Interviu cu Moş Crăciun, personajul enigmatic care ajunge de 17 ani în Târgovişte: „Fur mereu din aerul pe care îl respiră tânăra generaţie“

De 17 ani soseşte neîncetat în fosta Cetate de Scaun a Ţării Româneşti, în apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului. Omul care îl întruchipează pe Moş Crăciun şi-a făcut un obicei în a oferi cadouri tuturor copiilor care îl colindă.

Când ai venit prima oară în Târgovişte, Moşule?

Cam de pe timpul primarului Iulian Furcoiu, deci de prin 2000-2001.  Copiii din Târgovişte îl aşteaptă în permanenţă cu sufletul curat şi Moşul îi răsplăteşte pe fiecare în parte. Am trei zile în care mă întâlnesc seară de seară, într-un loc special amenajat în Piaţa Tricolorului. Moşul nu a plecat de la Târgovişte până nu le-a oferit cadouri tuturor copiilor care l-au colindat.

Copiii sunt interesaţi în mod deosebit să stea de vorbă cu Moşul, să îl vadă, să-şi dea seama că este adevărat, că părul şi barba îi sunt adevărate. Nu o dată mi s-a întâmplat ca un prichindel să mă tragă de barbă să se convingă că este reală.

M-au colindat în acest an copii de la două luni şi până la elevi de clasa a VIII.  Cred că Moşul e personajul cel mai fotografiat în cele trei zile cât stă în Târgovişte, de mii de părinţi şi copii. Sunt rezistent şi întotdeauna vin însoţit de o crăciuniţă care are grijă de mine.

Cu ce “maşinărie” ajungi de fiecare dată?

În Laponia, la mine acasă am o trăsură trasă de reni pe zăpadă, numai că, venind în Europa se cam schimbă timpul. Atunci rog gazdele pe la care trec, să îmi pună la dispoziţie un mijloc de transport. Slavă Domnului că gazdele acestea sunt pline de imaginaţie. Au fost ani când am venit cu trăsura, pentru că nu era zăpadă, am venit cu caleaşcă trasă de cai albi, am venit cu maşina pompierilor, am coborât de pe frânghie la Turnul Chindiei, am venit călare pe Rudolf, dar şi pe apă cu barca.

Ce curiozităţi au copiii?

În afară de cele specifice vârstei, din scrisori citesc că ei cer jocuri care ţin pasul cu tehnologia. Aproape că a trecut vremea tabletei. Mulţi din cei mici mi-au şoptit la ureche să le aduc ce pot eu. Ăsta e un lucru extraordinar. Pe de altă parte, sunt de părere că trebuie lăsată posibilitatea visului în copilărie. Am spus mereu că indiferent ce vârstă ai, dacă nu mai pui întrebarea “de ce”, este un semn de bătrâneţe. 

Eu nu am oferit nuiaua niciunui copil în toţi aceşti ani. De obicei, ruda mea, Sfântul Nicolae, este cel cu nuiaua, dar am avut o discuţie şi cu el şi m stabilit că trebuie să vorbim înaintea de a oferi o nuia, pentru că educaţia nu se face prin bătaie.

Câţi micuţi te-au colindat în aceste zile?

La Primăria Târgovişte am fost colindat de cel mai mare număr de colindători din istorie, peste 4.000 de copii, arătând celor care conduc administraţia locală că au o mare responsabilitate pentru educaţia lor.

Ţara asta atât de frumoasă nu va putea merge mai departe fără educaţie. Poporul roman are ceva de spus la nivel mondial. Şi porneşte inclusive de la portul national românesc, pe care poporul roman se zbate să îl vândă şi în străinătate. 

Mi-a fost dat să aud colinde vechi tradiţionale româneşti de o frumuseţe rară. M-au impresionat toţi copiii. Ştiţi de ce nu obosesc în zilele în care stau de vorbă cu mii de copii? Pentru că Moşul este puţin hoţ şi fură din elanul acela al tinerilor, din aerul pe care îl respiră tânăra generaţie. 

Îmi pare rău că generaţia mai mare se îndepărtează de poezie. Am avut, în schimb, nişte recitatori superbi de la clasa I-IV, chiar şi de la grădiniţă. Am simţit că poezia le face placer cu adevărat. L-au colindat pe Moşul, pe lângă preşcolari şi şcolari şi sportivi, coruri specializate, Lupii Albi care oferă spectacole în oraş cu diferite ocazii.

O emoţie extraordinară am simţit la Secţia Pediatrie a Spitalului Judeţean. Sunt copii bolnăviori, care nu fac Crăciunul acasă, dar şi bebeluşi. Am dat cadouri la toţi copiii internaţi.