Fraţii Buzeşti şi grupurile de interese din vremea lui Mihai Viteazul. Cine au fost consilierii influenţi ai domnitorului şi cum i-au adus moartea

Domnitorul român Mihai Viteazul este una dintre figurile istorice cele mai cunoscute în România, datorită promovării intense prin politica naţionalistă gândită de dictatorul Ceauşescu. Multe dintre mituri sunt însă tratate cu realism de istoriografia modernă.

Domnitorul Mihai Viteazul şi-a început ascensiunea politică în Oltenia, iar boierii olteni i-au fost cei mai fideli colaboratori. Dintre aceştia, fraţii Buzeşti au fost mereu în preajma domnitorului.
 

Potrivit istoricului gorjean Cornel Şomâcu, fraţii Buzeşti provin din satul Cepturoaia, din judeţul Olt, dar au deţinut mai multe proprietăţi în judeţul Gorj, inclusiv o parte din Târgu Jiu, reşedinţa judeţului Gorj, fiind deţinută de aceştia.

„Potrivit tradiţiei, timpul de formare ai Buzeştilor consemnează data de 1461. În linie bărbătească, ei descindeau din Vlad banul. Tatăl lor a fost Radu Buzea vel armaş, iar după mamă - proveneau dintr-un vel ban Mogoş, ctitorul Mănăstirii Stăneşti din judeţul  Vâlcea. Cel mai probabil, Maria, soţia lui Radu armaşul, era verişoară cu Stanca, sotia lui Mihai Viteazul. Locul lor de baştină a fost satul Cepturoaia, în care au ridicat Mânăstirea Călui, în judeţul Olt, după cum reiese din pisania aflată pe zidul de intrare în lăcaş. Au deţinut mai multe proprietăţi în Gorj în zona Crasna, Curtişoara, Bumbeşti-Jiu şi apropierea Târgu-Jiului“, spune Cornel Şomâcu.

Potrivit istoricului Dumitru Almaş, fraţii Buzeşti se înrudesc pe linie maternă cu soţia lui Mihai Viteazu. „După mamă, Buzeştii descindeau dintr-un vel ban Mogoş, ctitorul mănăstirii Stăneşti. Maria, soţia lui Radu armaşul, era un fel de vară cu Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. Radu Buzescu, mare clucer, s-a căsătorit întâi cu o Stanca din Boldeşti şi apoi cu Preda, fiica banului Mihalcea, şi el unul din oamenii de nădejde ai voievodului întregitor“, arată istoricul.

Fraţii Buzeşti au fost fost cumpătaţi şi nu şi-au cheltuit averea în van, ci au investit în formarea unei oştiri de temut.

„Au strâns Buzeştii, ca şi Stoichiţă din Strâmba, ca şi Udrea Băleanu banul, ca şi Rudenii, ca şi Mihai Vodă însuşi, multe averi. Dar nu le-au risipit pe desfătări şi lucruri deşarte, cum au făcut atâţia, ci pe arme şi oşti, pe solii spre multe părţi ale pământului româ­nesc şi ale Europei, ca să împlinească marele vis al independenţei şi unirii româneşti, a mai scris Dumitru Almaş.

Stroe Buzescu, locţiitorul lui Mihai Viteazu

Stroe, unul dintre fraţii Buzeşti, a fost chiar locţiitorul lui Mihai Viteazu, înainte ca acesta să fie înscăunat domnitor al Ţării Româneşti. De asemenea, ceilalţi doi fraţi au pregătit înscăunarea lui Mihai. „După obţinerea domniei, Mihai Viteazul i-a antrenat pe toţi cei trei fraţi Radu, Preda şi Stroe. Astfel, l-a trimis în ţară ca locţiitor al său pe Stroe Buzescu, iar ceilalţi doi fraţi, Preda şi Radu, i-au pregătit înscăunarea, în septembrie 1593. De aici înainte, până la moartea domnitorului, în august 1601, cei trei Buzeşti au fost nedespărţiţi de Mihai Viteazul. De fapt, e un fel de a spune, deoarece între cele două tabere au existat şi probleme şi, uneori, din cele mai mari“, menţionează istoricul gorjean Cornel Şomâcu.

Victorii împotriva tătarilor şi turcilor 

Oştirea condusă de fraţii Buzeşti a ieşit victorioasă din multe bătălii împotriva tătarilor, dar şi turcilor.

„Temerara pornire la luptă din 1594 nu se poate înţelege fără Buzeşti. În noiembrie 1594, stolnicul Stroe poartă, cu pricepere şi putere de convingere, solia la Iaşi la Aron Vodă, atrăgând Moldova în sfera politicii antiotomane, iniţiată de Mihai Vodă. Acelaşi lucru îl face Radu Buzescu, trimis la Alba Iulia, la Sigismund Bathory, ca sol al libertăţii. (...) Şi abia sosit de la Iaşi, Stroe joacă rolul prim în pornirea efectivă a luptei: participă a nimicirea cămătarilor şi ienicerilor încasa­tori de biruri, adunaţi în Bucureşti, în casa vistiernicului Dan, la 13 noiembrie 1594. (...) În ianuarie 1595, când tătarii porneau să jefuiască ţara, Mihai şi-a instalat tabăra la Hulubeşti. De aici, trimise pe Radu, Preda şi Stroe Buzescu să-i întâmpine cu cetele lor. Şi, la 8 ianuarie, Buzeştii cuceriră la Putinei întâia lor victorie. Peste o săptămână, tot Buzeştii cu oştile lor îi zdrobiră pe tătari la Stăneşti. (...) În aceeaşi lună, Preda şi Radu Buzescu spulberară peste Dunăre turcii ieşiţi din Hârşova într-ajutorul tătarilor, trecură Dunărea pe pod de gheaţă „şi aprinseră şi Hârşova”. (...) Numele Buzeştilor străluceşte şi în epopeea de la Călugăreni, în bătălia de la Târgovişte, ca şi în cea finală de la Giurgiu, când româ­nii au aruncat în Dunăre rămăşiţa oştilor lui Sinan-paşa“, mai specifică Dumitru Almaş într-un material apărut în revista Magazin Istoric nr. 2/11, februarie 1968. 

Salvat de la moarte de fraţii Buzeşti

Mihai Viteazu a fost salvat din mâinile turcilor de fraţii Buzeşti în timpul luptei de la Vidin. „În 1598, când «turcii începură a se semeţi şi începură iar a prăda şi a robi ţara», Buzeştii se aflau în ofensiva pornită de Mihai peste Dunăre până în Balcani. La asediul Vidinului, temerar şi vulcanic cum era, Mihai Vodă s-a avântat prea mult în rândul duşmanilor. Şi cât pe ce era să fie străpuns de suliţe otomane. Dar «Preda Buzescul şi cu frate-su Stroe stolnicul... grăbiră şi tăiară capul turcului şi pre celelalte soţii ale lui şi izbăviră pre Mihai-vodă din mânile turcilor. Şi multă bărbăţie arătară buzeştii înaintea lui Mihai-vodă, căci se luptară cu vrăjmaşii şi izbăviră pre domnul lor den peire»“, mai arată Dumitru Almaş.

Un rol important în administrarea Transilvaniei

Documentele ni-l prezintă pe Radu Buzescu ca pe unul care a colaborat intens la administrarea şi cârmuirea Transilvaniei. După alipirea Transilvaniei, Mihai îl trimite în grabă pe Stroe Buzescu în Polonia, însoţit de Gheorghe Raţ, să trateze alianţă de pace şi bună vecinătate. Când şi-a pregătit Mihai Vodă uluitoarea expediţie în Moldova, s-a folosit, în primul rând, de Buzeşti.

Din Iaşi, Mihai îl trimite pe Radu Buzescu la Târgovişte, să-l aducă pe Nicolae-Pătraşcu, feciorul său mult prea crud ca să poată conduce singur. (...) În vara anului 1600, tot din Alba Iulia, Mihai a pregătit „o solie solemnă” către regele şi dieta Poloniei, cu scopul de a explica pricinile pentru care alipise Moldova şi-l alungase pe Ieremia Movilă. A încredinţat solia asta importantă tot lui Stroe Buzescu şi lui Gheorghe Raţ. Trebuiau să străbată Maramureşul şi, prin Hust, să ajungă la Cracovia. Dar Zamoyski a pornit războiul înainte ca solii să fi intrat în Cracovia. Şi cu greu Stroe s-a putut întoarce din drum. Nu ştim precis dacă Buzeştii au fost alături de Mihai în bătălia nefericită de la Mirăslău. Sigur este că, în acel ceas greu, l-au întâmpinat în apropiere de Sibiu cu oştirile venite din Ţara Românească“, mai menţionează Dumitru Almaş.
 

Grup statuar înfăţişându-i pre fraţii Buzeşti

Ruperea relaţiei dintre Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazu

Disensiunea dintre Fraţii Buzeşti şi Mihai Viteazu a pornit de la modul în care domnitorul a tratat problema nobilimii maghiare. „După intrarea victorioasă a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, încep disensiunile între Buzeşti şi Mihai. Buzeştii şi apropiaţii lor doreau să elimine complet nobilimea maghiară din Transilvania, lucru imposibil din punct de vedere politic, iar ei să deţină toate posesiunile acestora. Mihai s-a temut de mişcări sociale puternice în Transilvania, unde ţăranii români abia aşteptau să se răzbune pe nobilii maghiari. De fapt, ţăranii începuseră deja să dea foc în mai multe sate. Mihai alege o cale diplomatică şi lasă, pentru moment, starea de lucruri existentă. Acelaşi lucru se repeta în Moldova. Gruparea Buzeştilor considera că Mihai nu poate păstra cele trei principate decât dacă înlocuieşte complet patura nobiliară din Transilvania şi Moldova pentru omogenizarea conducerii şi eliminarea uneltirilor. Mihai refuză, dar acest lucru l-a costat scaunul domnesc deoarece înainte de Mirăslău izbucnesc neînţelegerile făţişe. Trădat de apropiaţii săi şi înşelat de Basta, Mihai va pierde Transilvania şi Moldova“, arată istoricul Cornel Şomâcu.

În noua situaţie, nu-i mai rămânea marelui domn decât să apere stăpânirea sa de început, Ţara Românească. Cu 16.000 de ostaşi, el a dat lupta decisivă cu oştile poloneze la Bucov, pe Teleajen, la 20 octombrie. Superioritatea artileriei inamice decise victoria acesteia şi Mihai a fost obligat să se retragă. Câteva zile mai târziu era înscăunat Simion Movilă, un interpus al polonezilor, acceptat aproape imediat şi de către otomani. „La Teleajean, Mihai este trădat, din nou, de gruparea Buzeştilor şi polonii lui Ian Zamoiski şi moldovenii pun domn în Ţara Românească pe Simion Movilă, fratele lui Ieremia. În fruntea celor care îl pun domn pe Simion Movilă se aflau Fraţii Buzeşti. Doar Banul Udrea şi haiducul Baba Novac îi rămăseseră fideli lui Mihai Viteazul. Simion Movilă, care avea cu el oaste polonă, se dovedeşte neascultător faţă de Buzeşti şi gruparea lor şi vrea să conducă după voia lui. Atunci Buzeştii îl alungă şi pun domn un craiovean de-al lor, pe Radu Şerban. Simion Movilă fuge, dar se întoarce cu ajutorul hanului tătarilor şi cu o puternică oaste de poloni şi moldoveni“, precizează Cornel Şomâcu. 

Alături de Mihai Viteazu până în ultima zi 

Fraţii Buzeşti se alătură lui Mihai Vitează la revenirea acestuia în ţară şi contribuie la îndepărtarea de pe tronul Ţării Româneşti al lui Simion Movilă. „La 10 iunie 1601, îndată ce află că Mihai a păşit iar, cu oaste pe pământ românesc, răzvrătesc ţara împotriva lui Simion Movilă şi a turcilor. Răscoala a cuprins repede toată ţara. Drumurile pe care ar fi putut năvăli turcii în ajutorul lui Simion Movilă au fost puse sub paza oştilor ocârmuite de Buzeşti. Iar când Movilă fuge şi se întoarce cu oaste polonă şi tătară, Buzeştii îl întâmpină la Milcov şi-l înfrâng, silindu-l să treacă râul prin noroi, numai să scape cu zile. De bună seamă că şi prin stă­ruinţa Buzeştilor, Mihai Viteazul era procla­mat, încă din luna iulie 1601, deci înainte de victoria de la Gorăslău, domn în toată ţara. Buzeştii se comportau atunci ca o adevărată „locotenentă domnească”, în aşteptarea lui Mihai“, arată Dumitru Almaş.

Fraţii Buzeşti rămân alături de Mihbai până în ultima zi. Radu Buzescu a luat capul domnitorului, ucis în asasinatul de la Turda, şi l-ar fi la mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte.