Mihai Viteazul, vizionar sau doar un mercenar dornic de căpătuială? Domnitorul a plătit o sumă uriaşă pentru a urca pe tronul Valahiei
0
Caracterul aventurier al lui Mihai Viteazul este evidenţiat, de istoricii care susţin că domnitorul a urmărit propriile scopuri de preamărire, prin originile sale incerte, modul în care a ajuns pe tron şi a purtat unele lupte. Cu toate acestea, Mihai Viteazul rămâne în istorie ca domnitorul care a realizat prima unire a provincilor româneşti.
Originile lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazu s-a născut în anul 1558 în Târgul de Floci sau, după alte surse, în Drăgoeşti, localitate aflată în judeţul Vâlcea. Există două versiuni care circulă cu privire la mama lui Mihai Viteazul, Teodora Cantacuzino. Potrivit celor mai mulţi istorici, ea este de neam grecesc şi se trage din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor, fiind soră cu Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul domnului Munteniei la Constantinopol, o persoană foarte influentă.
„Un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor“, notează istoricul Neagu Djuvara în lucrarea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“.
Conform altor surse, Teodora era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cert este că s-a călugărit spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana, şi a murit în anul 1605 sau 1606, fiind înmormântată în biserica Mănăstirii Cozia.
În privinţa tatălui lui Mihai Viteazul, informaţiile istorice sunt incerte. Mihai Viteazul a mai fost numit Mihai Patrascu, după voievodul Pătraşcu cel Bun, frate al domnitorului Petru Cercel, considerat mult timp drept fiul nelegitim al acestuia. Această teorie a fost combătută prin faptul că Mihai Pătraşcu a murit în anul 1557 şi este greu de crezut că a avut relaţii sexuale, având în vedere că a avut o boală grea şi a avut o suferinţă îndelungată, motiv pentru care a fost dus în Vâlcea, la aer curat.
De la comerciant de vite la domnitor
Mihai Viteazul a fost comerciant de vite. A făcut comerţ cu vite şi, apoi, cu giuvaieruri. A cunoscut, astfel, lumea comerţului şi a avut multe de învăţat. A deprins limbile greacă şi turcă, dar a intrat în contact cu marea boierime munteană. A reuşit să se îmbogăţească într-un timp forte scurt. Ajunsese să deţină o avere imensă. Cumpărase din 44 de sate, în timp ce un boier obişnuit avea 8-9 sate.
Despre Mihai Viteazul există tot felul de legende, dar cert este că era hotărât în toate acţiunile pe care le întreprindea. Se folosea de toate mijloacele pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, de multe ori parafând alianţe cu parteneri pe care nu-i agrea.
Potrivit altor surse, Mihai era comerciant de bijuterii. A stat sub protecţia influentul său unchi Iane Cantacuzino, zis şi Epirotul, care era reprezentant al domnului la Instanbul. A reuşit să înveţe turceşte şi greceşte. Cu spijinul unchiului său, Mihai cunoaşte o ascensiune fulminantă. Este numit bănişor de Mehedinţi, în anul 1588, atunciu când începe să acumuleze primele sate. Doi ani mai tarziu, Mihai este numit mare stolnic, iar în 1592 a devenit mare postelnic. După numai câteva luni a fost numit mare agă. În tot acest timp, Mihai îndeplineşte şi funcţie de ispravnic, în locul unchiului său care locuia la Istanbul. În perioada domniei lui Alexandru cel Rau (1592-1593), Mihai ajunge ban al Olteniei, în locul lui Iane.
Un alt moment controversat care vine să întărească spiritul de aventurier al lui Mihai Viteazu l-a reprezentat condamnarea sa la moarte în lipsă din cauza implicării într-un complot al boierilor împotriva domnitorului Alexandru cel Rău la care se presupune că ar fi participat. După două săptămâni, Mihai a plecat la Constantinopole, unde ajutat de unchiul său Iane, de Andronic Cantacuzino, aristocrat grec, fiul al lui Mihail Cantacuzino (Şeitanoglu), şi de agentul diplomatic englez Barton a reuşit să primească de la turci domnia Munteniei, în schimbul unor mari sume de bani şi cadouri bogate. Banii au provenit din împrumuturi făcute Mihai la creditori. În octombrie 1593, Mihai Viteazu intră în Bucureşti, însoţit de un alai de creditori, care doreau să-şi recupereze investiţia şi dobânzile. Imediat cum ajunge pe tron, birurile în satele populate de valahi cresc şi devin de-a dreptul insuportabile, astfel încât ţăranii nu au altă soluţie decât să fugă de pe moşii.
Căsătoria din interes al lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani cu doamna Stanca, descendenta unei mari familii de boieri. Ea era nepoata banului Dobromir al Craiovei şi a logofătului Gheorghe din Corbi. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau, conform altor surse, dintr-o familie înruditã cu fraţii Buzeşti. Căsătoria cu Doamna Stanca i-a deschis tânărului Mihai drumul spre putere. Astfel, unii istorici contemporani au suspectat o căsătorie din interes.
Prima unire a celor trei provinci româneşti
Unirea celor trei provincii româneşti înfăptuită de Mihai Viteazul, rămâne, în ciuda, dorinţelor de preamărire a domnitorului, unul dintre cele mai importante etape din istoria României. Moldova şi Ardealul se aflau într-o situaşie instabilă. Domnitorul Ieremia Movilă era devotat polonezilor, iar Moldova se află într-o relaţie de vasalitate faţă de Polonia, iar în Transilvania, Sigismund a renunţat la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory, care avea şi el o anumită înclinaţie către politica polonă.
În iulie 1599, Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru a cuceri Transilvania. A primit un răspuns favorabil şi, la sfârşitul aceluiaşi an, a intrat în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români şi mercenari de diferite etnii. L-a învins Andrei Bathory în bătălia de la Şelimbăr, din 18/28 octombrie 1599, iar pe 1 noiembrie îşi face intrarea triumfătoare în Alba Iulia, unde a primit cheile fortăreţei de la episcopul Demetrius Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, prin victoria de la Bacău, şi realizează astfel, prima unire a ţărilor române. Titulatura folosită de voievod, într-un document din 6 iulie 1600, era: „Domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată ţara Moldovei“.
Cum a murit Mihai Viteazul
Asasinatul împotriva lui Mihai Viteazul este cel mai cuoscut din istoria României. Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care acceptă să-l susţină. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău, din 3 august 1601, voievodul îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Ţara Românească şi a reuşit să-l îndepărteze de la conducere pe Simion Movilă. Perspectiva unei noi uniri a teritorilor româneşti se prefigurează din ce în ce mai puternic, situaţie care nu era pe placul împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său, se pune la cale suprimarea domnitorului român.
Mihai Viteazul, domnitor controversat
Cei mai mulţi dintre istorici îl consideră pe Mihai Viteazul ca una dintre cele mai importante figuri din istoria României.
„Cu siguranţă Mihai Viteazul a fost unul din cei mai mari români şi asta pentru că înaintea tuturor a văzut necesitatea unirii celor trei ţări româneşti. Scopul acestuia a fost de a putea crea un stat puternic (nu exista termenul de stat, în forma pe care noi o înţelegem astăzi) care să confere protecţie locuitorilor majoritari(a se înţelege aici boierii români şi nu ţărănimea, ce era lipsită de drepturi) în faţa opresiunilor străine, văzute în epocă de el ca fiind otomane. Acţiunea realizată însă de Mihai Viteazul nu a fost deloc întâmplătoare şi este în strânsă legătură cu ambiţiile acestuia şi faptul că devenise unul din cei mai puternici oameni din principatele române, consideră Marius Dorin Lulea, preşedinte al Centrului pentru Cultură, Istorie şi Educaţie, membru al Platformei Unioniste Acţiunea 2012.
De asemenea, dorinţa de premărire, de a ajunge la tron şi de a avea sub domnie teritorii întinse, prin orice mijloace, au fost considerate de unii istorici ca o sete de putere a lui Mihai Viteazul, care şi-a urmărit tot timpul această năzuinţă, neluând în considerare unirea ca aspiraţie a poporului.
Vă mai recomandăm:
Cât de mare era Ştefan cel Mare? Zece lucruri pe care nu le ştiai despre domnitor. Adevăr sau mit: a avut sute de femei şi era mai sângeros decât Ţepeş Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitorul care a ţinut frâiele Moldovei timp de 47 de ani (1457-1504), arăta cu totul altfel faţă de descrierile din manualele de istorie, a suferit înfrângeri zdrobitoare în unele războaie şi a avut doar două cuceriri amoroase extraconjugale consemnate în scrierile medievale.
Cât de afemeiat a fost, de fapt, Ştefan cel Mare? Domnitorul-Casanova a rămas în istorie şi pentru desfrâuri cu sute de ibovnice şi scandaluri cu zeci de bastarzi. Ştefan Cel Mare, domnitorul Moldovei din perioada medievală (1457-1504), a avut reputaţia unui bărbat cu mare slăbiciune la femei. Cât de adevărată este legenda potrivit căreia a avut o ibovnică şi câte un bastard în fiecare sat al Moldovei.
Cât de sfânt a fost Ştefan cel Mare şi Sfânt. De ce a fost canonizat domnitorul „aprig la mânie şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat“ Ştefan cel Mare şi Sfânt, fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504, a rămas cunoscut în istorie şi ca apărător al creştinătăţii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iulie 1992. De atunci este serbat Sfântul Ştefan cel Mare, domnitorul care a purtat 42 de războaie şi a construit 36 de lăcaşe de cult
De câte ori a luat Ştefan cel Mare bătaie de la turci? Domnitorul care a băgat spaima în otomani a pierdut două mari cetăţi în urma acestor înfrângeri Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitor al Moldovei aproape jumătate de secol, rămâne o personalitate marcantă a istoriei medievale a românilor. În perioada comunistă, pentru a sublinia vitejia şi patriotismul domnitorului, au fost consemnate în manuale războaiele purtate şi luptele câştigate, cele care i-au dus faima şi au băgat spaima în inamici, omiţându-se pierderile suferite
Se încarcă comentariile...
