamul ăla, dar cum îl pun, cum îl sparg!
- Păi, de ce, tată, de ce-l spargi?
- Vezi tu, când erai mic şi spuneai câte o prostie, aveam un obicei... Îţi dădeam câte una peste bot! Şi am rămas cu obiceiul...
10. Un bărbat internat la azilul de nebuni e chestionat de colegi:
- Dumneata de ce eşti internat?
- Am vrut să fug peste hotare.
- Pentru aşa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc...
- Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică!
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
