Primarul care a schimbat faţa Timişoarei: „Privatizările erau făcute de securisto-comunişti, iar singura alternativă era să aducem capital străin”

Gheorghe Ciuhandu, cel mai longeviv primar al Timişoarei de după Revoluţie, şi-a lansat volumul prin care a ţinut să descrie activitatea sa de 16 ani în slujba timişorenilor

Gheorghe Ciuhandu a intrat în panteonul primarilor care au făcut cinste Timişoarei. Este omul care în cele patru mandate de primar a schimbat radical oraşul de pe Bega. A fost edilul şef al oraşului între 1996-2012. 

Au fost 16 ani în care capitala Banatului s-a modernizat în permanenţă şi a devenit principalul centru economic din România, după Bucureşti.

La finalul mandatului lui Gheorghe Ciuhandu, Timişoara avea cei mai mulţi salariaţi dintr-un oraş din România (exceptând Bucureşti), cu peste 13.000 de persoane faţă de Cluj (care are cu 50.000 mai mulţi locuitori). 

PIB-ul judeţului Timiş era cu 40 la sută peste media naţională, fiind singurul judeţ din ţară care are un PIB peste media naţională. 

Timişul exporta produse în valoare 4,4 miliarde de euro, fiind depăşit doar de Piteşti, cu 4,8 miliarde de euro, datorate aproape exclusiv fabricii Renault (în 2013 este posibil ca Timişul să treacă pe primul loc). 

„Am vrut să scriu această  carte pentru omul uită prea uşor, uită prea repede. Nu este apologia unei persoane, ci o sinteză a activităţii mele pe timpul celor patru legislaturi în care am fost ales ca primar al Timişoarei”, a declarat Gheorghe Ciuhandu.

Gheorghe Ciuhandu îşi aminteşte cum arăta Timişoara în 1996, anul în care a câştigat pentru prima dată alegerile locale.

„Timişoara nu se putea dezvolta pentru că aşa erau conjuncturile anilor 90-96. Nu s-a dorit un schim real de regim. Vroiam să trăim ca în vest, dar să lucrăm ca noi. Problema majoră era şomajul, care depăşea 14 la sută. Industria era falită, privatizările erau făcute de elemente securisto-comuniste, care avea acces la informaţii. Ei erau axaţi pe afaceri imobiliare pe baza informaţiilor şi relaţiilor. Nu ne puteam baza pe ei. Singura alternativă era să aducem capital străin”, a declarat  fostul preşedinte al PNŢCD. 

Cunoscând la perfecţie limba germană, fiind absolvent al Liceului "Nikolaus Lenau", Gheorghe Ciuhandu s-a axat în principal pe sectorul german. 

„Atunci ere o mare nevoie de capital, modernizarea tehnologiei şi know-how. Asta a fost preocuparea principală în primul mandat. Am avut sprijinul universităţilor, a cultelor, a timişorenilor care au plecat de 30-40 de ani. Cu toţii au venit, au prins curaj, au făcut lobby. Am căutat să aduc aceste investiţii. În 2008, şomajul a ajuns la 1 la sută”, a mai spus Ciuhandu.

La finalul mandatului din 2012, Timişoara a ajuns să găzduiască investitori din peste 80 de ţări, iar valoarea investiţiilor directe a depăşit 1 miliard de euro.

Al doilea lucru important de care a trebuit să se ocupe a fost reorganizarea primăriei, care nu avea nici direcţia de Urbanism, nici cel de Patrimoniu. 

„Şansa a fost că Guvernul a scos două legi: Finanţele Publice Locale şi registrul juridic al proprietăţilor. Un oraş ca Timişoara avea o avere importantă înainte de război. Am găsit mii de poziţii de patrimoniu, am recuperat 100 de hectare de pădure. Pe de altă parte, infrastructura comunistă era rămasă mult în urmă. 

Am profitat de fonduri de la Banca Mondială pentru a face reţeaua de apă-canal, de cele de la Banca Europeană de Investiţii pentru termoficare. A trebuit să refacem PUG-ul oraşului. Nu vreau să îmi arog eu merite, pentru că nu am făcut nimic singur, ci cu oameni. Eu doar am coordonat şi aranjat”, a mai afirmat Ciuhandu.

Administraţia Ciuhandu a profitat cât se poate de mult de fonduri UE, atât cele de preaderare, cât şi cele de după intrarea în Uniunea Europeană.

„Trebuia să eliminăm problemele sociale, care dispăreau dacă oamenii aveu de lucru. Dacă ai de lucru nu ieşi în stradă să faci greve. Mi-am dat seama că eu nu am avut timp zilnic să popularizez reuşitele. Poate că ar fi trebuit să mă laud şi eu să afle oamenii”, a declarat Gheorghe Ciuhandu.

„M-am lovit de lipsa de cooperare a autorităţilor centrale”

Una din marile probleme ale Timişoarei a fost izolarea ei de către Bucureşti, care de fiecare dată a lăsat mereu la coadă cel mai important contibuabil din ţară. 

„Mi-am dat seama repede cu cine am de-a face. Pe bucureşteni nu i-a interesat altceva decât să aibă autostradă la Marea Neagră şi la Braşov. Nu îi interesa deloc Banatul. Am întâlnit oameni care în viaţa lor nu au fost aici, dar ei decideau ce investiţii trebuie să se facă la Timişoara. Ei spuneau că şi aşa avem de toate, ce să mai vrem sprijin de la ei. Am avut o relaţie grea cu Bucureştiul, dar oraşul a mers înainte. Şansa noastră a fost că am găsit mijloace financiare să facem ce dorim”, a povestit Ciuhandu.

Promovarea autonomiei locale şi a descentralizării au reprezentat principiul de bază  după care s-a ghidat ca primar. 

„În repetate rânduri m-am lovit de lipsa de cooperare a autorităţilor centrale, uneori de dezinteresul lor pentru proiectele Timişoarei. Chiar şi proiectele propuse pentru finanţări europene se iscăleau cu mari întârzieri", afirmă Ciuhandu.  

Aproape de retragere în 2008

Gheorghe Ciuhandu a dezvăluit că în 2008 avea de gând să se retragă, însă, după multă frământări s-a rezgândit pentru că era perioada în care Timişoara nu avea voie să rateze trenul atragerii de fonduri Europene.

„Nu era momentul potrivit să renunţ. Nu puteam să pierdem acest tren, care pleacă în 2015. A fost o şansă istorică pentru Timişoara, însă toate erau pe bază de proiecte. Dacă nu reuşeam, pierdeam banii. Un rol important a avut Direcţia de Dezvoltare, iar fără munca şi devotamentul doameni Aura Junie am fi avut probleme. Timişoara a fost singuru oraş care a cheltuit toţi banii pe proiecte şi a mai avut şi un plus de 20 la sută în ideea că alte oraşe nu se vor mişca bine. A meritat efortul. Am plecat cu inima împăcată, că mi-am făcut datoria. Am lăsat 50 de proiecte pe care actuala administraţie trebuie să le ducă la bun sfârşit, pentru Timişoara, nu pentru Ciuhandu sau Robu”, a mai afirmat fostul primar.

Gheorghe Ciuhandu a fost cel care a dus Timişoara în lupta pentru titlul de Capitală Cultural Europeană în 2021, tocmai pentru a satisface mândria bănăţenilor. 

„Oraşul poate câştiga şi prin investiţiile care se fac prin acest proiect dacă se câştigă, se poate dezvolta pe plan economic şi cultural. Am considerat că este un proiect major şi în privinţa creării unui sentiment de solidaritate în comunitatea timişoreană. Ne favorizează multi şi interculturalitatea specifică, vecinătatea cu Serbia şi Ungaria, cu care împărtăşim valori şi tradiţii comune, din timpuri istorice. Vom avea adversari de calibru cum sunt Cluj, Iaşi sau Arad. Sper să câştigăm”, a spus Ciuhandu.

O luptă inegală cu mafia imobiliară

Inevitabil a venit discuţia şi despre subiectul caselor ţigăneşti. Presa opoziţiei şi a celor care doreau să pună mâna pe primăria Timişoara, după 16 ani de administraţie Ciuhandu, a arătat cu degetul spre Gheorghe Ciuhandu, pe care l-a acuzat că face jocurile mafiei imobiliare. 

În realitate, primăria era prea mică pe lângă interesele din spatele acestei mafii.

„Cine se interesează poate să vadă câte procese am avut cu ei, câte demolări am demarat când nu se respecta legea. Procuratura, Parchet, Poliţie birouri de avocaţi, birouri notariale - toţi lucrau cu ăştia. Lupta era inegală. Dar primăria era ţap ispăşitor. Eu ştiam că nu duc acasă nimic şi pot să dorm liniştit”, a mai declarat Ghoerghe Ciuhandu.

Gheorghe Ciuhandu a decis să se retragă din viaţa publică în 2012, lăsându-l să candideze pe mai tânărul spu coleg de partid Adrian Orza, fostul viceprimar al Timişoarei.

"Patru mandate care l-au inclus în istoria locală, regională şi naţională"

La prezentarea cărţii lui Ciuhandu au fost invitaţi să vorbească, culmea, doi susţinători ai USL-ului, economistul Nicolae Ţăran şi istoricul Victor Neumann, care însă poartă un deosebit respect fostului primar.

„Timişoenii l-au îndrăgit pe Gheorghe Ciuhandu pentru că au găsit în el un autentic cetăţean al oraşului, cu un spirit civic absolut remarcabil. A înţeles ce înseamnă diversitatea culturală în Banat şi a ştiut să asigure o pace socială între diverse grupuri care s-au născut pe aceste meleaguri sau au venit din alte părţi. Au fost patru mandate care l-au inclus în istoria locală, regională şi naţională. Timişoara nu este un oraş uşor de condus. Important este să existe o continuitate pentru viitorul oraşului”, a spus Victor Neumann.

„Este un lider reprezentativ al Timişoarei în ce priveşte valorile şi spiritul acestui oraş. I-am admirat curajul şi dezinvoltura, liniştea şi lipsa de nervozitate în afirmarea valorilor în care timişorenii cred. A vorbit mereu simplu, direct, fără să se schimonosească. A vorbit cum vorbesc timişorenii. La obiect, clar şi expunând soluţiile avute în vedere. Aceşti 16 ani au însemnat enorm pentru revigorarea economică a Timişoarei”, a completat Nicolae Ţăran.