„Zeciuiala pe aramă“ încasată de Mănăstirea Tismana. Ce domnitor a oferit acest beneficiu
0
Mănăstirea Tismana, din judeţul Gorj, cel mai vechi lăcaş de cult din Ţara Românească, primea, în perioada medievală, a zecea parte din producţia de cupru cuvenită domniei.
„Zeciuiala de aramă“ este denumită taxa care era încasată de mănăstirea din Oltenia, fapt prezentat într-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân.
„Un hrisov al lui Mircea cel Bătrân datat 11 mai 1392, prin care domnitorul dăruia mănăstirii Tismana sate, selişti, bălţi , precum şi venitul …care este al domniei mele de la roţile lui Ciop Hanoş care le-a făcut de curând la Bratilov… pe râul Brebina, scoate în evidenţă obiceiul extracţiei şi obţinerii aramei, exploatarea fiind atestată pentru ultima oară în anul 1464. Călugării mănăstirii Tismana primeau a zecea parte din producţia de cupru cuvenită domniei, iar aceasta, ca şi orice mănăstire medievală, făcea comerţ , numeroase alte relatări aducând precizări suplimentare privind zeciuiala din aramă“, arată istoricul Romeo Popa în lucrarea „Aspecte privind viaţa economicăp în Oltenia“.
Călugării de la Cozia făceau comerţ cu fier
Arama şi fierul erau exploatate mai ales din regiunile Râmnicu Vâlcea – Govora, Baia de Fier – Gorj şi Baia de Aramă – Mehedinţi. O serie de descoperiri arată că Mănăstirea Cozia făcea comerţ cu miniereul extras de pe proprietatea sa. „Prelucrarea metalelor deţinea un loc bine stabilit în cadrul meşteşugurilor medievale, stând la baza dezvoltării altor ramuri economice , informaţiile în acest sens fiind obţinute, de cele mai multe ori, graţie săpăturilor arheologice. Există însă şi hrisoave ce „vorbesc” despre exploatarea fierului, documentul datat 7 august 1451 demonstrând că la Cozia călugării făceau comerţ cu acest tip de metal, extras se pare dintr-un loc ce aparţinea mănăstirii . Actul din 18 ianuarie 1480, deşi nu se referă concret la exploatarea propriu-zisă de la Baia de Fier din judeţul Gorj, reprezintă un caz fericit prin care informaţiile scrise vin să susţină datele arheologice, aflând cu această ocazie că la reducerea minereului extras şi depozitat acolo se folosiseră instalaţii acţionate prin forţa apei, a căror vechime este atestată cel puţin din secolul al XV-lea“, mai prezintă istoricul.
Cum se extrăgea şi prelucra fierul
Fierul era oţinut prin metode rudimentare. Roca în care se afla era sfărâmată cu ajutorul ciocanului, după care era introdus în cuptoare şi topit. Fierul era folosit pentru realizarea de arme, utilaje agricole, obiecte pentru uz casnic. „Fierul se obţinea, mai întâi, prin extragerea minereului cu răngile şi până să se ajungă la zdrobirea sa prin procedee hidraulice, roca era fărâmiţată cu ajutorul ciocanului utilizat manual. Procedeul obţinerii fierului era identic cu cel utilizat în secolele IX – XIII, atunci când reducerea minereului se făcea în cuptoare ovale realizate parţial din pământ şi înalte de 1 m, arderea fiind întreţinută cu foale acţionate manual sau hidraulic . Minereul se scurgea spre baza cuptorului-furnal la o temperatură de 1.000 0 C sub forma unei paste groase de unde era scoasă cu căngile. (...) Tipul de cuptor prezentat şi tehnologia amintită vor fi utilizate şi în secolele XIV – XV, fapt ce dovedeşte o continuitate în ceea ce priveşte meşteşugul reducerii, obţinerii şi prelucrării fierului , produs folosit în cadrul atelierelor pentru executarea diverselor obiecte (unelte agricole, obiecte de uz casnic, articole de pescuit, arme etc.)“.
Se încarcă comentariile...
