FOTO S-au deschis porţile celui mai bine păzit palat din Timişoara. „Clădirea a fost cumpărată de statul român de la Banca Austro-Ungară“

Impozantul Palat al BNR din Timişoara FOTO Ş.Both

La împlinirea a 139 de ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale Române, sucursala de la Timişoara şi-a deschis porţile pentru prima dată publicului larg.

GALERIE FOTO

Timişorenii au putut pătrunde în cea mai păzită clădire din oraş. Palatul Băncii, de pe bulevardul I.C.Brătianu, a fost construit ca sediu pentru Banca Austro-Ungară, iar după unirea Banatului cu România a devenit sediul Băncii Naţionale Române.

“Avem o clădire frumoasă în Timişoara. Este fosta clădire a Băncii Austro-Ungare, iată, construită tot pentru o activitate bancară. Sediul a fost construit după planurile arhitectului József Hubert din Budapesta. Acesta a construit multe sedii de bănci pentru Banca Austro-Ungară”, a declarat Bogdan Buzuriu, şeful Biroului de Educaţie financiară, muzeu şi comunicare. 

Lucrările palatului de la Timişoara au fost realizate de firma lui Alois Schlosser. Autorizaţia de construire a fost obţinută în 5 noiembrie 1903, iar lucrările au fost încheiate la 25 octombrie 1904. 

Aflăm din albumul “Arhitectura istorică din Timişoara”, de Mihai Opriş şi Mihai Botescu, că Banca a fost unica instituţie civilă “austro-ungară”, şi nu regală maghiară care a existat la Timişoara.

“În timpul Monarhiei Austro-Ungare (1867-1918) la Timişoara, numai cazărmile erau “imperiale şi regale”, deci “austro-ungare”. Timişoara, aparţinând Regatului Ungariei, toate celelalte instituţii de stat erau “regale maghiare”. În 1867, partea maghiară a impus înlocuirea termenului “imperial-regal”, “chezaro-crăiesc”, din vremea fostului imperiu Austriac, prescurtat “k.k.” în germană, utilizat pentru resorturile comune ambelor state ale monarhiei, cu “imperial şi regal”, “k.u.k.”. Termenul “şi” trebuia să demonstreze, că cele două state au rang egal, iar Ungaria nu este supusă niciunui imperiu. Banca a fost unica instituţie civilă “austro-ungară” (şi nu regală maghiară care a existat la Timişoara)”, scriu Mihai Opriş şi Mihai Botescu. 

Statul român a cumpărat clădirea de la Banca Austro-Ungară

Cei care au trecut pragul palatului au aflat istoria Băncii Naţionale a României, au putut participa la o mini-lecţie de educaţie finaciară, dar au putut vedea şi o expoziţie foto realizată în colaborare cu Arhivele Naţionale Timiş, despre activitatea bancară de după 1918. 

“Avem actul de înfiinţare a Agenţiei Timişoara a Băncii Naţionale a României. A fost ridicată la rangul de sucursală în 26 mai 1927. Avem un contract de vânzare-cumpărare a clădirii în care ne aflăm. Clădirea a fost cumpărată de statul român de la Banca Austro-Ungară, iar mai apoi BNR a cumpărat de la stat clădirea”, a mai spus Bogdan Buzuriu.

Povestea Leului românesc

Un punct interesant este legată de istoria leului, moneda naţională a României. 

“Mulţi nu ştiu de unde vine denumirea de Leu. Ei bine, vine de la o monedă, talerul leu olandez (n.r. - Leeuwendaalder, în neerlandeză, Löwentaler, în germană), care a circulat în Ţările Române în secolele 16-17. A rămas în mintea românilor, aşa că am ajuns să spunem la moneda noastră Leu. A fost o încercare pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a denumi moneda noastră altfel; Român, Români, dar nu s-a concretizat. În 1867, când a fost stabilită moneda, i-am spus Leu”, a explicat Bogdan Buzuriu.

Şase sucursale BNR în România

Fondatorul Băncii Naţionale a României este considerat economistul Eugeniu Carada, care a condus instituţia timp de peste 30 de ani. Astăzi, BNR are şase sucursale: la Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi şi Timişoara.

“În sucursalele regionale desfăşurăm activitate de statistică, privind balanţa de plăci şi avem activitatea de procesat numerar, cu specificul acesteia. Dar mai avem şi activitatea de educaţie finaciară”, a completat Bogdan Buzuriu.

Cine a fost arhitectul palatului

Revenind la arhitectul Palatului Băncii din Timişoara, József Hubert, acesta s-a născut la Bratislava (atunci Pozsony), în 1846. A studiat arhitectura la Zurich. S-a întors apoi la Budapesta, unde a înfiinţat firma "Hubert es Móry" (alături de prietenul său Móry Károly), a început să proiecteze case de raport (pentru a fi închiriate), dar şi fabrica de bere Dreher.

Între anii 1899-1909, a proiectat 32 de sedii de bănci în toată Ungaria (Bekescsaba, Nyiergyhaza, Nagykanizsa, Subotica, Kaposvar, Novi Sad,Vârşeţ, Zilina, Timişoara).

.

Arhitectul a murit în 1916, la Budapesta.