Viaţa de film a unei campioane europene la lupte, abandonată de familie la doar 9 luni. „Am devenit o femeie puternică datorită mie”

Maria se antrenează acum cu lotul naţional pentru Campionatul Mondial. Rezultatele bune din ultima perioadă au adus-o în vizorul antrenorilor de la Naţională

Maria Cioclea (17 ani), proaspătă campioană europeană la categoria cadeţi, a fost salvată de pe maidan şi a ajuns în lumea sportului de performanţă. Era o fire rebelă şi de multe ori se bătea cu băieţii, iar la şcoală era oaia neagră a clasei.

Maria a fost abandonată de părinţi la doar 9 luni din cauza situaţiei materiale precare. A fost crescută de mătuşa sa, însă, inevitabil, viaţa de maidan şi-a pus amprenta asupra ei.

Se bătea cu băieţii, se certa cu profesorii şi juca fotbal. De altfel, la o partidă de fotbal a fost descoperită de cel care i-a schimbat viaţa: profesorul Cornel Cornea, antrenorul său de lupte.

Maria Cioclea s-a născut în comuna dâmboviţeană I.L. Caragiale. Fire energică şi băieţoasă, Maria povesteşte că sportul de performanţă a schimbat-o total. Practică lupte de patru ani, de la vârsta de 13 ani. 

„Am început la vârsta perfectă. Dacă începi de mic, te cam plictiseşti, dar pe la 13 ani e foarte bine. Până atunci am mai făcut sport, fotbal, baschet, dar de plăcere. Sportul acesta mi-a schimbat viaţa. M-a disciplinat, m-a făcut un om mai bun şi mai corect. Familia mea m-a abandonat şi poate că asta m-a înrăit de-a lungul timpului, dar acum sunt bine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta“, spune Maria.

UN VIS ÎMPLINIT

Maria Cioclea a devenit campioană europeană la cadeţi la Stockholm, în Suedia, în limitele categoriei de 40 de kilograme, într-un meci de poveste care a avut loc pe 22 iulie 2016. Ea s-a duelat cu o altă tânără din România, Roxana Ţif. Meciul pentru aur a fost adjudecat de Maria cu scorul de 4-0. A fost prima finală românească la un asemenea nivel.

O FINALĂ CUM RAREORI SE ÎNTÂMPLĂ

„Experienţa la Campionatul European de la Stockholm a fost una de neuitat. Am făcut o treabă foarte bună acolo. Primul meci şi cel mai mai greu l-am avut cu o ucraineană, pe care am bătut-o prin superioritate tehnică. În al doilea meci am concurat împotriva unei nemţoaice, pe care am bătut-o, la fel, la diferenţă mare. În finală m-am întâlnit cu o româncă, Ţif Roxana. Nu se aştepta nimeni să ajungem amândouă în finală. Publicul nostru ne-a aplaudat cu frenezie, a fost o surpriză mare. Nu se întâmplă foarte des o finală europeană cu doi concurenţi din aceeaşi ţară“, povesteşte campioana europeană.

A crescut cu băieţii, se poartă precum băieţii, dar aceste lucruri nu au împiedicat-o să răzbată într-o lume dură - cea a luptelor câştigate corect. 

„Asta e atitudinea mea. Vin din comuna I.L. Caragiale şi locuiesc în Târgovişte, unde mă antrenez. Sportul m-a schimbat foarte mult. Mi-a modelat caracterul, m-a făcut mai responsabilă. Financiar m-a ajutat prea puţin, dar uneori m-a ajutat destul de bine. Medalia aceasta de aur nu mi-a adus deocamdată nimic. Suma este foarte mică la ce sacrificii sunt în sport. Nici nu ştiu cât urmează să primesc pentru această medalie“, spune Maria.

FAMILIA, O PROBLEMĂ DELICATĂ

Maria n-a simţit dragostea părinţilor. Cei care i-au sărit în ajutor atunci când a fost abandonată, când avea numai 9 luni, au fost mătuşa din partea mamei şi soţul acesteia. S-au bucurat că vor avea un copil în grijă, pentru că n-au putut da naştere unuia. 

„Părinţii mei nu pot să mă susţină în acest sport, pentru că provin dintr-o familie foarte săracă. Mama este croitoreasă şi tatăl meu este paznic. Am devenit o femeie puternică datorită mie, datorită efortului pe care îl depun zi de zi. Sunt pe picioarele mele acum. Motto-ul meu este că nu există răsplată fără sacrificii“, afirmă campioana.

Mai are fraţi, dar nu stau împreună. De altfel, nu s-au văzut niciodată.

„Părinţii mei sunt unchii mei. Le-a fost milă de mine. Părinţii mei locuiesc în ţară. Tatăl meu real locuieşte chiar în sat cu mine, dar este foarte amărât, nu are nici după ce să bea apă şi nici mama nu o duce prea bine. Ei sunt despăriţiţi de când m-au abandonat pe mine, deci de 16 ani. Pe fraţii mei nu-i cunosc, dar ştiu că sunt mai mari. Ştiu doar că există, dar nu ne-am văzut niciodată. Cred că fiecare are casă şi familie“.

Nu şi-ar dori să se întregească familia pentru că este bine aşa cum este. „Am fost crescută bine de unchii mei, cu frică de Dumnezeu, şi nu pot să le reproşez nimic.“

SE ANTRENEAZĂ PENTRU CAMPIONATUL MONDIAL 

Viaţa de maidan a făcut din Maria o fire rebelă, certăreaţă şi uneori chiar bătăuşă, dar a ajuns să regrete toate aceste aspecte din trecutul ei. „Mie nu îmi plac lucrurile uşoare, le ador pe cele grele. Mă înţeleg mai bine cu băieţii decât cu fetele. Mulţi mi-au luat frica de când m-am apucat de lupte, dar îmi ştiau de frică şi înainte. Eram bătăuşă din fire, dar sportul de performanţă m-a readus cu picioarele pe pământ şi m-a disciplinat“, spune ea. 

Maria se antrenează acum cu lotul naţional pentru Campionatul Mondial. Rezultatele bune din ultima perioadă au adus-o în vizorul antrenorilor de la Naţională. Încă se pregăteşte cu mai mulţi cadeţi la lotul naţional, dar şi cu junioare.

„ANTRENORUL A LUCRAT LA PSIHICUL MEU“

Antrenorul de lupte Cornel Cornea a fost cel care a descoperit-o pe Maria şi a ajutat-o să ajungă la un nivel atât de înalt. 

A văzut-o pentru prima oară pe tânăra luptătoare la Sala Polivalentă din Târgovişte, la un meci de fotbal. „După ce a terminat cu concursul, a venit la mine şi la profesorul meu şi ne-a întrebat dacă ar putea lua legătura cu părinţii mei pentru că vede un potenţial foarte mare şi că aş putea ajunge departe. Antrenorul meu i-a spus că sunt foarte rea şi că ar fi greu pentru mine să fac faţă la lupte. A fost mai greu să o conving pe mama decât pe tata. Se temea să mă vadă pe saltea bătându-mă“, îşi aduce aminte dâmboviţeanca.

Antrenorul a muncit mult timp cu ea pentru a o aduce pe linia de plutire. „A lucrat la psihicul meu pentru că eram o fată de cartier, un copil nebun. Făceam multe prostii, multe nebunii. Băteam copiii la şcoală, mă certam cu toţi profesorii, eram foarte rebelă“, spune ea. 

Antrenor: „A fost greu cu ea la început, până ne-am acomodat“

Cornel Cornea şi-a dat seama imediat că Maria este un diamant neşlefuit. 

„Am ştiut de când am cunoscut-o că o să fie o sportivă bună, iute şi puternică. Am văzut-o cum se mişcă, cum arată. În continuare, meritul este al Clubului Sportiv şi al domnului Tănase pentru că au dat curs părerii pe care eu o aveam despre ea. A fost greu cu ea la început, până ne-am acomodat. Ea era mai libertină, nu se împăca cu ideea că trebuie să se ţină şi de şcoală, şi de muncă şi să fie şi disciplinată. Când au început să apară medaliile şi-a dat seama exact ce face. Nu e o muncă uşoară. Ea venea de pe maidan, dar e copil bun, s-a putut lucra cu ea“, îşi aduce aminte antrenorul Cornel Cornea. Pentru a ajunge la cel mai înalt nivel, Maria a renunţat la multe. „Sunt multe reguli pe care Maria trebuie să le respecte acum. Nu te mai duci la discotecă, nu te mai duci la film, coafor, cofetărie etc., pentru că nu mai ai timp. E o luptă grea cu categoria de greutate, pentru că nu ai voie să mănânci orice, iar programul este destul de greu. Dar ea a fost receptivă la tot ce îi spuneam eu“, mai spune antrenorul.