Distracţie pe vremea comunismului: cele mai „cool“ locuri din Tulcea erau faleza, cinematografele şi cofetăriile

Faleza municipiului, principal spaţiu de promenadă FOTO Arhivă

Nici nu şi-ar fi imaginat vreodată cluburile contemporane. Pensionarii de astăzi îşi amintesc cu drag despre distracţia din vremea comunismului, atunci când plimbările lungi prin oraş sau pe faleza municipiului erau adevărata relaxare.

Existau şi restaurante, terase, dar tinerii nu prea optau pentru acestea. „Terasele erau pentru familişti, cum se spune acum. Te duceai cu soţul acolo, luai o citronadă, un brifcor şi uneori char Pepsi. Bărbaţii luau tot timpul bere la halbă. Dar nu îmi amintesc ca la terasele acestea să fi venit adolescenţi, liceeni. Era mare ruşine“, povesteşte o pensionară din Tulcea.

Cea mai mare distracţie printre tineri: plimbările lungi pe faleză. Tot oraşul se aduna aici şi se plimbau. Chiar şi aici existau cozi. Dar nimeni nu se plângea.

„Eram organizaţi, de fapt ne organizam noi. Ne plimbam câte patru -  cinci persoane pe un rând şi înaintam unii în spatele cerlorlalţi. Un rând mergea dinspre Casa Sindicatelor spre Delta, altul din direcţia opusă. În week-end, mai spre seară, era furnicar acolo. La fel şi pe strada Gloriei, pe drumul spre Monument“, mai povesteşte femeia.

Oamenii se plimbau, de asemenea, şi prin magazinele de haine. Acest tip de distracţie era, cumva, similar plimbărilor prin mall-urile de astăzi.

„Da, ţin minte, în Diana ne întâlneam cu toată lumea. Nu cumpăra nimeni nimic, dar mergeam să ne plimbăm pe acolo“.

Terasele erau pline de tulceni. Cele mai „cool“ locuri pe atunci erau restaurantul Delta, terasa de la Danubiu sau Centralul-ul. De asemenea, cofetăriile erau pline de tulceni: Aida, Garofiţa, Boema, Union erau cele mai căutate locuri pentru părinţi, copii, dar şi pentru tineri îndrăgostiţi.

Cinematografele  adunau, de asemenea,  întreg oraşul. „Erau cozi incredibile la filme.  Când eram în  liceu nu aveam televizor acasă, astfel că filmele adunau întreg oraşul. Ţin minte şi acum filmele de la cinematograful Popular, 7 Noiembrie sau Tineretului. Stăteam la film şi în picioare, nu era nicio problemă. Rar prindeam loc. Dar tinerii de atunci se ridicau în picioare şi lăsau locurile domnişoarelor“, mai povesteşte pensionara.

Grădina de vară Dacia, cinematograf în aer liber, astăzi lăsat în paragină, aduna şi ea sute de tulceni dornici de distracţie.

Evenimentele culturale, cum ar fi vizitele cenaclului Facăra, se ţineau fie la Casa Sindicatelor, fie la grădina de vară.

„Ţin minte şi acum, era unul dintre ultimele concerte organizate pe vremea comunismului. Au venit cei de la Flacăra la Casa Sindicatelor. Nu puteai să arunci un ac. Stăteam atât de înghesuiţi, încât dacă ne ridicam picioarele rămâneam acolo, nu cădeam... Dar era extraordinar de frumos“, povesteşte un tulcean.

Şi tot din  epoca de aur, tulcenii îşi amintesc vestitele Revelioane, organizate în municipiu. „Mergeam la casa Sindicatelor. Era foarte  multă lume şi ne simţeam aşa de bine... Se dansa, se cânta. Ţin minte că undeva în jurul miezului nopţii cântam La Mulţi Ani, dar şi cântece pentru Ceauşescu. Nici măcar nu pot spune că ne simţeam obligaţi, ne plăcea să le cântâm, să aplaudăm“, îşi mai aminteşte o tulceancă.