Bricul Mircea a ajuns în oraşul aristocrat al lui Jean Bart: „Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea adormit printr-o vrajă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bricul Mircea la Sulina FOTO Mihai Călin
Bricul Mircea la Sulina FOTO Mihai Călin

Pentru a încheia seria evenimentelor organizate cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la intrarea în serviciul Marinei Militare Române, nava-şcoală „Mircea” a făcut o escală în portul Sulina, în perioada 21-22 septembrie, pe traseul  de întoarcere spre Constanţa.

Nava poate fi vizitată duminică, 22 septembrie, în intervalul orar 09.00-15.00, iar elevii şi studenţii aflaţi la bordul navei vor vizita obiective culturale şi turistice din Sulina, precum şi Muzeul Farul Vechi şi Farul Sulina. 

Echipajul navei-şcoală „Mircea”, cu sprijinul organizaţiei „Act for Tomorrow”, va oferi comunităţii locale din comuna CA Rosetti produse de igienă.

Jean Bart, pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez, a fost în copilărie elevul faimosului Ion Creangă. Botez avea să devină mai târziu ofiţer de marină, colindând toate apele lumii. Printre numele elevilor pe care le rostea zilnic dascălul Ion Creangă de la şcoala primară din Păcurari se afla şi acela al lui Botez P. Eugeniu (1877 - 1933).

De acest minunat dascăl, şcolarul îşi va aminti, peste ani, cu dragoste şi respect: „figura lui blândă şi jovială, aplecată cu îndelungată răbdare asupra micilor învăţăcei, i se va păstra neştearsă în suflet. Odată, iarna, povesteşte Bart, pe vremea când familia lui avea locuiţa în Sărărie, copiii se dădeau cu sania prin faţa bojdeucii învăţătorului lor. Humuleşteanul, văzând că micuţii nu ştiu să cârmuiască sania şi îmboldindu-l amintiri din copilărie, şi-a aruncat pe umeri caţaveica de vulpe şi a dat fuga la portiţă. „Oprind sania din coadă, după ce şi-a îndesat bine în cap căciula albă de oaie, a încălecat cât era de mare şi a pornit la vale, ca să ne înveţe pe noi, mucoşii, cum trebuia să cârmim cu piciorul sania la cotitură“, povestea Bart.

Aventurile scriitorului Jean Bart, cel care a împrumutat numele unui faimos corsar. A fost elevul lui Creangă şi a scris primul roman al unui port românesc
Aventurile scriitorului Jean Bart, cel care a împrumutat numele unui faimos corsar. A fost elevul lui Creangă şi a scris primul roman al unui port românesc

Elevul lui Creangă, devenit bun cârmaci deocamdată pe derdeluşul copilăriei, era fiul căpătanului de grăniceri Panait Botez. Eugen Botez şi-a petrecut numai o mică parte în acea zonă. După Războiul de Independenţă, familia lui s-a mutat la Iaşi, fapt ce a determinat dezvolarea tânărului. „În copilărie am apucat, încă în viaţă, pe câţiva dintre bătrânii generaţiei de la 48. Apoi mulţi dintre membrii Junimii mi-au fost profesori şi în afară de şcoală“, spunea el.

La acele vremuri, tânărul citea „Contemporanul“ din scoarţă în scoarţă, fapt ce l-a determinat pe tatăl său să-l înscrie la Şcoala fiilor de militari din Iaşi. La un control, asupra lui s-a găsit „o întreagă bibliotecă de cărţi subversive“. Cărţile i-au fost confiscate şi drept pedeapsă i s-a dat să mănânce doar pâine şi să bea doar apă, fiind băgat la carceră.

Eugeniu Botez a reuşit însă să termine însă şcoala militară şi a devenit ofiţer de marină, navigând înclusiv la bordului bricului Mircea. Apoi, a devenit căpitanul portului cosmopolit Sulina.

De unde a luat pseudonimul

În scrierile sale, Eugeniu Botez a semnat cu pseudonimul Jean Bart, împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. Jean Bart a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord şi schiţa marină - acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui - iar prin „Europolis“ a lăsat primul roman al unui port românesc, Sulina.

Iată cum descrie Jean Bart pe scurt esenţa vieţii portului-vedetă: „Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul zilei portul era mort, sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă dormita moleşită. Nicio adiere, niciun semn de viaţă, pământul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nicio vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri – un oraş fantomă“. 

Pe aceeaşi temă:

Amintirile contraamiralului Mircea Caragea de la primul marş al bricului Mircea: „Era să mâncăm bătaie de la fascişti“

Celebrul bric Mircea are patru nave surori. În ce ţări se află superbele veliere

Cum a reuşit să întocmească Alexandru Cătuneanu prima hartă a litoralului: „Mergeau în braţe cu instrumentele fragile, hurducăiţi de vreo căruţă“

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite