Familia de fizicieni apreciaţi, autori a 20 de manuale şi culegeri, care şi-au schimbat radical modul de viaţă. „Schimbarea a fost benefică“

Adriana şi Andrei Petrescu duc o viaţă tihnită în satul Gornoviţa

O familie de fizicieni apreciaţi şi-a schimbat viaţa într-un mod radical. Soţii Petrescu au renunţat la viaţa în cel mai mare oraş din ţară şi s-au retras într-un sat aflat la poalele muntelui, în localitatea Tismana, din judeţul Gorj.

Soţii Adriana Petrescu (59) şi Andrei Petrescu (69 de ani), autori a aproximativ 20 de cărţi şi manuale de fizică, au reuşit să îşi îndeplinească un vis. Cei doi trăiesc de aproximativ un an şi jumătate într-un superb sat, de la poalele Muntelui Vâlcan. Când se trezesc în fiecare dimineaţă, Muntele Nedeia le „surâde“ de la geamul camerei. „În tinereţe, când eram la facultate, urma să mă căsătoresc cu un bărbat din Târgu Jiu şi am ajuns atunci pentru prima dată la Tismana în vizită. Atunci m-am îndrăgostit de această zonă“, îşi începe povestea Adriana Petrescu.

Relaţia cu acest loc a continuat, mai ales că rămăsese în sufletul tinerei fiziciene. Mai târziu, şi soţul ei, profesorul Andrei Petrescu, de la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, a simţit aceeaşi atracţie către această zonă. „De asemenea, la facultate am avut un coleg din Tismana şi, prin el, am revenit la Tismana. După ce m-am căsătorit, l-am contactat pe colegul meu din Tismana şi l-am întrebat dacă ne putem caza în cadrul mănăstirii. El mi-a spus că ştie pe cineva care are o pensiune şi am ajuns în acest sat de care m-am îndrăgostit atât eu, cât şi soţul meu. I-am sus soţului meu că aici mi-ar plăcea să am o casă. Am tot venit în vacanţe de mai multe ori pe an, iar proprietarul pensiunii mi-a sugerat că, dacă tot venim, de ce nu ne cumpărăm un teren să construim o casă. Această idee mi-a surâs. Catalizatorul a fost un alt bucureştean care şi-a construit o locuinţă în sat. Am fost pe şantierul casei şi am fost încântată. Am căutat prin tot satul un teren şi am reuşit să-l găsim până la urmă în anul 2011. Soţul a fost foarte încântat de ideea de a ne muta la ţară“, ne relatează Adrian Petrescu. 

Cum au luat decizia de a-şi schimba modul de viaţă

Atât Adriana, cât şi soţul său, au trăit primii ani ai vieţii la casă, astfel încât au avut parte de o copilărie frumoasă. Din acest motiv, în sufletul lor a rămas nostalgia şi dorinţa de a trăi la un moment dat al existenţei lor într-o casă cu o curte mare. „Am trăit în primii 13 ani de viaţă într-o casă din cartierul Giuleşti, de pe strada care se numea Grigore Preoteasa. Era o casă cu o curte micuţă şi doream ceva mai mare. Apoi, cartierul a fost demolat şi ne-am mutat la bloc în Drumul Taberei, dar am rămas mereu cu nostalgia vieţii la casă. 

În cariera de profesor, m-am ocupat şi de elaborarea unor proiecte cu caracter interdisciplinar. La un moment dat, mi-a venit ideea de a face un proiect mai amplu în care erau angrenate mai multe şcoli şi licee, care se numea „Încălzirea globală, fenomen complex în secolul XXI. În cadrul proiectelor, am avut o serie de teme cu caracter ecologic şi practic. Scopul era de a educa tânăra generaţie pentru viitorul planetei şi am ajuns în Tismana, unde am plantat brazi. La un moment dat mi-am zis că dacă tot pledez şi încerc să-i îndrum pe tineri către un alt mod de viaţă, cu reîntoarcerea la natură, atunci trebuie să fac ceva concret pentru viaţa mea“, ne povesteşte Adriana Petrescu. 

Au fost nevoiţi să amplaseze mai mulţi stâlpi pentru a avea energie electrică

Soţii Petrescu au cumpărat un teren pe care se afla şi o căsuţă din lemn. Nu exista atunci nici măcar reţea de alimentare cu energie electrică. Au început investiţia de la zero, dar cinci ani mai târziu au reuşit să-şi ducă planurile la bun sfârşit. „Era doar o căsuţă veche din lemn, fără energie electrică. A fost nevoie să amplasez câţiva stâlpi pentru a asigura alimentarea cu energie electrică. În anul 2012 am început construcţia casei, iar în câteva luni a fost ridicată «la roşu». În anul următor am continuat lucrările, pentru că au intervenit unele modificări la acoperiş. În anul 2014 am făcut gardul, iar în anul următor am realizat aleile. În fiecare an am făcut câte ceva. Am luat apoi o pauză de câţiva ani, pentru că se terminaseră şi banii. Doi ani mai târziu am vândut o locuinţă în Bucureşti, locuinţa soacrei care decedase, iar în toamna anului 2016 am reluat lucrările la partea de interior. Ne-am mutat efectiv în vara anului 2017, la câteva luni după ce m-am pensionat“, ne spune Adriana Petrescu. 

„Am început să cumpărăm carne, brânză, ouă şi alte produse din sat“

A urmat o perioadă de adaptare la noua viaţă, pentru că totul era diferit: „A fost nevoie să ne adaptăm. Magazinele nu mai erau la scara blocului. Trebuia să ne deplasăm pe distanţe mai lungi pentru a face cumpărături. Am început să cumpărăm carne, brânză, ouă şi alte produse din sat, de la oameni. La început ne-a fost mai greu, dar ne-am obişnuit. Schimbarea modului de viaţă a fost benefică. A fost şi o perioadă în care am suferit că nu mă pot implica prea tare în viaţa comunităţii“, relatează fiziciana. 

Grădinăritul i-a redat energia 

O altă dorinţă a fost aceea de a avea propria grădină. A cultivat din primăvara anului trecut diferite legume, iar toate au rodit. Adriana Petrescu ne mărturiseşte că grădina i-a redat energia pe care o pierduse:

„Am mai avut o dorinţă, aceea de a avea propria grădină. Lucrul cu plantele te revitalizează, pentru că ai acces la nişte energii şi cosmice şi telurice. Lucrând în grădină te conectezi la toate energiile din univers, iar corpul tău reîntinereşte. Am simţit asta pe pielea mea, pentru că am avut perioade mai dificile în care simţeam că mai am puţin şi mor. Am plantat ceapă, usturoi, roşii, dar s-au mănat, ardei, gogoşari, vinete, fasole, dovleci de toate felurile, cartofi, castraveţi. Au ieşit toate de la prima încercare. Doar la ceapă şi usturoi au fost probleme, pentru că soţul meu nu le-a curăţat la timp de buruieni în timp ce eu am fost plecată o perioadă“. 

Adriana mai are o serie de planuri: „Deocamdată vreau să îmi amenajez curtea, să plantez viţă de vie, flori şi vreau să scriu o carte despre viaţă în general, cu pasaje din viaţa mea, îmbrăcate într-o formă în care să nu pot fiu foarte bine recunoscută“. De asemenea, vrea să scrie o carte împreună cu soţul ei despre modul în care legile fizicii se aplică la viaţa de zi cu zi: „Mă tentează ideea de a scrie împreună cu soţul meu «Fizica şi viaţa la ţară“ - un altfel de culegere de exemple de situaţii concrete, practice, întâlnite în viaţa de zi cu zi, în care principiile şi legile fizicii sunt prezente!  Aceasta ar fi rodul tuturor observaţiilor făcute de noi în perioada trăită aici, la care se adaugă toate observaţiile făcute de mine de a lungul celor şase ani cât a durat construcţia şi finisarea casei! Sper ca la un moment dat să vadă lumina tiparului!“

A refuzat să se înscrie în PCR

Adriana Petrescu a fost pasionată de fizică şi a urmat liceul de la Măgurele, fiind prima promoţie de absolvenţi. A fost olimpică la fizică, iar, apoi, a urmat Facultatea de Fizică. Şi-a dorit să lucreze în cercetare, dar acest domeniu era în declin în anul 1983, atunci când a terminat facultatea şi s-a îndreptat către o carieră didactică. „Am făcut naveta timp de trei ani în judeţul Ialomiţa, undeva în Bărăgan, iar, după stagiatură, am reuşit să ajung la o şcoală din sectorul V, din cartierul Rahova, unde am predat timp de 11 ani, cu excepţia unui singur am când am fost detaşată la o şcoală din sectorul VI. Am fost pe la şapte şcoli, iar peste tot am încercat să fac maximum posibil în condiţiile care erau date. Au vrut să mă racoleze şi să mă înscriu în PCR, dar am refuzat“.

Au conceput 20 de manuale şi culegeri de fizică 

Adriana şi-a cunoscut soţul la o activitate şcolară. S-au completat, ea o fire mai energică şi ambiţioasă, iar el mai calculat şi echilibrat, şi au reuşit să facă o echipă bună, atât în privinţa vieţii de familie, cât şi pe plan profesional. 

„Am ajuns la Liceul «Gheorghe Lazăr» cu mai mulţi copii pe care voiam să-i pregătesc pentru olimpiadă. Acolo mi-am cunoscut actualul meu soţ, care era profesor la Liceul Lazăr. Atunci eu îmi susţineam gradul I. Am început să scriem o serie de lucrări împreună, după care am ajuns să ne căsătorim. Prima culegere de probleme de fizică a apărut în anul 1998, iar un an mai târziu a urmat un manual de fizică. Am reuşit să concepem împreună manualul pentru clasa a VII, care este încă pe băncile şcolile, şi toate manualele pentru clasele de liceu. Am participat la un concurs de manuale. Toate manualele au fost aprobate de Ministerul Educaţiei. Am conceput în jur de 20 de manuale şi culegeri de probleme de fizică. Am ajuns la un moment dat să fiu director adjunct la o şcoală din sectorul I şi metodist, coordonând activitatea profesorilor de fizică“, a mai precizat Adriana Petrescu.