Unul dintre cei mai străluciţi cercetători născuţi în România are şanse mari la Nobel: „S-a spus despre el că este omul care ar putea conduce lumea”

Unul dintre cei mai străluciţi cercetători născuţi în România are şanse mari la Nobel: „S-a spus despre el că este omul care ar putea conduce lumea”

Albert-László Barabási la Universitatea de Vest din Timişoara FOTO Facebook/UVT

Albert-László Barabási, unul dintre cei mai stăluciţi fizicieni născuţi în România, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universităţii de Vest din Timişoara.

Ştiri pe aceeaşi temă

Comunitatea academică a Timişoarei a primit în rândurile sale pe unul dintre cei mai recunoscuţi cercetători născuţi în România. Universitatea de Vest i-a acordat, joi, titlul de Doctor Honoris Causa Scientiarum profesorului dr. Albert - Lászlò Barabási, de la Northeastern University, Boston, SUA. Distincţia oferită de UVT este prima, de acest nivel, pe care Barabási o primeşte în România.
 
Comunitatea noastră academică este mai bogată începând de astăzi. Ni se alătură un cercetător de nivel mondial, născut în România, domnul profesor dr. Albert – László Barabási, de la Northeastern University. Titlul de Doctor Honoris Causa oferit astăzi de UVT domnului profesor este prima distincţie pe care o primeşte în România. Este datoria noastră să ne apreciem valorile şi să le aducem aproape de noi. Întărirea legăturii Universităţii cu personalităţile lumii ştiinţifice ne face mai puternici. Ne bucurăm să vă avem aproape. Bine aţi venit în mijlocul nostru”, a spus rectorul UVT, Marilen Pirtea.
 
Nu ar fi exclus ca, în curând, UVT să aibă în rândurile sale un deţinător al premiului Nobel. Rectorul UVT mai spune că, la bursa zvonurilor lumii ştiinţifice, Barabási este cotat ca fiind viitorul laureat al Premiului Nobel pentru Medicină.
 
“Barabási este în momentul de faţă, probabil, cel mai titrat cercetător născut în România”
 
Albert – Lászlò Barabási a influenţat metodologia ştiinţifică globală în studiul sistemelor complexe într-un mod surprinzător, deschizând o abordare nouă extrem de ofertantă în multe domenii ale cunoaşterii. Fizician la origine, Barabási a reuşit să influenţeze ştiinţele naturii, ştiinţele sociale şi ştiinţele vieţii, şi chiar a trecut graniţa, aproape impermeabilă în ultima vreme, dintre ştiinţă şi cultură populară.
 

 
Fondator al teoriei reţelelor – de la cele formate de celule, la WWW sau la cele sociale – Barabási a intrigat biologii, a supărat sociologii şi i-a provocat pe economişti. Până la un punct, când toţi au recunoscut importanţa ideilor sale şi, implicit, genialitatea intuiţiei lui. A urmat apoi consacrarea, succesul. Cei de la Popular Science au spus despre el că este omul care ar putea conduce lumea. Cei de la Wired, că ştie şi pe unde călcăm. Lucrările sale despre reţelele complexe au fost prezentate pe larg de cele mai prestigioase publicaţii şi instituţii media din lume, de la Nature, Science sau The New York Times, până la BBC sau CNN. Una peste alta, Albert László Barabási este în momentul de faţă, probabil, cel mai titrat cercetător născut în România”, a scris pe blogul său Marius Coşmeanu, omul care a tradus în limba română cartea “Linked – Noua ştiinţă a reţelelor”.
 
S-a născut în Ţinutul Secuies şi a emigrat în Ungaria înainte de Revoluţie 
 
Albert – Lászlò Barabási s-a născut la Cârţa (judeţul Harghita), în 1967, într-o familie de maghiari. Tatăl lui, László Barabási, a fost un istoric, director de muzeu şi scriitor, iar mama lui, Katalin Keresztes, a predat literatură, iar mai târziu a devenit directoarea unui teatru pentru copii.
Barabási a câştigat în clasa a zecea olimpiada locală de fizică, iar între anii 1986 şi 1989 a studiat fizica şi ingineria la Universitatea Bucureşti. În anii de facultate a început cercetarea pe tema teoriei haosului.
 
În 1989, Barabási a emigrat în Ungaria împreună cu tatăl său. Şi-a continuat studiile la Budapesta, iar în 1991 a terminar masterul la Universitatea Eötvös Loránd.
 
S-a înscris apoi la studii de fizică la Universitatea din Boston, unde obţine doctoratul în 1994.
 
După un an de studii post-doctorale la Centrul de Cercetare Thomas J. Watson al IBM, Barabási s-a alăturat cadrului didactic al Universităţii Notre Dame din Indiana. În 2000, la vârsta de 32 de ani, a fost numit profesor de fizică, devenind cel mai tânăr profesor în posesia unui titlu al acestei universităţi. 
 
În 2004 a fondat Centrul de Cercetare al Reţelelor Complexe.
 
Între 2005 şi 2006 a fost profesor invitat la Universitatea Harvard, iar în toamna anului 2007 Barabási a părăsit Notre Dame pentru a deveni profesor distins şi director al Centrului pentru Ştiinţe de Reţea la Universitatea Northeastern şi s-a alăturat Departamentului de Medicină al Facultăţii de Medicină Harvard.

 
Lansare de carte în librăria La Două Bufniţe din Timişoara
 
După întâlnirea de la Universitatea de Vest, Albert-László Barabási a participat la lansarea cărţii sale tradusă în limba română “Linked – Noua ştiinţă a reţelelor”.
 
Albert-László Barabási, fizician de felul lui, poate anticipa cam tot ce facem într-o reţea: cum şi când relaţionăm, ce conexiuni preferăm, cât comunicăm sau ce prieteni ne alegem. Iar când cineva ştie cine îţi sunt prietenii, ştie foarte multe despre tine. Mai bine de 90% din modelele de mobilitate umană într-o reţea, susţin cei din echipa pe care o coordonează, sunt predictibile”, susţine jurnalistul şi sociologul Marius Cosmeanu.
 
Marius Cosmeanu a realizat şi un interviu interesant cu Albert-László Barabási.
 
Faptul că la începutul secolului 20, până prin anii 1950, în Europa de Est a existat un capital intelectual important, cu multe exporturi spre Statele Unite, e incontestabil. Înainte de a crea, însă, un mit din asta, trebuie să avem în vedere că de-a lungul istoriei, polii de creativitate şi-au schimbat neîntrerupt „domiciliul”. Memoria noastră, a celor din regiune, e foarte focusată pe începutul secolului 20. E un reflex est-european să ne amintim mereu de această perioadă. Dacă privim însă puţin mai detaşaţi, vedem că poli de creativitate au existat şi în Grecia, şi în Italia renascentistă, şi în Anglia ş.a.m.d. În anii 1960, acest pol s-a mutat în Statele Unite. Din varii motive: fie datorită banilor, fie graţie mentalităţii yankeilor de a fi foarte deschişi la inovaţie.
 
În schimb, dacă avem impresia că americanii au o foame pentru creativitatea est-europeană, asta nu înseamnă neapărat că în zonă există un nou reviriment, ci, mai degrabă, că americanii sunt interesaţi de tot ceea ce înseamnă valoare, talent, din orice zonă a lumii ar fi acestea. Întrebarea care se pune acum este dacă polul de inovaţie va migra spre Orient, spre Asia. Aceasta este marea întrebare a momentului! Adevăratul criteriu este cum migrează GDP-ul spre Asia, out-put-ul ştiinţific, productivitatea în ştiinţă. În mare parte, acestea au migrat deja spre Asia. În altă ordine de idei, Google sau alte companii mari şi-au dat seama că nu există suficiente talente în Statele Unite, nu neapărat din raţiuni economice, ci pentru că talentele pleacă îndeosebi spre sfera afacerilor şi mai puţin spre cea ştiinţifică. De aceea, dacă au nevoie de matematicieni, fizicieni, informaticieni, americanii se orientează spre Europa de Est şi China”, a declarat Barabási în interviul pentru Cosmeanu.
 
 
Cârţa este un loc extraordinar, de fiecare dată merg cu plăcere acolo, dar eu sunt de loc din Bălan. M-am născut la Cârţa dintr-un motiv cât se poate de simplu: acolo era, în 1967, cea mai apropiată maternitate de Bălan. Nici nu am stat prea mult pe acolo, vreo jumătate de oră, pentru că mama mea a avut complicaţii şi ne-au dus cu o ambulanţă la maternitatea din Miercurea Ciuc, unde am stat, apoi, trei luni. Mai glumesc uneori că s-ar putea ca tot succesul meu să se datoreze faptului că am fost alăptat de jumătate din mamele din Ciuc. Mama mea fiind bolnavă, nu m-a putut alăpta, aşa că în cele trei luni cât am stat acolo am fost alăptat de femeile care născuseră la maternitatea din Miercurea Ciuc”, a mai povestit fizicianul.
 
“Cu cât tolerăm mai mult diversitatea, cu atât societatea are mai mult succes”
 
Când a apărut articolul celor de la Popular Science, s-a scris şi s-a vorbit mult despre Barabási în presa din România. Titlurile, însă, vorbeau, aproape invariabil, despre „românul” Albert László Barabási. Fizianul a explicat :
 
“Ultimele cercetări arată că cheia dezvoltării o constituie diversitatea. Dacă formăm o echipă de cinci economişti de primă mână de la Harvard, ei nu vor putea găsi soluţii mai bune la o problemă decât o echipă formată, să spunem, dintr-un fizician, un matematician şi un economist de acelaşi nivel. Diversitatea joacă un rol foarte important în inovaţie, este o componentă esenţială pentru orice formă de progres social. Cu cât tolerăm mai mult diversitatea, cu atât societatea are mai mult succes. Aşadar, consider că, până la un punct, sunt produsul sistemului educaţional românesc. Din acest punct de vedere pot fi numit în egală măsură şi „român”, şi „maghiar”. Cu toate acestea, însă, eu mă consider maghiar. Etnic maghiar. Un rol esenţial în faptul că am avut succesul pe care l-am avut îl are şi faptul că sunt minoritar. Condiţia de minoritar într-un regim opresiv dă o motivaţie în plus. Eu am fost crescut cu ideea că mie nu îmi ajunge să fiu doar cu un fir de păr înainte altora, ci trebuie să fiu cu mult mai bun decât alţii. Regimul de atunci inducea o putere care îi trăgea înainte pe minoritari. Caracteristica aceasta nu e doar a minorităţii maghiare, ci a oricărei minorităţi. Luaţi exemplul Americii: negrii au fost marginalizaţi şi a apărut Martin Luther King cu o mişcare foarte puternică a negrilor… Cred că simpla discuţie în jurul faptului că eu sunt român sau maghiar (am văzut dezbateri destul de aprinse pe bloguri, pe Internet, legat de această temă), este mai curând semnul unei imaturităţi a societăţii. Societatea şi, implicit, presa ar trebui să îşi asume diversitatea care există în România. Celor care vor să asimileze sau să marginalizeze o minoritate, le pot spune că cea mai simplă cale este să dai minorităţii respective tot ce îşi doreşte, ca să nu mai aibă pentru ce lupta. O minoritate poate fi atrofiată oferindu-i tot. Aşa s-a întâmplat cu francezii din Germania, cu românii din Ungaria, cu maghiarii din Austria ş.a.m.d.”.


 
Primii paşi spre fizică
 
Barabási a povesiti şi cum s-a născut interesul său pentru fizică, la Miercurea Ciuc. “În parte întâmplător, în parte conştient. O întâmplare a fost că la noi în casă a locuit, timp de şase luni, inginerul Gábor Miklós. A primit un post în Miercurea Ciuc, dar nu avea unde sta. Având o casă mai mare, l-am primit la noi. El m-a ajutat în acea perioadă la fizică. În timp, am ajuns să fiu foarte bun la fizică şi căpătasem multă încredere în mine. Foarte bun a fost şi profesorul meu de fizică, Antal Nagy. La fel şi cel de matematică, Bögözi Mihály. Ei m-au ajutat foarte mult când am început să fiu mai interesat de aceste domenii. Dar au fost şi lucruri care au ţinut de hazard. De exemplu, până în clasa a XI-a mă pregătisem la Arte Plastice, mergeam la ore de desen, luam ore de sculptură, mă pregăteam să devin artist plastic. Dar, între timp, fizica mergea foarte bine… Dacă voiai să faci fizică, puteai să mergi şi la Cluj, şi la Timişoara, în multe locuri. Numai că erau ultimii ani ai regimului Ceauşescu. În facultăţi nu existau condiţii, nu aveai reviste, nu aveai cărţi de specialitate, nu puteai călători, nu puteai participa la conferinţe. La Bucureşti, de bine de rău, te mai puteai dezvolta”, a spus Albert László Barabási.
 
Cum a ajuns să emigreze în Ungaria
 
Barabási a început să publice în reviste de specialitate din străinătate încă din timpul studenţiei de la Bucureşti. Îşi procura cursurile şi literatura de specialitate din Ungaria. Pentru că regimul comunist a dorit să scape de tatăl său, acesta a primit paşaport să plece în Ungaria. 
 
Tatăl meu a fost directorul muzeului din Miercurea Ciuc. L-au schimbat din motive politice şi a ajuns controlor pe autobuz. După un timp, „organele” au considerat că cel mai simplu mod de a scăpa de el este să îi dea un paşaport. Tatăl meu le-a spus că vrea un paşaport şi pentru mine. Aşa că în vara lui 1989 am plecat. Părinţii mei erau divorţaţi, mama a rămas în ţară, dar am hotărât de comun acord că pentru mine, atunci, era mai bine să plec. După schimbările din 1989, tatăl meu s-a întors. Eu, în schimb, începusem deja şcoala la Budapesta şi nu mai avea niciun rost să mă întorc. Am rămas acolo şi am terminat facultatea. După care am plecat în America”, a povestit reputatul om de ştiinţă.

 
“Ultimul european se va naşte peste cca. 900 de ani, genetic vorbind”
 
Întrebat cum vezi evoluţia Europei de Est şi a României în viitorul apropiat, în contextul fluxurilor migraţionale, Barabási a spus:
 
Hai să îţi dau o informaţie despre problema migraţiei. Revista Science a publicat recent un studiu demografic care spune că, pe baza modelelor actuale, ultimul european se va naşte peste cca. 900 de ani, genetic vorbind. E o informaţie şocantă! Istoric este o perioadă foarte scurtă, dacă ne gândim că atât a durat istoria acestei zone până acum. Am contat cam 900 de ani şi cam tot atât mai avem de trăit? Nu vorbim aici de războaie sau alşi factori, ci doar de raportul dintre natalitate şi mortalitate”.
 
Cine vor fi noii europeni? “În cea mai mare parte a lor populaţii din Africa. Explicaţia e relativ simplă: cu cât o societate este mai dezvoltată, cu atât face mai puţini copii…Problema este că ţările europene sunt deja într-un soi de spirală a morţii, iar popoarele din Europa de Est sunt mai prezente în acest proces decât cele occidentale. Problema nu este conştientizată de oameni. Pentru a schimba acest curs, ar fi nevoie de o politică demografică foarte activă. Nu ştiu însă dacă se vrea schimbarea acestui curs. Dacă da, ar trebui deja apăsat pe accelerator, ar trebui elaborate strategii în acest sens. Sau poate nu trebuie să schimbăm nimic, poate ajungem la concluzia că acesta este preţul bunăstării noastre…”.

Barabási afirmă că nu a rupt legătura cu România, din contră, cel puţin de două ori pe an revine în ţinutul natal din secuime. 
 
Descrie conexiunile dintre boli prin genele care le sunt comune
 
Conform Wikipedia.org, Barabási a fost un contribuitor semnificativ la dezvoltarea ştiinţelor de reţea şi la fizica statistică a sistemelor complexe. 
 
“Contribuţia sa majoră a fost descoperirea conceptului de reţea fără scară. A semnalat lipsa de scară a Wold Wide Web în 1999 şi în acelaşi an a propus modelul Barabási–Albert într-o publicaţie cu Réka Albert în jurnalul Science. Acest model descrie cum creşterea şi ataşarea preferenţială sunt responsabile pentru apariţia proprietăţii lipsei de scară în reţelele adevărate.
 
Mai târziu Barabási a demonstrat că lipsa scării apare şi în sistemele biologice, mai precis în reţelele metabolice şi reţelele de interacţiune între proteine. 
 
În 2001 a publicat un nou articol cu Réka Albert and Hawoong Jeong în care demonstrează o slăbiuciune a reţelelor fără scară, anume că ele sunt rezisente la deranjamente arbitrare dar susceptibile unor atacuri. Acest concept este discutat în bestsellerul pentru audienţă generală numit "Linked" ("Conectat").
 
Contribuţiile lui Barabási la biologia de reţea şi medicina de reţea includ introducerea conceptului de "diseasome" ("patologom"), care descrie conexiunile dintre boli prin genele care le sunt comune. Tot el a fost pionerul folosirii big data în contextul datelor despre pacienţi, în vederea explorării comorbidităţilor unor boli, prin suprapunerea acestora cu informaţii despre reţele moleculare.

 
Cercetarea lui asupra dinamicii umane a rezultat în descoperirea naturii "fat tailed" al timpilor dintre evenimente în tiparele de activitate umană, şi a propus modelul Barabási, care demonstrează cum un model "queuing" poate explica natura de grupare/mănunchiere a activităţii umane. Acest subiect este discutat în cartea sa "Bursts".
 
Cercetarea asupra controlului reţelelor şi observabilităţii a adus instrumentele teoriei de control în cadrul ştiinţelor de reţea. Această teorie îşi pune problema identificării nodurilor unei reţele prin intermediul cărora aceasta poate fi controlată, exact cum un automobil este controlat prin trei puncte: volanul, acceleraţia şi frâna. Prin stabilirea unei cartografieri exacte între problema controlului dinamic şi teoria de matching, a dezvoltat unelte pentru identificarea nodurilor de control al unui sistem. Acelaşi tip de cartografiere permite identificarea observatorilor într-o reţea (observatorii sunt noduri a căror stare permite reconstruirea stării întregului sistem)”, aflăm din sursa citată.
 
Premii şi distincţii la cele mai înalte nivele
 
Barabási este membru al Societăţii Americane de Fizică. În 2005 i s-a acordat premiul aniversar FEBS pentru biologia sistematică şi în 2006 a primit medalia John von Neumann din partea Societăţii John von Neumann din Ungaria, pentru realizări semnificative în ştiinţele informatice şi tehnologice.
 
În 2004 a fost ales membru extern al Academiei Ştiinţifice Maghiare. În 2007 a fost primit în Academia Europaea.
 

 
În 2008 a primit premiul C&C Japonia, pentru stimularea cercetării inovative în reţele şi descoperirea că proprietatea de lipsă de scară este o trăsătură comună a diverselor reţele complexe din natură. În acelaşi an a primit şi premiul Cozzarelli de la Academia Naţională a Ştiinţelor, SUA.
 
Premiul Lagrange al Crt Foundation i-a fost acordat în iunie 2011, iar în noiembrie al aceluiaşi an a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice Madrid.
 
citeste totul despre: