Olandezul care a descoperit falsul Picasso la Tulcea: „Ne-au atras într-o cursă“

Frank Westerman, olandezul care a descoperit falsul Picasso în pădurea de la Greci Sursa Facebook FW

Mira Feticu şi Frank Westerman sunt asaltaţi de publicul din Olanda, care doreşte să afle amănunte despre „Farsa secolului“. Cei doi au fost trimişi să sape la rădăcina unui copac dintr-o pădure din Tulcea, pentru a găsi unul dintre tablourile furate în „Jaful secolului“ de la Muzeul de Artă din Rotterdam din octombrie 2012.

Deşi dezamăgiţi de faptul că marea descoperire a fost, de fapt, o farsă pusă la cale de doi artişti belgieni în cadrul unui experiment de teatru documentar despre falsificarea operelor de artă, scriitorii Mira Feticu (născută la Breaza, Prahova, stabilită în Olanda) şi Frank Westerman se bucură acum de atenţia olandezilor.

Ei au fost primiţi ca nişte staruri încă de pe cursa aeriană a companiei naţionale olandeze KLM cu care s-au întors în ţara lor. 

Feticu este acum cetăţean olandez şi a scris o carte, „Tascha“, despre furtul de la Rotterdam Kunsthal, din perspectiva iubitei capului bandei de hoţi din Carcaliu. Tânăra Natalia Timofei din Măcin fusese exploatată sexual de Radu Dogaru, care o scosese la prostituţie în Olanda, în timp ce el dădea spargeri în acea ţară cu alţi prieteni din satul tulcean.

Bănuiţi de simularea descoperirii, apoi de complicitate cu artiştii belgieni, apoi compătimiţi c au fost victimele unei escrocherii, Mira Feticu şi Frank Westerman sunt invitaţi acum la televiziuni şi la emisiuni în care să povestească prin ce au trecut.

Mai nou, cartea Mirei este în vitrinele librăriilor cu afişul „Fals sau nu, pentru noi rămâne dur“. Autoarea mărturiseşte că are nevoie de solidaritate şi de sprijinul celor din jur, pentru o vreme. Ea a mulţumit pentru atmosfera caldă „de confort“ pe care a simţit-o la întoarcerea acasă - cum numeşte ea Olanda. Mira a găsit şi un nume poveştii: Picassogate.

DIICOT a început urmărirea penală in rem în cazul tabloului de la Tulcea, pentru comiterea infracţiunilor de tăinuire şi favorizarea făptuitorului.

Frank Westerman, olandezul care a însoţit-o pe Mira Feticu la descoperirea falsului Picasso în pădurea de la Greci, a atras atenţia că farsa a compromis credibilitatea presei în vremuri grele. Ştirea a fost preluată inclusiv de prestigioasa publicaţie New York Times, care a prezentat faptele ca atare, menţionând dubiile asupra autenticităţii lucrării.

Scriitorul olandez spune că simpla prezentare a faptului a dăunat ziarului american aflat sub tirul preşedintelui SUA Donald Trump, care îl numeşte nava-amiral a fenomenului „fake news“ (ştire falsă). „Cei care ne-au atras în această cursă ar trebui să fie conştienţi de asta“, a arătat Westerman, pe pagina sa de Facebook.

Descoperirea unei lucrări de Pablo Picasso într-o pădure din Tulcea s-a dovedit a fi o farsă pusă la cale de doi artişti din Belgia. Ei sunt producătorii unei companii de teatru documentar, iar experimentul din România va fi folosit într-un spectacol despre falsificarea operelor de artă. 

Totul a ieşit la iveală printr-un e-mail pe care Yves Degryse şi Bart Baele l-au trimis scriitorilor Mira Feticu şi Frank Westerman, când au văzut ce proporţii a luat farsa lor. Mira şi Frank au venit săptămâna trecută în România, călătorind sâmbătă până la Greci, în Munţii Măcinului, unde aveau un pont anonim că s-ar găsi lucrarea furată în 2012 de la Muzeul de Artă din Rotterdam.

Pânza fusese plantată la rădăcina unui copac din pădurea de la Greci, sat învecinat cu Carcaliu - de unde proveneau hoţii de tablouri şi complicii lor, şase la număr, acum închişi. 

De la „Jaful secolului“ la „Farsa secolului“

Piesa de teatru documentar pentru care a fost pusă la cale „Farsa secolului“ (în care s-a pretins găsirea unui tablou furat în „Jaful secolului“ din octombrie 2012 de la Muzeul de Artă din Rotterdam de o bandă de români), este jucată la un teatru din Anvers, Belgia, din 15 noiembrie ac. Spectacolul este realizat de compania de teatru documentar Berlin din Belgia şi îl are ca protagonist pe olandezul Geert Jan Jansen, unul dintre cei mai faimoşi falsificatori ai operelor de artă din lume. 

Geert Jan Jansen - falsificatorul olandez care, cel mai probabil, a făcut copia de la Greci Sursa Youtube

Maestrul falsificărilor a fost convins de artişti să urce pe scenă pentru a-şi spune povestea, iar el a acceptat, sătul de ipocrizia din lumea artei. „Singurul care nu primeşte vreodată nicio recunoaştere este escrocul. Măcar el este pe faţă“, a rostit el într-o primă piesă a companiei Berlin, numită „Poate toţi dragonii“. Aici el a fost printre cei 30 povestitori din distribuţie, dar producătorii i-au propus să aibă propriul spectacol.

Aşa s-a născut piesa „Copia adevărată“, ce îl pune pe Jansen în centrul atenţiei. „De-a lungul anilor, în umbra maeştrilor, el şi-a perfecţionat stilul. Munca şi viaţa lui sunt o constantă echilibristică pe linia subţire dintre ficţiune şi realitate, cu speranţa permanentă că nu va cădea în prăpastie. Este protagonistul perfect, a cărei poveste depăşeşte cu mult realitatea personală“, îl prezintă realizatorii belgieni.

Ei amintesc cum a fost descoperit Geert Jan Jansen, la 6 mai 1994, când jandarmii au pătruns în reşedinţa sa din Franţa, unde au găsit mai mult de 1.600 lucrări de Picasso, Dali, Appel, Matisse şi Hockney. Acestea erau, de fapt, pictate de el. 

„Mai mult de două decenii, Geert a reuşit să păcălească lumea artei în asemenea măsură încât înşuşi Picasso sau Appel au semnat certificate de autenticitate pentru lucrările copiate de el. Până azi, muzeele de pretutindeni au expus 4 lucrări ale lui Geert Jan Jansen de care nimeni nu s-a prins că sunt falsuri. O greşeală de literă a dezvăluit până la urmă activitatea ilicită a lui Jansen, care a fost prins de un superintendent neamţ. El a devenit peste noapte o senzaţie şi unul dintre cei mai faimoşi escroci ai lumii artei“, specifică belgienii.

În piesa de teatru „Copia adevărată“, artiştii vor să exploreze care sunt resorturile interne ale falsificatorului, câtă ipocrizie este în lumea artei şi cât valorează, de fapt, adevărul adevărat. „Nu cumva este mai revigorant să defilezi cu o minciună briliant ambalată?“, se întreabă ei. 

Yves Degryse şi Bart Baele au pus la cale farsa de la Greci Sursa Youtube

„În această nouă componentă a seriei Horror Vacui, Berlin aduce pe scenă, în stilul său idiosincratic, două lumi şi realităţi diferite. Împreună cu protagonistul, ei pun degetul pe o rană deschisă în lumea artei. Ei spun povestea universal a unui om care încearcă să-şi ţină sinele într-o realitate virtuală de minciuni - sau variaţii ale adevărului“, mai spun artiştii de la Berlin. 

Compania de teatru Berlin, care prezintă piesa „True Copy“ (n.red. - „Copia adevărată“), a emis o declaraţie de presă în care dă detalii despre farsa care a pus pe jar lumea. Berlin afirmă că a început să lucreze acum doi ani la proiectul care îl are ca subiect pe maestrul falsificărilor de artă din Olanda - Geert Jan Jansen. 

Premiera spectacolului a avut loc la 15 noiembrie, la Teatrul deSingel din Anvers, Belgia. Piesa vorbeşte despre viaţa unui falsificator şi despre valoarea adevărului.

„Parte din acest spectacol a fost pregătit în tăcere, în cursul ultimelor luni, cu perspectiva de a aduce înapoi lucrarea 'Tête d'Arlequin' a lui Picasso. Berlin doreşte să se abţină de la orice comentariu pentru că vrea să vorbească întâi cu domnişoara Feticu şi cu domnul Westerman întâi, care au descoperit pachetul sâmbătă. O să revenim cu mai multe detalii pe această temă în următoarele zile“.

Semnalele de avertizare

Experţii olandezi îşi exprimaseră deja scepticismul asupra autenticităţii picturii. Peter Van Beveren fusese curator al Colecţiei Triton din care a făcut parte lucrarea „Cap de arlechin“ şi ştia că ar recunoaşte pe loc un Picasso. El a găsit cel puţin 6 diferenţe între copie şi original: „Sunt prea multe deviaţii, linii, culori, detalii care nu sunt autentice. Este o escrocherie“, a explicat Beveren.

Inspectorii de la Parcul Naţional Munţii Măcinului fuseseră, de asemenea, surprinşi că o asemenea operă de artă ar fi putut fi ascunsă atât de superficial, în calea vizitatorilor care bat cărările pădurii de la Greci. „Acela este un loc intens circulat, întotdeauna găseşti 3-4 persoane pe potecă, fiind o porţiune comună dintre două trasee: Dealul cu dum şi Poveştile Măcinului. Sunt atâtea alte locuri ascunse, unde nu te vede nimeni, prin desiş“, s-a mirat Cecilia Tecaru, inginer silvic, inspector (ranger) în rezervaţie. 

Mira Feticu comparând lucrarea găsită cu schiţa după original Sursa Facebook Frank Westerman 

Internauţii comentaseră până şi emoţiile Mirei Feticu, pe care le considerau simulate. În plus, a fost contestată şi modalitatea aleasă pentru a scoate la iveală o astfel de comoară - fără investigatori oficiali ai statului român şi ai celui olandez, fără documentare video, fără martori (în afara unui român care i-a condus prin pădure).

Primarul din Greci, profesorul Nicolaie Mocanu, a tratat situaţia cu umor. „Ce să zic, m-a lăsat tablou! Ne pare rău doar că n-am ştiut noi de ce zace în pădurea de aici, ca să putem lua recompensa. Vreau să le propun celor de la Parcul Naţional să facem ceva: cum are Iaşiul Teiul lui Eminescu, să facem şi noi, la Greci, Teiul lui Picasso. Vedeţi, la alţii se fură tablouri, la noi se descoperă. Ar trebui deci să facem un traseu pentru căutătorii de comori, cu panou pe care să scrie: <La noi se găsesc tablouri>“, a făcut el haz de necaz. 

De ce Mira? 

Mira Feticu, o scriitoare de 45 ani din Breaza, Prahova, care trăieşte în Olanda, a devenit cunoscută când a publicat romanul „Tascha“, despre iubita lui Radu Dogaru, capul bandei de hoţi. Natalia (Nataşa) Timofei este o tânără din Măcin pe care Dogaru a ademenit-o să se prostitueze pentru a câştiga bani în Olanda, în timp ce el şi tovarăşii lui din Carcaliu dădeau spargeri după spargeri.

În noaptea de 16 octombrie 2012, Radu Dogaru şi Adrian Procop au forţat uşa de serviciu a Rotterdam Kunsthall şi au plecat cu 7 tablouri în valoare de 18,1 milioane euro, semnate de Claude Monet, Pablo Picasso, Henri Matisse, Lucian Freud şi Jacob Meijer de Haan. Ar fi plecat cu mai multe dacă ar fi putut să le ducă - au mărturisit apoi la anchetă românii. Picturile n-au mai fost recuperate deoarece mama lui Dogaru, Olga Dogaru, a declarat că le-a pus pe foc acasă, de frica poterei. În soba din Carcaliu a fost găsită cenuşa care a atestat, în urma analizelor de laborator, că acolo au fost arse cel puţin trei tablouri de ulei pe pânză. 

Mira plângând la copacul unde era ascunsă lucrarea Sursa Facebook Mira Feticu

Frank Westerman în zona descoperirii Sursa Facebook Frank Westerman

Arta lumii a suferit o serioadă pierdere, de aceea vestea că o lucrare furată atunci s-ar putea găsi într-o ascunzătoare din fundul României a fost momeala perfectă pentru scriitoarea româncă. Ea a scormonit cu mâinile goale prin frunzişul de la copacul indicat printr-o scrisoare în română, care avea şi două poze despre locul unde s-ar afla lucrarea. La suprafaţă, aşezat sub o piatră, era pachetul învelit într-o folie de plastic ce conţinea falsul Picasso, „Tête d'Arlequin” („Cap de arlechin”). Tabloul original fusese evaluat la 800.000 euro.

Pictura găsită a fost predată de cei doi cetăţeni olandezi - Mira Feticu şi Frank Westerman - Ambasadei Olandei la Bucureşti, care a chemat autorităţile române. DIICOT şi IGPR au preluat ancheta, iar opera urma să fie expertizată luni, 19 noiembrie, de Muzeul Naţional de Artă al României. 

Stop joc! 

Speranţele s-au sfărâmat când, văzând amploarea pe care a luat-o farsa lor, Yves Degryse şi Bart Baele şi-au asumat cascadoria publicitară pentru piesa lor de teatru din Belgia, „True Copy“ („Copia adevărată“), în care apare unul dintre cei mai faimoşi falsificatori de artă, olandezul Geert Jan Jansen. Legenda spune că însuşi Picasso a oferit un certificat de autenticitate pentru falsurile lui Jansen, convins că lucrarea îi aparţine. Patru lucrări falsificate de olandez au fost, de altfel, expuse de muzee din lume şi prezentate ca fiind autentice. „E multă ipocrizie în lumea artei şi până la urmă adevărul este relativ. Cel puţin falsificatorul este singurul care este ceea ce este“, a spus Jansen. 

„Ne pare rău că s-a ajuns până aici“, au transmis Yves Degryse şi Bart Baele în e-mailul trimis Mirei Feticu, spunând că nu au crezut că cineva va lua în serios scrisoarea încropită de ei. Aceasta conţinea un mesaj prin care „depozitarul“ tabloului se confesa că a obosit să păzească această comoară şi o pune la dispoziţia scriitoarei. Şase astfel de scrisori-farsă au fost trimise unor personalităţi din România şi din Olanda, iar Mira Feticu se bucurase enorm, la primirea ei. „Înseamnă că au avut încredere în mine datorită romanului“, declarase ea presei olandeze.

Colegul Mirei, scriitorul Frank Westerman, a încercat să vadă partea bună a lucrurilor: „Am sfârşit într-o piesă de Eugen Ionescu: tabloul pierdut al lui Picasso este ascuns de doi artişti flamanzi. Prefer să joc un rol secundar într-un proiect de artă decât să mă fac vehicul pentru hoţi sau escroci“.

Mira Feticu, în schimb, s-a arătat dezamăgită şi supărată: „Lumea pare dintr-odată ca o commedia dell'arte. Şi ca un adevărat clovn, eu râd cu un ochi şi plâng cu celălalt“. Apoi şi-a revenit: „Eu mi-am făcut datoria de jurnalist să vin să văd. Şi într-adevăr am crezut că am găsit un Picasso. Oricum copia are o valoare mare. Luni stăm la masă cu cei doi artişti olandezi şi vom vedea dacă e adevărat sau nu. Artiştii respectivi îşi fac publicitate pe spinarea noastră. Încă nu ştim ce să facem“. 

Pe aceeaşi temă: 

Cazul falsului Picasso: DIICOT a început urmărirea penală in rem în cauza privind tabloul găsit îngropat la Tulcea

Efectul Picasso asupra actorilor din farsă: „Dintr-odată sunt faimoasă“. Autorii au descris în detaliu cum au plănuit totul