Jucăriile preferate ale copiilor din epoca comunistă, fabricate la Timişoara. Cine nu a auzit de „Piticot“, „Dacii şi Romanii“ sau tramvaiul de tablă? FOTO
0
Pe poarta fabricilor Întreprinderea Poligrafică Banat (IPT) şi Agatex au ieşit milioane de jucării pentru copiii din România.
Decembrie este luna cadourilor pentru copii. Este luna în care cei mici îşi fac vise cu jucăria mult dorită. Şi fac liste. Misiunea părinţilor de azi este uşurată de oferta consistentă din magazine. Astăzi poţi găsi orice, pe toate gusturile şi preferinţele, pentru toate vârstele, pentru băieţi sau pentru fete. Sunt jucării din plastic, din lemn, din material natural, vopsite cu vopsea fără componente toxice, jucării din pluş, maşinuţe, roboţi, păpuşi, puzzle-uri, miniaturi, jocuri distractive, colective, câte şi mai câte.
Pe timpul comunismului, mai ales spre finalul său, prea multe nu aveai de ales. Aproape toţii copiii aveau acasă cam aceleaşi jucării. Multe erau fabricate la Timişoara.
Am descoperit pe portalul Asociaţiei Muzeul Jucăriilor (www.muzeuljucariilor.ro) o serie de jucării „made in Timişoara”, de care mulţi îşi vor aduce aminte cu nostalgie.
Tramvaiul de tablă şi avionul "Tarom"
Tramvaiul realizat din tablă, o jucărie populară în România anilor ‘60-’80, a fost fabricat de întreprinderea Agatex.
„Prima variantă a apărut în 1966 fiind o copie a unui tramvai real care circula pe străzile Timişoarei. Mecanismul simplu cu volant asigura motorizarea micului vehicul. Incidentele micuţilor cu muchiile tăioase şi pantograful metalic ale jucăriei au făcut să se încerce realizarea unei variante mai compacte şi mai sigure în anul 1979. Feţele surâzătoare ale pasagerilor copii litografiate pe tabla ambutisată au înlocuit ferestrele decupate şi pantograful metalic fragil a fost înlocuit cu unul de plastic şi mai fragil. Barele de protecţie metalice din faţă şi din spate au fost înlocuite cu unele din plastic iar genţile din plumb ale roţilor primei variante au fost înlocuite cu unele din PVC. Varianta din anii ‘80 în spiritul economiilor la materiale (dictate de linia partidului) era realizată simplificat dintr-o tablă mai subţire, vopsită superficial iar unele piese, acoperişul şi şasiul, erau din tablă galvanizată, doar lăcuită, creând iluzia unei vopsele metalizate. Contrar aşteptărilor cele mai multe supravieţuitoare sunt din prima variantă”, aflăm de pe www.muzeuljucariilor.ro.
Preţul unui tramvai de jucărie era de 23 de lei în 1966, 37 de lei în 1979, iar tramvaie au rezistat în librarii până în anii 1991-1992.
Tot la Agatex se fabricau începând din anul 1966, din tablă litografiată, avionul de jucărie „Tarom”. Această jucărie era copiată după un model de avion sovietic SU-124. La Agatex se făceau şi tamburinele, dar şi alte jucării din metal.
Compania Agatex este astăzi o societate comercială pe acţiuni, cu capital privat, specializată în producţia şi comercializarea articolelor din lemn şi metal. Nu se mai produc jucării, ci produse din lemn (scări interioare, mic mobilier, elemente de mobilă, elemente de ansamblare pentru industria mobilei, dibluri si subansamble) şi metal (mobilier metallic, componente metalice pentru mobilier, contructii metalice pentru scări, balustrade, porţi şi garduri vopsite in camp electrostatic).
„Piticot”, „Nu te supăra frate”, „Păcălici” sau „Dacii şi Romanii”
Dar cine nu a avut „Animale din continente”, un joc foarte popular fabricat în România comunistă începând cu anul 1963, la Intreprinderea Poligrafică Banat din Timişoara.
„Creatorul acestui joc este Ioan Nicolau, realizator nu numai al regulamentului jocului dar şi al frumoaselor ilustraţii. Acesta era un promotor al jocurilor logice, bazate pe gândire şi nu pe norocul datorat aruncării zarului. Jocul destinat copiilor între 9-14 ani, este compus din 60 de cărţi de joc ce prezintă diverse animale grupate în cinci serii (cinci continente) şi un pliant cu animalele grupate pe regnuri animale şi o hartă a lumii”, scriu cei de la Asociaţia Muzeul Jucăriilor.
Jocul „Animale din continente” a fost fabricat de Intreprinderea Poligrafică Banat din Timişoara timp de aproximartiv 25 de ani. Aici s-au fabricat însă şi la fel de celebrele joc „Piticot”, „Nu te supăra frate”, „Păcălici” sau „Dacii şi Romanii”.
“Dacii şi Romanii un aşa numit joc istoric românesc a apărut la jumătatea anilor ‘70 fiind editat iniţial de Intreprinderea Poligrafică din Timişoara. El a fost creat de Mircea Ivanciu şi a fost unul din cele mai populare jocuri româneşti. Ediţii ulterioare ale jocului au continuat să apară până prin anul 2000. Cutia jocului cuprinde alături de tabla de joc, 12 piese din care cinci soldaţi daci, cinci soldaţi romani, un comandant dac, un comandant roman, două jetoane şi instrucţiunile jocului. La joc iau parte doi jucători. Fiecare în decursul jocului urmăreşte să ajungă primul în cetatea adversarului”, scrie www.muzeuljucariilor.ro.
Marea intreprindere a ajuns o ruină. Urmează să se construiască un complex de birouri
Intreprinderea Poligrafică Banat din Timişoara a funcţionat pe Calea Aradului, lângă viaductul căii ferate, nu departe de actualul Iulius Mall. După Revoluţia din 1989 a devenit primit numele de Tipografia Helicon. Aici au fost scoase numeroase cărţi şcolare, reviste sau ziare.
Între 1960-1989, IPB din Timişoara avea peste o mie de angajaţi, dintre care aproximativ 200 la secţia de tipărire a jucăriilor. Multe dintre produse mergeau la export, în Uniunea Sovietică. După privatizarea prin metoda Mebo, IPB a ajuns în pragul falimentului. A devenit un loc abandonat pentru foarte mulţi ani.
La Lugoj se fabricau jucării electronice şi mecanizate
Şi dacă tot vorbim de fabricile de jucării din Timiş, foarte cunoscută a fost şi Intreprinderea "9 Mai" din Lugoj. Aici se făceau jucării electronice, jucării mecanizate şi nemecanizate din material plastic sau tablă, jocuri logice şi diverse alte jocuri pentru copii (stropitori, jucării cu cheiţe sau carusele cu cai, camioane). Printre piesele de rezistenţă se aflau trenuleţele electrice şi trusele de bucătărie.
Jucării fabricate la Lugoj FOTO Cristian Ghinea
Intreprinderea IUPS 9 Mai de la Lugoj a fost înfiinţată în 1974 şi, pe lângă jucării, a produs o gama diversa de utilaje şi piese de schimb pentru industria uşoara (textilă, pielărie şi încălţăminte, confecţii, etc.).
Povestea fabricii de la Lugoj a început în 1924, când Julia Sidon înfiinţează o fabrică hârtie, apoi, după război, în 1947, începe activitatea unei secţii de jucării din tablă. După naţionalizare ia numele de Tramepa, apoi s-a numit IUPS 9 mai.
În 1991, devine „Julia”, în amintirea fondatoarea firmei, Julia Sidon, dar arăta şi obiectul de activitate: JUcării – LItografie – Ambalaje. Firma „Julia” există şi astăzi, însă povestea secţiei sale de jucării se încheie în vara anului 1992.
“În perioada de glorie a anilor ’70–’80, fabrica avea între 300 şi 400 de angajaţi. Numărul lor varia în funcţie de perioadă. În perioada vacanţei de vară, de exemplu, erau angajaţi sezonieri necalificaţi, pentru că exista o cerere sporită de stropitoare, găletuşe, jocuri de nisip şi jucării de plajă. În acei ani, producţia de jucării de la Lugoj era estimată la trei milioane de lei pe an, în condiţiile în care un salariu obişnuit era de 1.800 – 2.000 lei. Tobele, puşculiţele, bucătăriile şi genţile de grădiniţă erau printre cele mai vândute jucării. La acestea se adăugau toate tipurile de camioane, autobuze şi maşinuţe din tablă, ca şi macaralele cu manivelă”, scrie Cristian Ghinea pe blogul său.
Concurenţa jucăriilor chinezeşti, foarte ieftine a fost motivul principal al închiderii producţiei de jucării la Lugoj.
Se încarcă comentariile...
