Radu Şerban, domnitorul care a urmat cu sfinţenie politica lui Mihai Viteazul. A luptat „tare şi vârtos pentru lege şi pentru moşie cu păgânii turci şi tătari”

Radu Şerban a fost domn al Ţării Româneşti în mai multe etape (oct. 1601; iul. 1602 – dec. 1610; mai – sept. 1611). S-a autointitulat nepot al lui Neagoe Basarab, fiind mare paharnic sub Mihai Viteazul. Radu face parte dintre boierii revoltaţi, care l-au alungat pe moldoveanul Simion Movilă de pe tronul Ţării Româneşti.

Membru al locotenenţei domneşti, este ales domn de către boieri, fiind perceput ca un continuator al politicii lui Mihai Viteazul. Înfrânt de Simion Movilă la 15 aug. 1601 la Râmnicul Sărat, Radu Şerban fuge în Transilvania (oct. 1601) şi jură credinţă împăratului Rudolf II. Sprijinit de acesta, reocupă tronul şi respinge încercarea lui Simion Movilă de a reveni cu sprijinul tătarilor în luptele de la Ogretin (13/23 sept. 1602) şi Teişani (14/24 sept.). 

Alte victorii au fost repurtate asupra forţelor turceşti care-l aduceau pe Radu Mihnea şi în primăvara lui 1603 sunt atacate garnizoanele turceşti din Dobrogea. În Transilvania, Radu  Şerban intervine cu 10.000 de oameni, la solicitarea generalului Basta (iulie 1603) şi zdrobeşte armata interpusului turc Moise Székely, la „moara” de hârtie de lângă Braşov. 

A fost ales domn de către boieri la Târgovişte, întreaga sa domnie desfăşurându-se aici. O ceremonie unică au văzut târgoviştenii în oct. 1603, când Radu Şerban s-a deplasat „însoţþit de o mare ceată de vestiţi cavaleri şi boieri”, pe un drum păzit de 4000 de pedestraşi, la Mănăstirea Dealu, unde primeşte însemnele domniei de la trimisul împăratului habsburgic. La întoarcerea în oraş, domnul şi solul au fost salutaţi cu salve de archebuzăşi de tun, în timp ce cavaleria executa volte, însoţite de aclamaţiile orăşenilor. Târgoviştea devine locul principal pentru încheierea diverselor tranzacţii, marii boieri se stabilesc în oraş, iar mulţi locuitori îşi specifică la nume faptul că sunt târgovişteni.

“Pentru a opri incursiunile, acceptă să plătească anual marelui han 15.000 de galbeni şi încheie pace cu turcii. Aliat prin tratat (5aug. 1605, 31 mai 1608) al principilor Transilvaniei, Ştefan Bocskay şi Gabriel Báthory, intră în conflict cu acesta din urmă, care se dorea stăpân al Ţărilor Române. La 29 dec. 1610 Gabriel Báthory pătrunde în Ţara Românească şi ocupă Târgoviştea. Refugiat în Moldova, Radu Şerban încheie un tratat cu imperialii (Roman, 20 febr. 1611) şi în mai, reintră în Muntenia cu forţe căzăceşti şi poloneze. Gabriel Báthory este înfrânt la Sânpetru, lângă Braşov (7 iul. 1611), dar turcii pătrund în Ţara Românească şi îl reinstalează domn pe Radu Mihnea, după care, la 15 aug., trec în Transilvania”, se arată în Enciclopedia Oraşului Târgovişte. 

Imperialii s-au retras în Moldova, de unde Radu Şerban a luat calea pribegiei în Polonia şi apoi în Austria (dec. 1611). Nu a reuşit să mai obţină sprijinul împăratului, deşi a încercat de mai multe ori (1612, 1614 ºi 1616), iar o tentativă făcută cu forţe proprii, în vara anului 1616, a fost zdrobită de forţele otomane în Moldova. 

La 26 ian.  1611 oraşul era ocupat de Gabriel Bathory, care se proclamă principe al Valahiei Transalpine. În cele trei luni de domnie, nerecunoscută de către sultan, oştile sale au prădat cumplit ţara, iar laTârgovişte au distrus Mitropolia, furând plumbul cu care era acoperită.  

S-a stins la Viena, la aproape 60 de ani 

Înmormântat iniţial în Biserica Sf. Ştefan din Viena în 1620, fiica sa Anca, cu sprijinul lui Matei Basarab, i-a dus osemintele la mănăstirea Comana, ctitoria sa (1640). Sfârşitul i-a fost grăbit – după mărturia nepotului său, stolnicul Constantin Cantacuzino - de o „gravă şi lungă boală de podagră”, urmare a vieţii de oştean. Ca un omagiu adus luptătorului pentru cauza creştinităţii, împăratul Ferdinand al II-lea a hotărât înmormântarea sa în Catedrala Sf. Ştefan din Viena, privilegiu rezervat familiei imperiale. Osemintele lui Radu Şerban au fost aşezate de Anca alături de ale lui Nicolae Pătraşcu, soţul său, într-un mormânt comun la Mănăstirea Comana, inscripţia de pe mormântul lor amintind că au luptat „amândoi tare şi vârtos pentru lege şi pentru moşie cu păgânii turci şi tătari”. ro.wikipedia.org.