VIDEO/FOTO 23 de ani de la conflictul interetnic de la Târgu-Mureş, din martie 1990
0
Astăzi, 15 martie, maghiarii de pretutindeni îşi sărbătoresc ziua, fiind un prilej de bucurie şi comemorare a eroilor acestei naţii. În urmă cu 23 de ani, însă, în Târgu--Mureşul post-revoluţionar, tensiunile create în jurul acestei zile au dat naştere unuia dintre cele mai sângeroase conflicte sociale văzute vreodată în România.
Povestea este una intrigantă şi face ca orice marş al secuilor să pice în derizoriu, întrucât tensiunile existente atunci în rândul maghiarilor şi românilor nu vor fi nicicând atât de evidente precum atunci. În data de 15 martie 1990 în localităţile cu o populaţie semnificativă maghiară are loc sărbătoarea de comemorare a luptei de libertate, a 142-a aniversare a revoluţiei maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestări şi-au anunţat prezenţa şi oficialităţi din partea statului maghiar, existând şi solicitări din partea autorităţilor maghiare ca la manifestările comemorative să participe ambasadorul ungar la Bucureşti. Potrivit autorităţilor din România la aceste evenimente aniversare, în mai multe localităţi din Ardeal, printre care Satu Mare şi Târgu- Mureş, cetăţeni din Ungaria şi cetăţeni de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne şi drapele ungare, au înlocuit inscripţii în limba română şi au instigat populaţia românească prin lozinci şi cântece provocatoare.
Pe 16 martie 1990, la farmacia numărul 28 din cartierul Tudor Vladimirescu, s-a afişat o inscripţie cu denumirea de "Farmacie" în limba maghiară. Inscripţiile în limba maghiară au fost expuse în fiecare din farmaciile judeţene, cea din cartierul Tudor fiind una din ultimele farmacii în acest proces. Câteva sute de etnici români din localitate s-au adunat în faţa farmaciei şi au scandat lozinci antimaghiare. Au trecut la ştergerea inscripţiei în limba maghiară. Mai târziu au început să-i agreseze pe etnicii maghiari. În acea zi au bătut un grup de reporteri din Ungaria care au încercat să-i filmeze. Poliţia a intervenit foarte târziu, iar la sosirea echipajului de poliţie, reporterii au fost conduşi la Poliţie.
În zilele de 16, 17, 18 şi 19 martie 1990 grupuri organizate de etnici români au agresat zeci de persoane de etnie maghiară. Tot pe data de 16 martie 1990, din satele de pe valea Gurghiului preoţii ortodocşi împreună cu autorităţile locale au îndemnat localnicii să urce în 12 autobuze şi să meargă la Târgu- Mureş pentru că "maghiarii îi omoară pe români" şi trebuie să facă ordine.
În 19 martie 1990 ca urmare a celor întâmplate în 15 martie cu ajutorul sătenilor români aduşi cu autobuze din împrejurimi, a fost atacat sediul UDMR, dar şi cele ale PNŢ şi PNL. Forţele de ordine au întârziat să apară, cu toate că sediul Poliţiei era la câteva sute de metri de sediul UDMR. Între victime s-a aflat unul din liderii comunităţii maghiare din Transilvania, scriitorul şi laureatul premiului Herder, András Sütő.
Pe data de 20 martie s-a format în mod spontan un mare miting de protest. La acest miting au participat membrii comunităţii maghiare. Paralel s-a format un alt miting, unde participau membrii comunităţii româneşti. S-au consolidat taberele adverse, compuse din români, respectiv din maghiari. Aceste tabere s-au ciocnit atât ideatic, dar şi fizic, totul culminând cu violenţe stradale deosebit de grave. Aşezarea celor două grupuri în centrul oraşului a favorizat izbucnirea violenţelor. Grupul românilor era aşezat pe partea de vest a centrului (în faţa hotelului Grand), iar grupul maghiar pe partea de est, lângă statuia soldatului necunoscut aproape de statuia lui Avram Iancu; taberele erau delimitate de un cordon nesemnificativ de poliţişti. Masa de români aflată în apropierea hotelului Grand a atacat mulţimea maghiară din partea cealaltă a centrului. Incitatorii nu au lipsit din niciuna din tabere, de asemenea mişcările provocatoare a liderilor ambelor tabere.
La auzul veştilor alarmiste, locuitorii a două sate româneşti din Valea Gurghiului, Hodac şi Ibăneşti s-au deplasat din nou cu autobuze la Târgu- Mureş pentru a face "curăţenie" (acţiunile s-au desfăşurat în mod asemănător cu mineriadele). Au fost înarmaţi cu bâte, topoare, cuţite şi alte obiecte contondente. După bătaia generalizată a urmat un moment de acalmie, conflictul părând a se fi sfârşit. La scurt timp o masă de cetăţeni de etnie maghiară din valea Nirajului şi Sovata, veniţi prin Eremitu, în jurul orei 20.00, coborând pe strada Bradului din Târgu-- Mures cu ajutorul a 3 camioane care au parcat in piaţa Bolyai şi înarmaţi de asemenea cu bâte, topoare, cuţite şi alte obiecte contondente, în grup organizat, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac şi Ibăneşti. Grupul maghiar a reuşit să incendieze toate autobuzele cu care veniseră noii combatanţi şi să-i agreseze pe săteni. În aceste momente tensionate Mihăilă Cofariu a fost agresat. Unul din agresorii acestuia a fost cetăţeanul român de etnie maghiară Barabás Ernő. Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmare ale cameramanilor prezenţi în hotelul Grand, în faţa căruia s-au desfăşurat evenimentele.
În ziua următoare situaţia tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu-Mureş - Reghin, în localităţile Dumbrăvioara, Ernei şi Sângeorgiu de Mureş cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu-Mureş a populaţiei de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu-Mureş şi de asemenea pe ruta Târgu-Mureş - Sovata, Râciu - Târgu-Mureş şi Band - Târgu-Mureş. Trupe ale armatei (mulţi paraşutişti) au intrat în oraş cu tancuri şi blindate, după care situaţia s-a liniştit.
Singurul adevăr de necontestat până în acest moment al acestor evenimente e că doi oameni au fost nenorociţi: în 19 martie Suto Andras este rănit şi îşi pierde un ochi, iar pe 20 martie Mihăilă Cofariu este bătut până aproape de moarte. Rezultatul acestor confruntări poate fi descris astfel în date: 5 morţi - 2 români şi 3 maghiari, 278 de răniţi. O biserică ortodoxă incendiată, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.
Rezultatul oficial al anchetei este următorul: 30 de persoane au fost trimise în judecată, iar alte 21 au fost arestate, în cursul urmăririi penale - 12 romi, 8 maghiari şi un român. Tribunalul a pronunţat sentinţe de penalizare pentru mai multe persoane: unguri (1) şi romi (7). Procurorul Liviu Moica, cel care s-a ocupat de acest caz a declarat câţiva ani mai târziu: „Am audiat o grămadă de victime, martori, dar nu am avut condamnaţi. 1-2 incendiatori s-au spânzurat, 4-5 au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu AN (autor necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred ca se va mai face nimic”. La 1 septembrie 1992 a fost emisă o sentinţă de executare a 10 ani de închisoare, pentru Ernő Barabás, cel care l-a agresat pe Mihăilă Cofariu. În februarie 2007 Tribunalul Mureş a emis un mandat de arestare european pe numele lui Ernő Barabás. Deşi autorităţile române l-au condamnat pe Ernő Barabás pentru tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri, fiind aflată adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului, autorităţile maghiare nu doresc extrădarea acestuia, Kincses Elod, avocatul părţii urmărite, afirmând: „După mine, Barabás Ernő nu va fi arestat, fiindcă organele maghiare nu-l vor extrăda”.
Se încarcă comentariile...
