REPORTAJ VIDEO În căutarea vieţii. Calvarul refugiaţilor, la poarta UE: „Mulţumim Germaniei, voi face totul să nu o dezamăgesc!”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

FENOMEN Horgoş, mica localitate sârbă prin care trec zilnic mii de refugiaţi, este ultima staţie a imigranţilor veniţi din Orientul Mijlociu, în drumul lor spre Uniunea Europeană. De aici, mai au de străbătut doar doi kilometri, pe o linie de cale ferată dezafectată, până în Ungaria, de unde urmează visul. Visul Occidentului, visul unei vieţi care să aibă şi viitor.

Criza refugiaţilor din ultimele luni a schimbat radical viaţa celor din Horgoş, o localitate sârbească din provincia Voivodina, locuită în proporţie de 85 la sută de etnici maghiari. 

Este o zonă de tranzit folosită de refugiaţi, pentru că de aici mai sunt doi kilometri până în Ungaria. Doar câţiva paşi până în UE. Vânzoleală a fost şi în trecut la Horgoş. Însă, satul era traversat de trei-patru grupuri pe lună. Apoi, s-a ajuns la patru-cinci pe săptămână. 

Alarma s-a dat printre localnici abia de scurtă vreme, de când 3.000 - 4.000 de refugiaţi din Orientul Mijlociu trec zi de zi prin liniştitul sat, veniţi în Serbia din direcţia Macedonia.


image


Primarul din Horgoş, Istvan Bacsulin   

„Şi la noi a fost război. Îi putem înţelege”

Pe primarul din Horgoş, Istvan Bacsulin, l-am găsit la muncă, miercuri, după ora opt seara. Munceşte şi pentru localitate, şi pentru a-i ajuta pe imigranţi. „De mai bine de o lună, de regulă la ora 5 dimineaţa, sunt la calea ferată, la refugiaţi. Revin, apoi, şi mă ocup de problemele primăriei, iar pe la ora 12 noaptea mai dau o ultimă tură la refugiaţi, să le duc apă şi ce mai au nevoie”, a povestit, pentru „Adevărul”, Istvan Bacsulin.

image


Bacsulin pregăteşte apă pentru refugiaţi
 

Inevitabil, puhoiul de străini lasă urme în Horgoş, o localitate cochetă şi bine întreţinută de săteni. „Avem 5.700 de locuitori. Vă imaginaţi ce înseamnă când trec prin sat încă 3.000 de persoane! Câtă mizerie rămâne după ei: pungi de la cipsuri, de biscuiţi, sticle de plastic, pentru că e cald, consumă multă apă. E normal să apară şi probleme, având în vedere numărul mare de oameni. Nu avem bani să cumpărăm toalete ecologice, iar ei sunt mii şi ar fi nevoie. Dorm prin parcuri, pe trotoare, pe unde apucă. Evident, liniştea locuitorilor este afectată. Şi la noi a fost război greu, în 1999 am fost bombardaţi de o rachetă a NATO, îi putem înţelege. Dar cultura unora lasă de dorit”, a mai spus Bacsulin.

image

Refugianţii mărşăluiesc pe marginea drumului în Horgoş

„În Suedia mă aşteaptă soţul”

Autobuzele şi taxiurile aduc aproape în fiecare moment refugiaţi în Horgoş. Ei vin din Belgrad. Toţi sunt tineri, la vârsta la care nimic pare să nu le stea în cale pentru a căuta un viitor mai bun. Pentru a căuta pacea. Pentru a-şi căuta viaţa. Fug de războaie, de moarte, de sărăcie, de foamete, de dictatori. Impresionant este numărul mare de femei cu copii mici lipite de ele. 

image


Tânăra plecată din Siria alături de copii, care trebuie să ajungă în Suedia
 

Poveştile lor, forţa şi dorninţa oamenilor de a trăi decenet nu au cum să nu atragă compasiune în orice fiinţă umană. Cei mai mulţi vor să ajungă în Germania, unde îi aşteaptă rudele sau prietenii. Dar sunt şi alţii care aleg alte căi, în special spre ţările nordice.

„Plec în Suedia, pentru că acolo mă aşteaptă soţul. Sunt cu cei dou copii după mine. E greu drumul, dar sunt convins că vom reuşi. Sunt foarte optimistă!”, ne-a spus o siriancă aflată miercuri seară în Horgoş, la câţiva paşi de trecerea spre Ungaria. „Eu am plecat din Irak. Pot să spun că a fost o călătorie frumoasă până în Serbia. Nu au fost probleme. Am plecat cu 1.000 de euro şi cred că îmi ajunge până în Germania”, afirmă un alt tânăr refugiat.

Foarte mulţi copii se află printre refugiaţi

„Voi face totul ca să nu dezamăgesc Germania”

Deşi sunt pe drumuri de mult timp, unii de luni, oamenii nu şi-au pierdut încă optimismul. Unii se simt ca într-o excursie. Încearcă să uite toată spaima, tot răul de care au fugit, de care vor să scape. Sunt deschişi, zâmbitori, sunt dispuşi să răspundă întrebărilor, mai ales că mulţi dintre ei vorbeasc limba engleză. Unii tineri se comportă firesc, nu au nevoie de ajutoare, pentru îşi cumpără civilizat din oraş tot ce le trebuie. Pe câţiva refugiaţi i-am întâlnit la rând la o gelaterie din Horgoş.

„Eu am un verişor în Germania, de mult încerc să plec la el, pentru că mă aşteaptă acolo. Am reuşit să ajungem fără probleme până aici cu ajutorul hărţii de pe telefon. Mulţumim pentru tot Germaniei, sunt oameni deosebiţi! Voi face totul să nu îi dezamăgesc”, a afirmat un alt tânăt din Siria.

image


Migranţii coboară din autubus la Horgoş
 

Mulţi dintre imigranţii sirieni pe care i-am întâlnit în satul din Serbia aflat la graniţa cu Ungaria sunt absolvenţi de studii superioare. „Sunt însărcinată în luna a treia, dar am pornit la drum împreună cu soţul meu, pentru că asta este singura noastră şansă. Nu mi-e teamă de nimic. Nu îmi fac griji din cauza sarcinii, pentru că sunt medic şi pot avea grijă de mine”, ne-a spus o refugiată din Siria. 

image

Refugiaţii din Pakistan

“Nu se poate face plata în euro!”

În drumul nostru printre miile de imigranţi, ne-am oprit la cel mai mare magazin alimentar din Horgoş. La intrare era lipit un anunţ în limba engleză, dar şi în arabă: „Nu nu acceptăm euro. Puteţi plăti doar cu dinar!”. În sat sunt, însă, două case de schimb valutar, bani se pot scoate şi de la Poştă, însă majoritate refugiaţilor au dinari sârbeşti, pentru că se află pe teritoriul aceste ţării de ceva timp. Proprietarii de magazine şi vânzătorii din Horgoş nu se pot plânge de aceşti clienţi. 

image



„Vând cantităţi mari de produse, de lichide, se cumpără foarte mult sandvişurile de pui, iar magazinele cu produse chinezeşti vând mulţi saci de dormit. Dar se plâng şi ei, vânzătorii, pentru că au fost cazuri în care refugiaţii le-au scos figiderele din priză pentru a-şi încărca telefoanele mobile, iar apoi au uitate să le mai pună înapoi şi toate produsele s-au stricat”, ne-a mai povestit primarul din Horgoş. 

“O femeie a pierdut sarcina”

Lângă linia de cale ferată se află voluntarii de la “Médecins Sans Frontières” (“Medicii fără frontiere”), care sunt la dispoziţia refugiaţilor. “Sunt multe femei şi mulţi copii. De regulă ei au nevoie de îngrijiri. Este vorba de probleme legate de epuizare, au avut de suferit de deshidratare din cauza căldurii mari, au fost dureri musculare sau probleme gastrice. Dorm în aer liber, sunt afectaţi. Am întâlnit şi cazuri mai grave, cu oameni care sufereau de diabet sau astm şi trebuiau internaţi la spital. Am întâlnit o femeie care a pierdut o sarcină”, a spus francezul Stefphane Moissaing, de la “Medicii fără frontiere”. 

image


"Medicii fără frontieră" la Horgoş
 

Tot aici l-am găsit pe britanicul Mark Waide, care, de foarte mulţi ani, locuieşte în România, la Arad. A plecat în satul din Serbia cu o furgonetă cu numere româneşti ca să le împartă ajutoare imigranţilor. „Am lucrat în România cu copiii străzii, cu rromi, recent am fost într-o acţiune umanitară şi în estul Ucrainei. Acum sunt aici, pentru că refugiaţii reprezintă o mare problemă umanitară. Am adus apă, sandvişuri, haine pentru copii, pamperşi, lapte praf şi ce mai au ei nevoie. Oamenii au nevoie de ajutor, trebuie să simtă că sunt sprijiniţi, că nu sunt singuri. Vin de două zile aici, e uşor de ajuns pe autostradă”, ne-a spus Mark Waide (foto, jos). 

image

„E o ruşine, dar unii profită de tragedie”

Din păcate, la graniţa dintre Serbia şi Ungaria, pe drumul refugiaţilor, sunt şi foarte mulţi care profită şi prosperă de pe urma imigranţilor. Şi nu puţini s-au îmbogăţit. „E o ruşine pentru noi, dar sunt persoane care profită de pe urma tragediei acestor oameni. Contra cost, ei îi duc pe refugiaţi peste frontieră, în Ungaria, chiar dacă sunt doar câteva sute de metri de străbăutut până la calea ferată. Au fost grupuri care i-au atacat pe refugiaţi şi le-au luat toţi banii. Din informaţiile noastre, persoane din satele din jurul Horgoşului au obţinut, în ultima jumătate de an, venituri între 300.000 şi jumătate de milion de euro de pe urma refugiaţilor. Ei iau de la 10 euro de persoană până la 300 de euro de la fiecare grup, pentru a le arăta calea spre Ungaria. Deşi calea e scurtă de aici. A fost un caz în care un bărbat a pus cuţitul la gâtul unui copil sirian şi a cerut grupului toţi banii. Le-a luat 60.000 de euro”, ne-a povestit primarul Istvan Bacsulin.

image

Se pleacă spre graniţa cu Ungaria pe linia de cale ferată
 

Vârful tranzitului începe odată cu lăsarea serii. E momentul în care sosesc noi şi noi grupuri de oameni veniţi de la mii de kilometri, care se îndreaptă spre o viaţă mai bună, în Occident. La capătul liniei ferate, refugiaţii sunt preluaţi de poliţia maghiară. Văzând valurile de imigranţi care trec dinspre Serbia spre Ungaria, întrebarea care îţi poate trece prin minte este dacă, în ciuda unor declaraţii optimiste, România n-ar fi, totuşi, neprgătită în faţa unui astfel de fenomen social. 

image

Poliţiştii unguri îi aşteaptă pe refugiaţi

Vârful tranzitului începe odată cu lăsarea serii. E momentul în care sosesc noi şi noi grupuri de oameni veniţi de la mii de kilometri, care se îndreaptă spre o viaţă mai bună, în Occident. La capătul liniei ferate, refugiaţii sunt preluaţi de poliţia maghiară. Văzând valurile de imigranţi care trec dinspre Serbia spre Ungaria, întrebarea care îţi poate trece prin minte este dacă, în ciuda unor declaraţii optimiste, România n-ar fi, totuşi, neprgătită în faţa unui astfel de fenomen social. 

2.000 de poliţişti păzesc tabăra de la Röszke

Pe partea cealaltă a graniţei, la Röszke (Ungaria), poliţiştii maghiari lucrează la foc continuu. Pentru a putea face faţă refugiaţilor, au fost trimişi aici şi recruţii de la Academia de Poliţie. După ce sunt preluaţi de oamenii legii, refugiaţii sunt comasaţi într-o zonă îngrădită pe câmp, până vin autobuzele după ei să îi ducă în tabăra militarizată de la Röszke, pe unde trebuie să treacă toţi refugiaţii care intră în ţara vecină.

image


Aici, sunt cazaţi în uriaşele corturi întinse pe mai multe hectare. În această tabără se fac formalităţile de indentificare, de înregistrare, li se iau amprentele, iar abia apoi imigranţii sunt liberi să plece spre gara din Szeged. Acolo stau la dispoziţia lor alţi voluntari care le oferă, gratuit, băuturi şi hrană. La ora 2 noaptea, miercuri spre joi, în gara din Szeged erau câţiva refugiaţi pakistanezi. Voluntarii erau pregătiţi ca, înainte de răsăritul soarelui, să sosească din nou autobuzele de la Röszke, îndesate cu sute de oameni. În Ungaria, însă, toţi au o mare dilemă: Când se va opri valul?

image


Voluntarii de la Szeged îi ajută pe refugiaţi


 

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite