Povestea singurului om din România care suferă de Parkinson de la naştere: „Am avut şansă de la Dumnezeu să trăiesc“

Nicolae Dobrotă, în vârstă de 29 de ani, suferă chiar de la naştere de Parkinson, boală care apare, în mod obişnuit, la vârste înaintate. Diagnosticul a fost stabilit abia în urmă cu trei ani, după ce tânărul a mers din spital în spital pentru a afla de ce suferă.

Singurul tânăr cu Parkinson din România ne povesteşte că în momentul naşterii s-a produs un blocaj, iar medicul nu a ştiut ce să facă, momentul fiind respectiv fiind decisiv pentru starea lui de sănătate ulterioară: „În momentul naşterii a avut loc o blocare, iar medicul nu a ştiut cum să reacţioneze şi am rămas aproximativ un minut blocat în uter. Până la urmă, din câte mi-a povestit mama mea, o asistentă cu experienţă a intrat în sala de operaţie şi a luat un instrument cu care m-a tras de picioruşe. Am avut craniu gelatinos până la vârsta de trei ani. Am purtat o cască. Copilăria a fost foarte grea, doarece până la vârsta de patru ani şi jumătate nu am stat în picioare, iar la cinci an am început să stau în fund, iar la şase ani mi-au dat primii dinţi. În primele şase săptămâni de viaţă nu am avut acte, pentru că toate lumea spunea că nu o să trăiesc. Am avut şansa de la Dumnezeu să trăiesc. Am reuşit să merg de la vârsta de şapte ani. Am fost mereu la tratamente de recuperare“.

Nu poate să beau apă dintr-un pahar

În urmă cu trei ani, medicii au stabilit diagnosticul de Parkinson. Boala de care suferă Nicolae se manifestă printr-un tremur incontrolabil al mâinilor şi capului. În aceste condiţii, tânărul nu poate să scrie sau bea apă cu un pahar: „Părinţii au fost cu mine la toate centrele universitare din toată ţara. La Bucureşti, la vârsta de 14 ani, am fost diagnosticat cu sindrom extrapiramidal sechelar, dar în urma unui control mai amănunţit la un alt spital din Bucureşti mi s-a spus că sufăr de Parkinson. Am mers, apoi, la Târgu Mureş, la unul dintre cei mai buni neurologi din ţară, care confirmat diagnosticul de Parkinson. Boala se manifestă prin tremuratul membrele superioare şi a capului. Din această cauză nu pot să fac lucruri mărunte, cum ar fi să beau un pahar cu apă sau să mănânc ciorbă. Mai am anumite stări de linişte şi boala nu se manifestă aşa de rău“. 

Este masterand la informatică aplicată 

Nicolae a întâmpinat diferite probleme. El nu a putut să meargă la o şcoală obişnuită, cu toate că intelectul nu i-a fost afectat. Cu toate acestea, tânărul a terminat liceul şi o facultate, iar acum este masterand:

„Nu am putut să urmez o şcoală normală, cu toate că, din punct de vedere intelectual, aş fi putut să fac faţă. Nu am putut să mă integrez. Am făcut primele clase la Şcoala Specială, după care am urmat o şcoală profesională tot în cadrul aceleiaşi unităţi. Am urmat, apoi, liceul şi am susţinut examenul de bacalaureat pe care l-am luat cu brio. În urma examenului, m-am înscris la Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte. Anul trecut am absolvit facultatea, după care m-am înscris la master de informatică aplicată. Îmi doresc să am grijă de familia mea“.

„M-am gândit că ea este persoana alături de care îmi pot forma un cămin“

Nicolae lucrează ca informatician în cadrul Centrului de zi „Christian“ pentru persoanele cu dizabilităţi. El este căsătorit şi are un băieţel în vârstă de patru luni. Soţia lui, Isabela, are şi ea o problemă de sănătate. Aceasta suferă de parapareză spastică şi se deplasează cu greutate. Cu toate acestea, cei doi au reuşit să-şi întemeieze o familie şi au propriul lor cămin. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să trecem peste toate şi să formăm o familie, să avem o locuinţă şi un copil, care este cea mai mare realizare a noastră. Nu există realizare mai mare pentru nişte oameni căsătoriţi decât să aibă un copil“, ne-a povestit Isabela. Cei doi s-au întâlnit întâmplător la Centrul „Christian“. „Ne-am cunoscut întâmplător. Soţul meu lucrează la Centrul de zi pentru persoane cu dizabilităţi Christian, iar eu am frecventat centrul respectiv şi aşa ne-am întâlnit“, spune Isabela. 

Nicolae susţine că şi-a dat seama imediat ce a văzut-o pe Isabela că este persoană cu care vrea să-şi întemeieze o familie: „A fost dragoste la prima vedere. Mi-a plăcut de cum am văzut-o şi m-am gândit că ea este persoana alături de care îmi pot forma un cămin. În perioada respectivă mă simţeam singur. I-am cunoscut ulterior sufletul şi mi-am dat seama că am avut dreptate“. 

A avut dureri mari în timpul sarcinii 

Cei doi şi-au dorit foarte mult un copil şi consideră că asta este cea mai mare realizare. Isabela nu a avut o sarcină uşoară din cauza problemelor de sănătate de care suferă. „Am fost foarte atentă în timpul sarcinii. Lună de lună am mers la control şi îmi făceam analizele medicale. Având o deficienţă fizică, mi-a fost teamă ca şi copilul meu să nu aibă vreo problemă asemănătoare cu a mea sau a soţului meu. Astfel, am făcut multe controale şi analize medicale. Am avut dureri foarte mari, pentru că sarcina îmi apăsa pe bazin şi aveam dureri. Toate aceste probleme au apărut din cauza problemelor mele de sănătate“, a mai spus Isabela. 

În cele din urmă, aceasta a reuşit să-l aducă pe lume pe Nicolas. Copilul este sănătos şi mai tot timpul vesel.

„Sunt foarte fericită pentru că nu am avut probleme de sănătate cu el până acum. Este un copil vioi şi foarte vesel. Îl creştem singuri, fără ajutor din partea părinţilor. Au mai existat reticienţe din partea unor persoane, care se temeau că se va naşte cu probleme sau că nu ne vom putea descurca cu un copil. Mulţumesc lui Dumnezeu că bebeluşul este sănătos. Iubirea faţă de partenerul tău sau iubirea faţă de părinţi nu se compară cu iubirea faţă de propriul copil“, 

a mai precizat tânăra în vârstă de 28 de ani. 

Au locuit în chirie, într-o cămăruţă 

Nicolae şi Isabela au stat o perioadă în chirie în mai multe locuinţe, pentru că au fost nevoiţi să se mute. Până la urmă, Primăria Târgu Jiu le-a pus la dispoziţie o locuinţă ANL. „Cel mai greu a fost găsirea unei locuinţe. La început am stat în chirie şi ne-am mutat de mai multe ori. Am stat în zona centrală şi chiria s-a mărit foarte mult şi am fost nevoiţi să ne mutăm într-o garsonieră confort II, cu o cămăruţă foarte mică. Am stat trei luni acolo şi am reuşit să ne găsim un apartament în apropiere, iar, în final, ni s-a pus la dispoziţie de către Primăria Târgu Jiu o locuinţă ANL“, a relatat Isabela. Aceasta este studentă în anul II la Facultatea de Matematică-Informatică a Universităţii „Valahia“ din Târgovişte