Secretele „Masacrului de la Jilava“: cum au fost asasinaţi 64 de demnitari în temniţele de la Jilava de legionarii dornici de răzbunare
0În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, un comando al mişcării legionare a executat cu sânge rege 64 de politicieni ce au făcut parte din regimul condus de regele Carol al II-lea. Aceştia erau consideraţi responsabili de moartea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 300 de membri ai mişcării legionare.
În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, în închisoarea de la Jilava a avut loc un adevărat masacru. Nu mai puţin de 64 de foşti demnitari ai regimului condus de regele Carol al II-lea au fost împuşcaţi de legionari. Asasinarea acestora a rămas cunoscută în istorie sub numele de „Masacrul de la Jilava”.
Această pată neagră din istoria României s-a produs la scurt timp după ce regele Carol al II-lea a abdicat. Cum în ţară domnea dezordinea, ca urmare a pierderilor teritoriale din vara lui 1940, Carol al II-lea a luat decizia de a demite guvernul condus de Ion Gigurtu şi de a-l investi cu puteri depline în stat pe generalul Ion Antonescu, la data de 5 septembrie 1940. A doua zi după investire, nemulţumirile românilor au făcut ca Antonescu să-i ceară lui Carol să abdice şi să-l numească în locul său la conducerea ţării pe regele Mihai I.
La 8 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu şi-a atribuit tilul de „conducătorul al statului”, moment din care nu mai răspundea în faţa nici unui for politic pentru acţiunile sale. Liberarii şi ţărăniştii nu au dorit să facă parte din cabinetul lui Antonescu, astfel că generalul a apelat la Mişcarea Legionară. Horia Sima, şeful legionarilor, a acceptat propunerea lui Ion Antonescu, condiţii în care la data de 14 septembrie, România a devenit „stat naţional – legionar”.
Horia Sima, care a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a luat decizia înfiinţării Poliţiei Legionare. Având puterea în mâinile lor, legionarii au început să facă totul după bunul lor plac. Aceştia au naţionalizat mai multe fabrici, au început să-şi aresteze rivalii, răzbunându-se pentru tratamentul la care au fost supus în perioada regimului carlist.
Mihail Moruzov, fondatorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei şi adjunctul său, Nicolae Ştefănescu, au fost printre primii arestaţi de legionari, deoarece aceştia aveau acces la informaţii importante, iar Moruzov fusese un membru important al regimului condus de regele Carol al II-lea, el participând la toate jocurile de culise ale Palatului Regal.
La data de 5 octombrie 1940, Ştefan Zăvoianu, legionarul ce deţinea funcţia de şef al Poliţiei Capitalei, a realizat o listă cu numele celor care i-au persecutat pe legionari. Această listă i-a fost transmisă lui Alexandru Roşianu, subsecretar de stat la Interne, cel ce trebuia să-i aducă în faţa judecătorii pe „rivalii” legionarilor. Ştefan Zăvoianu nu a avut răbdare ca lucrurile să fie făcute conform legii şi a început să facă arestări abuzive, mai mulţi demnitari ai regimului carlist fiind băgaţi în arestul Poliţiei Capitalei sau în Penitenciarul Jilava.
Aceştia erau consideraţi de legionari vinovaţi de moartea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu. Astfel, atunci când Tribunalul Bucureşti a cerut ca mai mulţi dintre demnitarii arestaţi să fie transferaţi în alte închisori, Ştefan Zăvoianu a luat o decizie ce a dus la un adevărat masacru.
64 de demnitari au fost omorâţi cu nu mai puţin de 579 de gloanţe
În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, de la ora 00.30, legionarii au început să-i execute membrii regimului condus de regele Carol al II-lea. Nu mai puţin de 64 de persoane au fost omorâte, fiind folosite 579 de gloanţe. Adjunctul SSI, Nicolae Ştefănescu a fost împuşcat de 38 de ori, călăii trăgând fiecărei persoane în parte câte un glonţ în cap pentru a fi siguri că sunt moarte.
Pe lista celor asasinaţi în „Masacrul de la Jilava” se numără: fostul prim ministru Gheorghe Argeşeanu, fostul ministru de Justiţie Victor Iamandi, fostul ministru de Interne şi şef al Poliţiei Capitalei Gabriel Marinescu, fostul şef al SSI Mihail Moruzov, adjunctul SSI Nicolae Ştefănescu, foştii comandanţi ai Jandarmeriei Ion Bengliu şi Ştefan Gherovici, foştii poliţişti Gavrilă Ichim, Eugeniu Zugravu, Coman Paraschiv, Ion Balint, Stanciu Lolescu, Gheorghe Comşa, Olimpiu Mărculeţ, Miah Radu, Nicolau Bărbulescu, Gheorghe Boghici, Marin Dumitru, Ion Panova, Niculescu Bonea, Otto Reiner, Constantin Laurenţiu, Petre Malenschi, Nicolae Găman, Iordănescu Iordache, Iuliu Horwath, Victor Horwath, Constantin Bouleţ, Pavel Patriciu, Nicolae Lescenco, Marius Boţu, Tudor Miron, Dumitru Bilea, Constantin Culeţcu, Spiridon Dumitrescu şi Nicolae Blănuţă, precum şi foştii jandarmi Iosif Dinulescu, Ion Stănciuc, Constantin Sorbu, Vasile Taşcă, Nicolae Zăinescu, Ştefan Niţu, Vasile Moisescu, Nicolae Bularda, Gheorghe Niculescu, Constantin Popescu, Gheorghe Oancea, Neacşu Crăciun şi Petre Gheorghiu.
Tot în aceeaşi noapte, la sediul Poliţiei Capitalei au fost aduşi foştii prim miniştrii Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărăscu şi Mihail Ghelmegeanu, fostul ministru de interne, generalul Constantin Ilasievici şi colonelul Victor Marinescu. Aceştia urmau să fie şi el executaţi, dar au fost salvaţi de Alexandru Roşianu, care a mers la sediul poliţiei şi a cerut eliberarea lor.
Nu la fel de norocoşi au fost Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, ei sfârşit morţi tot în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, deoarece ar fi aspru criticat Mişcarea Legionară.
Masacrul produs la închisoare din Jilava şi întreaga activitate a legionarilor l-a nemulţumit pe generalul Antonescu. Astfel, acesta a decis dezarmarea Poliţiei Legionare, motiv pentru care realţiile dintre cele două tabere s-au răcit. Chiar la începutul anului 1941, între 21 şi 23 ianuarie, a avut loc o confruntare violentă între legionari şi susţinătorii lui Ion Antonescu, rebeliunea legionară fiind înfrântă, generalul Antonescu instituind dictatura militară în România.
În vara anului 1941, Curtea Marţială a Comandamentului Militar al Capitalei a început procesul privind crimele comise la Jilava, precum şi judecarea persoanelor acuzate de asasinarea lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Astfel, pe 22 iulie 1941, 20 de legionari au fost condamnaţi la moarte, cinci la munca silnică pe viaţă, şase legionari au primit câte 10 ani de închisoare, iar alţi cinci au fost achitaţi.
„Masacrul de la Jilava este una dintre cele mai negre pagini din istoria ţării. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, 64 de demnitari ce au făcut parte din regimul condus de regele Carol al II-lea au fost ucişi cu sânge rege în închisoarea militară de la Jilava. Aceasta a reprezentat o răzbunare a legionarilor, care îi considerau pe membrii regimului carlist responsabili de moartea lui Corneliu Zelea Cordreanu şi a altor circa 300 de membri ai mişcării legionare”, a declarat istoricul sucevean Ilie Gliga.
Se încarcă comentariile...
