La ce practici recurgeau ţăranii ca să schimbe vremea: caloianul şi Paparuda, obiceiurile care aduceau ploaia

Sătenii recurgeau la diferite practici atunci când vremea devenea neprielnică, ploua în exces sau, din contră, seceta nu contenea ori „bătea piatra“. Unele dintre aceste obiceiuri se mai păstrează şi acum.

Atunci când ploua prea mult şi recoltele erau puse în pericol, se organizau slujbe special pentru acest lucru şi, în plus, mai exista obiceiul de a se fura toacă şi de a se ascunde într-o apă. „Oamenii satelor gorjene ţineau odinioară toate sărbătorile, mai ales cele din primăvară şi vară, ca să dea ploaie curată şi la timp. Ploile se opresc tot timpul când apare curcubeul. Când bat vânturile din direcţii diferite se zice «se rod vânturile» şi e semn de ploaie şi de furtună.

Dacă ploua prea mult, producându-se inundaţii ale locuinţelor şi ale recoltelor, oamenii recurgeau la practici rituale şi la procedee de oprire a ploilor, care se mai practică chiar şi astăzi în unele sate: se trag clopotele la biserică şi se fac slujbe; se obişnuia să se fure toaca de la biserică şi să se ascundă într-o apă“, arată etnologul gorjean Alexandru Doru Şerban, în lucrarea „Cultură ţărănească gorjeană“.

Cum era oprită seceta

Reversul ploilor abundente este seceta, care aduce mari pagube agricultorilor. Seceta era considerată şi de gorjeni pedeapsă Dumnezeiască.

„Uneori seceta era provocată de cărămidari, care «legau» ploile. Să aibă timp prielnic de lucru ei îngropau o păpuşă, îngropau cu descântec un vas cu apă, o cărămidă, un cuţit ori omorau un şarpe, pe care-l lăsau la soare.  Când era secetă mare se făceau slujbe specifice la mânăstiri şi la biserici, se scoteau sfintele icoane, se citea Sfântul Maslu şi molifta ploilor, ca să aducă Dumnezeu ploaia, se umbla cu Caloianul şi cu Paparuda, oamenii se rugau să plouă, se făceau vrăji pentru ploaie ori se recurgea la practici păgâne“, mai mnţionează Alexandru Doru Şerban.

Grindina, fapta rea a Diavolului sau pedeapsa Sfântului Ilie

Sătenii considerau că grindina este pedeapsa dată de Sfântul Ilie celor necredincioşi sau că era mâna diavolului: „Grindina cade din atmosferă sub forma unor pietricele, de aici şi expresia «bate piatra». În credinţa populară, grindina era fapta rea a diavolului «care face piatra în cele 9 joi de după Paşte». În alte sate gorjene se spunea că piatra este dată de Sfântul Ilie din porunca lui Dumnezeu, care-i pedepseşte pe oameni pentrulipsa lor de credinţă. Bate piatra (grindina) mai ales vara, când sunt călduri mari. Pentru a alunga ploaia cu piatră se trag clopotele bisericilor. Când este ameninţare de piatră (nori negri, fulgere, tunete şi trăsnete) oamenii aprind lumânarea cu care au luat Paştele şi ploaia se împrăştie“, considera Alexandru Doru Şerban.

Ce efecte miraculoase avea roua

Roua avea puteri miraculoase în ziua de Sfântul Gheorghe. Sătenii se tăvăleau dezbrăcaţi prin iarba cu rouă, în credinţa că vor fi sănătoşi. În alte locuri, ţăranii se spălau cu rouă pe ochi, să aibă vederea bună şi limpede ca roua. În dimineaţa de Sfântul Gheorghe, oamenii îşi legau cârpe la picioare şi umblau prin iarba înrourată, apoi storceau cârpele într-o găleată cu apă, pe care o dădeau vitelor s-o bea în credinţa că astfel vor înmulţi laptele. Roua de la Sfântul Gheorghe era bună şi de vrăji.

Ce credeau ţăranii despre vânt

Se credea că vântul a fost făcut de Dumnezeu ca să se răcorească pământul şi să împrăştie seminţele, ca să crească vegetaţie peste tot. Vânturile sunt bune fiindcă aduc răcoarea, desfac mugurii şi favorizează dezvoltarea vegetaţiei, dar şi rele cu manifestări violente în perioadele de caniculă. „Dintre vânturile rele, care mai bat în Gorj sunt de menţionat: Traistă-goală (suflă de la apus spre nord şi aduce seceta) şi Crivăţul (suflă iarna dinspre răsărit). (...) Ţăranii de odinioară ai Gorjului aveau viaţa legată de derularea vremii. Ei ştiau perioadele de timp favorabile anumitor munci şi profitau de zilele frumoase să-şi facă treburile. Descifrarea semnelor cereşti şi de comportament ale mediului înconjurător, îi ajutau pe oamenii satului să-şi planifice activităţile gospodăreşti de zi cu zi şi în perspectivă.