FOTO Niculiţel, tărâmul strugurilor şi al mănăstirilor

În drumul spre Delta Dunării, opriţi-vă o clipă pe dealurile de la Niculiţel pentru a admira ţinutul sărutat de soare şi gustaţi din vinul cu gust de pământ dobrogean. Fie că vă plac licorile cu aromă de miere de albine, fructe şi citrice sau cu note de cireşe negre, afine sau stejar, dacă sorbiţi din vinurile Niculiţelului, veţi crede că sunteţi la masa zeilor.

Niculiţel este considerat unul dintre cele mai frumoase sate din România. În judeţul Tulcea, Niculiţel împarte acest renume cu Jurilovca şi Luncaviţa. Comuna este situată în partea de nord-vest a judeţului Tulcea, într-o zonă depresionară larg deschisă spre nord la poalele dealurilor Niculiţelului.

Podgoria Sarica Niculiţel, brandul localităţii, este cea mai veche podgorie a Dobrogei. Viile sunt amplasate pe terenuri cu altitudini de până la 200 de metri, formând largi amfiteatre. 
 

Comorile ascunse în sticlă
 

Înainte de Paşti, Alcovin Măcin a lansat un cupaj complet şi echilibrat ce cuprinde trei soiuri româneşti: Fetească Regală, Fetească Albă şi Tămâioasă Românească, sub brandul TREI BRAŢE. „Aşa cum cele trei braţe ale Dunării ascund comori naturale pe care fiecare ar trebui să le descopere în zilele lungi de vară, şi acest cupaj deosebit dintre Fetească Regală, Fetească Albă şi  Tămâioasă Românească, reunite în gama „Trei Braţe'' ne convinge să-l descoperim“, se arată pe site-ul podgoriei. 
 

Cele trei vinuri alese, îmbinate armonios, spun povestea locurilor, a ţinutului nord-dobrogean şi îndeamnă consumatorul la meditaţie, la gândul că natura şi vinul trebuie preţuite.
 

Podgoria se întinde pe 1.000 de hectare de teren, însă înainte de Revoluţie zona era mult mai întinsă, aproape dublă, spune primarul localităţii, Florin Pascale. Podgoria cuprinde două tipuri de plantaţie. O parte din vie este deţinută de persoanele fizice, iar o altă parte este a fostului IAS, acum cu capital privat străin. 

O altă atracţie a zonei este lanţul muntos Măcin, cei mai vechi munţi din Europa. 
 

Turism ecumenic 
 

Nu plecaţi fără să vă primeniţi spiritul la mănăstirile Celic Dere, Saon şi Cocoş. 
 

Mănăstirea Celic-Dere, situată în partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre şi Marea Neagră. Ea şi-a luat numele de la pârâul Celic (pe valea caruia se afla), "Celic Dere" însemnând "pârâu de oţel", aici descoperindu-se arme din epoci îndepărtate.
 

Asupra anului înfiinţării mănăstirii există, pe de o parte, precizarea "Marelui Dictionar Geografic al României" conform căreia aşezamântul a fost fondat de "arhiereul" Athanasie Lisivencof la 1835, pe de alta parte, mărturia arhimandritului Roman Sorescu care spune că lăcaşul de cult a fost fondat cam pe la anul 1840 de către călugări români şi ruşi întorşi de la Muntele Athos.
 

Mănăstirea Cocoş a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români de la Mănăstirea Neamţ, Visarion, Gherontie şi Isaia, întorşi de la Sf. Munte Athos cu o corabie pe Dunare, la Isaccea. Ieromonahul Visarion, primul stareţ al mănăstirii, ridicat la rangul de arhimandrit de ierarhul grec Panaret, Arhiepiscopul Tulcei, era tipograf şi a contribuit la tipărirea primei traduceri în limba română a "Descrierii Moldovei".

Foto Podgoria Sarica Niculiţel
 

Mănăstirea Saon a fost înfiinţată în 1846 ca paraclis de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic - Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul "Înălţarea Domnului" şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului.
 

Un alt punct de atracţie este Bazilica, descoperită în 1971, în urma unor ploi torenţiale care s-au abătut asupra comunei Niculiţel. În cripta bazilicii au fost descoperite rămăşiţele a şase martiri, dintre care patru cunoscuţi din actele martirice. Cei patru, Attalos, Kamasis, Phillipos şi Zottikos au fost canonizaţi.

Primarul din Niculiţel mai spune că zona este renumită prin pădurea ce se întinde pe 3.000 de hectare, ce face parte din zona Munţii Măcinului. Aici cresc tei, carpeni şi stejari. În zonă sunt şi două fonduri de vânătoare, unde se pot prinde mistreţi, căpriori, fazani şi vulpi. 

Deşi comuna este săracă în pensiuni, turistul se poate retrage la spaţiile de cazare de la mănăstiri. 
 

Cum se aleg cele mai frumoase sate
 

În campania „Cele mai frumoase sate din România“ s-au înscris 200 de sate din România din toate provinciile istorice: Dobrogea, Transilvana, Maramureş, Muntenia, Bucovina, Banat şi Oltenia.

Jurilovca, Luncaviţa şi Niculiţel sunt considerate cele mai frumoase sate de pe teritoriul judeţului Tulcea.

Conceptul de „Cele mai frumoase sate“ s-a născut în anii 1980, în Franţa. Odată desemnate cele mai frumoase locuri din regiune, autorităţile dezvoltă proiecte turistice şi investesc bani în recondiţionarea gospodăriilor tradiţionale.

În România, primul album a fost editat în 2003, iar din luna aprilie 2014 va fi scoasă pe piaţă cea de-a doua ediţie. „Cele mai frumoase sate se aleg după criterii bine stabilite. Se iau în calcul specificul local, dar şi obiectivele turistice din zonă“, explică Nicolae Marghiol, reprezentantul proiectului „Cele mai frumoase sate din România“.

Primăriile completează formulare de autoevaluare şi trebuie să întrunească 80 de puncte din 120. Iată câteva dintre criterii: localitatea să aibă un caracter rural – să numere sub 5.000 de locuitori, să aibă cel puţin un obiectiv turistic.

Totodată, la dosar se ataşează şi o scrisoare de intenţie din partea consiliului judeţean sau a unui muzeu. Urmează evaluarea făcută de o comisie de evaluare, formată din 5 până la 10 membri, din care fac parte mai mulţi specialişti: reprezentanţi ai consiliului judeţean, etnografi, profesori universitari.