10 lucruri ciudate despre Peştera Ialomiţei din Bucegi, locul unde întâlneşti fecioare zănatice cu ochii sclipind de puteri magice

10 lucruri ciudate despre Peştera Ialomiţei din Bucegi, locul unde întâlneşti fecioare zănatice cu ochii sclipind de puteri magice

Peştera Ialomiţei se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, în localitatea Moroeni, judeţul Dâmboviţa, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomiţa, la o altitudine de 1.530 m

Peştera Ialomiţei, cea mai vizitată peşteră din Munţii, reprezintă un punct de mare interes pentru turismul judeţului Dâmboviţa. La izvoarele Ialomiţei se nevoiau sihaştrii încă din secolul XV, însă mănăstirea Ialomiţei a fost ridicată în secolul al XV-lea, chiar la intrarea în Peştera Ialomiţei. „Adevărul” vă prezintă 10 lucruri inedite despre acest obiectiv turitistic săpat în munţi.

 
Peştera Ialomiţei se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, în localitatea Moroeni, judeţul Dâmboviţa, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomiţa, la o altitudine de 1.530 m.  
 
1. Cât de lungă e cea mai vizitată peşteră din Bucegi
 
Se desfăşoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 metri, dincare 400 metri sunt accesibili turiştilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porţiune de încă 80 metri, cu galerii şi săli. Diferenţa de nivel este de 60 metri. Este străbătută de un pârâu şi are o desfăşurare mixtă, prezentând atât galerii cât şi săli.   
 
2. Cine a ctitorit Mănăstirea Ialomiţei, aflată la intrarea în peşteră
 
 
Gura peşterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găseşte la 18 metri deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peşteră se află Mănăstirea Ialomiţei, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău. 
 
3. Mănăstirea a ars de 3 ori
 
Se bănuieşte că schitul lui Mihnea Vodă cel Rău va fi fost ars şi înălţat din nou în mai multe rânduri, fiind construit din bârne de brad, îmbrăcat de sus până jos în site frumos cioplite. 1818, schitul a ars complet, iar în 1819, s-a ridicat un schit nou, mai aproape de gura grotei cu circa 10 metri. În, anul 1940, schitul a ars din nou, fiind refăcut între anii 1940-1942, de ieromonahul Mihail Bădilă. În anul 1961, pe 20 aprilie, a izbucnit un incendiu la chiliile de la gură Peşterii, schitul a ars definitiv, nerefacandu-se până în anul 1993. 
 
4. Cum este alcătuită Peştera Ialomiţei
 
 
Prima sală a peşterii poartă numele de Mihnea Vodă, având 115 metri lungime, 15 mtri lăţime şi înălţimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peşterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă şi se varsă mult mai jos, în Ialomiţa. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 etri şi lăţimea între 1-8 metri, în timp ce înălţimea variază între 1,5-2 metri. Sălile Decebal (în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) şi Sf. Maria sunt legate între ele, şi au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 metri şi înălţime între 2-10 metri. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari şi umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peşteră o reprezintă Sala Urşilor. Aceasta este lipsită de apă şi are un sol bolovănos.  Sala Urşilor sau Sala Mare are 72 metri lungime, 35 metri lăţime şi 25 metri înălţime. 
 
Alte săli: Sala Hades. Din Sala Urşilor se deschide o galerie de 2 metri  înălţime denumită Fundul Peşterii, care, mai de mult, conţinea numeroşi stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peşterii. Peştera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt aşezate în aşa fel încât dau impresia unui altar de biserică.
 
5. Ultima casă a ursului cavernelor
 
La descoperirea Sălii Urşilor au fost găsite numeroase oseminte şi chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, "Ursus Spelacus Blum", printre care unele la suprafaţă, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urşilor cavernelor. 
 

 
6. Mister: Fecioare zănatice cu ochii sclipind de puteri magice
 
Călugării din Mănăstire le-ar fi povestit unor credincioşi vedeniile care li s-au arătat de-a lungul anilor în interiorul grotelor.  “Într-o seară, intrând în împărăţia umbrelor din peştera îngropată sub munte, văzui cum zidurile prinseseră viaţă şi se alergau prin hăul pământului, ascunzând coridoare ce sclipeau ademenindu-mă precum fata morgana, pierzându-se apoi în oglinzi paralele ce mă ameţeau cu jocul lor de lumini şi umbre. Fecioare zănatice cu ochii sclipind de puteri magice dansau jocul ielelor înfăşurate în văluri transparente şi cu clopoţei la picioare, apoi m-au cuprins în vartejul horei lor nebune şi urcându-mă într-o trăsura cu cai de foc, m-au purtat pe deasupra munţilor, peste piscuri semeţe şi stânci singuratice, râsul lor şi cântecul fermecat răsunându-mi în urechi timp îndelungat, precum o vrajă nepământeană…”, scrie muntii-bucegi.ro.
 
7. Mai multe Grote
 
La intrare se întâlneşte prima grotă cunoscută sub numele de Grotă Mihnea-Vodă, spaţioasă şi luminată de soare în special dimineaţa, păstrându-şi dimensiunile mari pe o adâncime de peste 100m. Se caracterizează printr-un sol aproape orizontal, relativ uscat. Înainte de 1924 prin această grotă curgea răul peşterii, care străbătea întreaga excavaţie. Astăzi pârâul devine subteran înainte de a ajunge la această grotă şi se vărsa în Ialomiţa mult mai jos. 
 
Grotă „Mihnea Vodă” se continuă cu o galerie numită „Pasajul” ce a fost lărgită în anul 1897 până la dimensiunile actuale ce urmează accesul în celelalte grote. Înainte de această data acest culuar nu avea decât 40 cm lărgime ceea ce permitea vizitatorilor să pătrundă târâş şi numai când apele erau scăzute. 
 
 
După acest pasaj se intră în „Grota lui Decebal”, o cavernă în formă de dom din care se deschid mai multe galerii, una din aceste galerii se înfundă şi se deschide spre dreaptă îndreptându-se spre vest. 
 
La stânga se vede Grotă SF. Maria la care se ajunge trecând peste un prag de bolovăni mari şi umezi, alunecoşi. Grotă continuă la şed-vest printr-o galerie joasă şi îngustă neexploatata în parte, denumirea acestei grote provine de la impresia de asemănare a unei stalagmite cu statuia Fecioarei Măria, provocată de umbre şi lumini. 
 
Galeria principală prin care se continuă drumul are o lungime de peste 40 metri şi se opreşte lângă un perete de piatră vertical ce pare să închidă peşteră. Urcarea acestui perete duce într-o altă galerie cu solul alunecos ce se întinde în lungul unei crăpături terminându-se printr-o cavernă de dimensiuni reduse. 
 
După ce se traversează această cavernă se ajunge în locul numit “La Răspîntie”. La 35 metri deasupra grotei principale de unde drumul se bifurcă, în dreaptă coborând într-o parte strâmtă se ajunge într-o cavitate mai mare, la locul de unde pârâul peşterii traversează două lacuri care iniţial aveau 12m lungime şi o adâncime de 3-3.5 metri.  În stânga urcând zidul de bolovăni se ajunge la “Grotă Urşilor”, cea mai mare cavitate din această peşteră având peste 72 metri lungime şi 35 metri lăţime şi 25 metri înălţime. Această grotă este lipsită de apa, cu solul acoperit de numeroi bolovăni. La descoperirea ei s-au găsit numeroase oseminte, ceea ce face să presupunem că acum 2000-2500 ani aici au fost ultimele ascunzători ale urşilor cavernelor. 
 
 
8. "Piatra Altarului"
 
In adancul pesterii la aproximativ 200 metri se afla o piatra, numita "Piatra Altarului", unde dupa traditie sihastrii savarseau cele sfinte. Constructia din lemn de la intrarea in Pestera Ialomitei a ars in 1818 fiind reconstruita de preotul Gheorghe Ion Baltag si ieromonahul Gherontie din Petrosita. In jurul ei se aflau mai multe chilii in care se nevoiau cuviosii calugari. 
 

 
 
9. Sihastrul, prieten cu urşii
 
În prima jumătate a secolului XIX s-a nevoit în Peştera Mică a Ialomicioarei un sihastru, căruia nu i se cunoateste numele şi nici locul unde s-a săvârşit, împreună cu urs, fiind singurul caz cunoscut în monahismul românesc când un sihastru se nevoieşte şi este slujit de animale sălbatice. 
 
10. Închisă pentru reabilitare
 
Consiliul Judeţean Dâmboviţa a început reabilitarea şi modernizare a Peşterei Ialomiţa. Până acum, au fost montate aproximativ 60 de pasarele, scări noi, pavaje pentru intrare, s-a finisat platforma pentru drumul de acces şi s-au început procedurile legale de achiziţii pentru dotările pentru peşteră.
 
Proiectul are o valoare totală de 6.415.828, 68 lei, din care 4.665.725,12 lei – finanţare nerambursabilă de la Fondul European de Dezvoltare Regională şi buget naţional, iar 517.413,88 lei – finanţare din partea Consiliului Judeţean Dâmboviţa.
 
Prin acest proiect se doreşte creşterea gradului de atractivitate turistică a zonei şi punerea în valoare a frumuseţii naturale a obiectivului prin folosirea unor soluţii moderne de iluminare interioară şi exterioară, reconfigurarea traseului interior prin diminuarea semnificativă a riscului producerii de accidente, precum şi conservarea şi protejarea mediului prin prevenirea deteriorării obiectivului din cauza practicării unui turism neorganizat.
 
Proiectul presupune refacerea instalaţiilor electrice, amenajarea unui punct nou de informare turistică şi taxare, care îl va înlocui pe cel vechi, refacerea căilor de acces în peşteră şi înlocuirea podeţelor şi scărilor interioare, astfel încât lungimea traseului vizitabil va fi de 435 m, modernizarea aleii de acces pietonal, care asigură legătura între drumul existent şi Peştera Ialomiţei, pe o lungime de 188,10 m şi cu lungimea de 2,50-3,00 m, modernizarea platformei exterioare, dar şi realizarea unei platforme pentru amplasarea unei scene metalice demontabile şi a  35 de scaune tip pliant.
 
 
Reabillitarea Peşterii ar trebui să fie gata în luna iunie 2015.
 
Cum ajungeti la Pestera Ialomiţei
 
Cu trenul: Gara Buşteni – telecabina Buşteni – Babele – telecabina Peştera.
Cu maşina:
 
Bucureşti – Sinaia (DN 71 spre Târgovişte) – Cabana Cuibul Dorului – Şaua Dichiului – Bolboci – Diana – Padina – Peştera Ialomiţei.
 
Traseul mai detaliat il găsiti aici: Traseu prin Cheile Tatarului spre Pestera Ialomitei
 
http://ontheroad.ro/prin-cheile-tatarului/
citeste totul despre: