Cele mai uzuale cuvinte moştenite de limba română din slavonă. Cui datorăm termeni precum „vreme“, „ceas“, „babă“, „vârstă“ sau „lopată“
0Influenţa slavă este cea mai puternică dintre toate influenţele din exterior pe care le-a suferit limba română de-a lungul veacurilor.
O importantă influenţă asupra limbii române începe cu mijlocul secolului al V-lea, odată cu migraţia slavilor pe teritoriile de la Sud şi Nord de Dunăre. Reorganizarea Bisericii şi oficierea slujbei după model slav, în limba slavonă, precum şi organizarea statală în cnezate şi voievodate, este consecinţa bilingvismului slavo-român. Şi după secolul al XIII-lea, în diferite etape istorice, limba română a recurs la împrumuturi slave prin intermediul limbilor vecine (bulgara, rusa, uraineana, sârbo-croata).
“Din slavă provin cuvinte ce constituie serii semnatice: părţi ale corpului omenesc (gât, gleznă, obraz), vieţuitoare (cocoş, curcă, dihor, gâscă, veveriţă, vidră), relaţii umane (nevastă, rudă, prieten, vrăjmaş), unelte (ciocan, cleşte, greblă), natură (iaz, crâng, izvor, dumbravă), termeni bisericeşti (mucenic, monah, pomană, schit, sfânt, slavă), noţiuni abstracte (duh, milă, muncă, noroc, nevoie, silă), la care se adaugă antroponime (Bogdan, Dan, Dragomir, Dumitru, Mihai, Mircea, Vlad, Vlaicu, Nicolae) sau toponime (Cozia, Ialomiţa, Ilfov). De asemenea, sunt de origine slavă verbe (citi, dărui, hrăni, iubi, logodi, munci), adjective (drag, mândru, prost, viteaz, voinic), sufixe (-ac, -alnic, -anie, -aş, -că, -ean)”, aflăm de pe portalul dunastu.com.
Iată şi alte cuvinte împumutate din limba slavă, enumerate pe portalul pixme.org: glas, nevoie, osândă, a zâmbi, zăpadă, ceas, iad, graniţă, jertfă, măgar, nădejde, perşteră, pricină, rai, râs, a sădi, scârbă, sfânt, silă, stăpân, sfânt, veac, vreme, plug, sită, război, brici, dobândă, a sfârşi, a săvârşi, apostol, arhiereu, călugăr, cazanie, slovă, stareţ, episcop, evanghelie, brazdă, ogor, snop, babă, boier, sticlă, steag, veac, veste, zid, zvon, bogat, bolnav, scund, slab, vesel, vrednic, clădi, izbi, indrăzni, lipi, lovi, privi, trăi, trăsni.
Numeroşi lingvişti s-au ocupat de acest subiect şi au cercetat procesul de modificare al limbii române.
“Această influenţă se poate constata la nivelul foneticii, fonologiei, sintaxei şi mai ales în domeniul lexicului, unde româna a împrumutat un număr semnificativ de cuvinte, prefixe şi sufixe; multe dintre acestea însă în româna modernă au fost înlocuite de elemente corespunzătoare romanice. Venirea slavilor pe aceste meleaguri va schimba pentru totdeauna fizionomia limbii. Împrumuturile cele mai vechi din protoslavă le are româna încă din secolul al X-lea, XI-lea. Acest fapt este dovedit prin fonologia împrumuturilor”, scrie roinfo.gr.
Influenţă orală şi scrisă
Influenţa slavă asupra limbii române a fost de două tipuri: Influenţa populară (exercitat pe cale orală, ca urmare a contactului direct al românilor cu slavii, a convieţuirii îndelungate dintre cele două popoare) şi influenţă cultă (a fost exercitată pe cale scrisă, cărturărească, datorită utilizării timp de mai multe secole a limbii slave în administraţie, în diplomaţia ţărilor române şi în biserica românească precum şi datorită legăturilor cultural-politice dintre români şi popoarele slave.
Limba română a devenit limba oficială în administraţie, diplomaţie şi biserică abia în secolul al XVIII-lea. Românii au împrumutat şi alfabetul de la bulgari şi au folosit alfabetul chirilic până în 1860.
Exemple concrete:
“Influenţă populară: aici se încadrează cele mai vechi împrumuturi din protoslavă care sunt foarte uzuale în limba română precum: babă, ceas, a citi, clopot, coasă, deal, drojdie, glas, gleznă, gol, a grăi, iaz, izvor, a învârti, lopată, mac, maică, morcov, milă, mlaştină, nevastă, obraz, peşteră, a plăti, rac, rană, rudă, slab, trup, văzduh, vârstă, vreme... Influenţa cultă: aici se încadrează cuvinte intrate în română prin intermediul administraţiei, cancelariei, bisericii, precum: bucoavnă, ceaslov, clucer, danie, hatman, izvod, molitvenic, pisanie, postelnic, predoslovie, spătar, spovedanie, stareţ, stolnic, utrenie, vecernie, vlădică, voievod etc.
De asemenea, există multe toponime şi antroponime de origine slavă precum Topolniţa (valea plopilor), Prahova (valea cu pulbere), Cerna (râul negru), Ialomiţa (valea neroditoare), Predeal (hotar), Zlatna (bogată în aur), Bran (fortăreaţă), Râmnic (râu bogat în peşte), Voroneţ (pârâul corbului), Aldea, Axente, Balea, Bogdan, Bran, Dan, Dragomir, Ivan, Mihai, Mircea, Moga, Preda, Radu, Stan, Stoica, Vlad, Vlaicu, Vâlcu etc”.
Citiţi şi:
Limba română vorbită în Banat are puternice influenţe germane: „ştrimfi“, „şvaiţer“, „vană“, „şuncă“
Cele mai cunoscute cuvinte româneşti care sunt împrumutate din maghiară: oraş, neam, viteaz, belşug, vameş, uriaş
Povestea sârbilor din Banat. De la Sfântul Iosif de la Partoş la arhitectul noului Belgrad. La Timişoara a început să scrie cel mai mare romancier sârb
Se încarcă comentariile...
