Mănăstire recuperată la Înalta Curte de o familie din Suceava. Oficialii BOR o preluaseră după un banal „act de sfinţire“
0Complexul monahal de la Catrinari-Panaci revine în proprietatea familiei Acatrinei şi a asociaţilor. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat hotărârile anterioare date de instanţele sucevene în favoarea BOR – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Judecătorii de la instanţa supremă au apreciat că „actul de sfinţire” nu reprezintă un mod de dobândire al dreptului de proprietate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a admis recursul înaintat de Asociaţia Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari împotriva deciziei luate în urmă cu un an, pe 30 iunie 2016, de Curtea de Apel Suceava, în procesul cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Arhiepiscopia a preluat în proprietate, fără acordul asociaţiei mai sus amintite, complexul religios din localitatea suceveană Catrinari, construit de membrii asociaţiei, cu bani proprii ori împrumuntaţi din bancă.
Avocaţii apărători ai Asociaţiei au pus la dispoziţie motivarea deciziei Curţii Supreme. Obiectul litigiului ce datează din 2011 viza acţiunea formulată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care solicita „constatarea dreptului de proprietate” al Bisericii Ortodoxe Române asupra suprafeţelor de teren, cu construcţiile administrative şi social-culturale, precum şi al bunurilor mobile, al odoarelor şi al veşmintelor bisericeşti, al cărţilor de ritual, al icoanelor şi al obiectelor preţioase, înscrise în lista de inventariere, toate aceste bunuri făcând parte din patrimoniul unei organizaţii neguvernamentale de drept privat- Asociaţia Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari.
Instanţele sucevene – Tribunalul şi ulterior, Curtea de Apel, au dispus prin hotărâri date în anul 2015 respectiv 2016, constatarea „dreptului de proprietate” al Bisericii Ortodoxe Române respectivelor bunuri şi radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate înscris pentru terenul şi construcţiile aflate în patrimoniul Asociaţiei Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari.
ÎCCJ a constatat că deciziile instanţelor sucevene erau rezultatul interpretării greşite a prevederilor legale incidente în cauză, cu privire la încălcarea dreptului de proprietate al unei persoane juridice de drept privat, garantat de art.24 din Constituţie, a prevederilor legale care reglementează calitatea procesuală pasivă şi principiul neretroactivităţii legii civile; la prevederile legale cuprinse în Statutul BOR, a prevederilor legale privind la modul şi cazurile de dobândire cu titlu de „lege” a bunurilor de către BOR; a prevederilor legale referitoare la regimul juridic al bunurilor dobândite prin acte translative de drept de proprietate, respectiv prin faptul construirii unui imobil cu destinaţia de lăcaş de cult, cu accesoriile aferente; a prevederilor legale care reglementează cauza contractului de dare în plată.
Scurtul istoric al litigiului
Asociaţia Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului s-a înfiinţat conform OG nr.26/2000 în 2007, în scopul, printre altele, de a construi un complex social-religios şi de a desfăşura activităţi umanitare, cum ar fi înfiinţarea unui cămin de bătrâni şi a unui cămin pentru copii orfani şi activităţi cultural-religioase, prin înfiinţarea de centre de studii (istorice, religioase şi de relaţii cu străinii ortodocşi de pretutindeni etc.), conform cu obiectul de activitate şi cu hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Asociaţiei.
În anul 2009, complexul monahal al asociaţiei era ridicat, avea toate dotările necesare (alimentare cu apă, alimentare cu energie, încălzire centrală), iar corpul administrativ era dotat cu toate obiectele de mobilier necesare funcţionării, moment în care Arhiepiscopia a început să emită pretenţii asupra acestei investiţii.
La data de 27 iunie 2010 Arhiepiscopia impune abuziv intrarea în patrimoniul BOR a întregului complex monahal în baza unui Act de sfinţire a localului pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Catrinari, comuna Panaci, când pe terenul care nu era proprietatea BOR un sobor de preoţi a sfinţit, fără acceptul proprietarilor, un loc pentru ridicarea unui paraclis.
Actul de sfinţire a locului pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din Catrinari consemnează că pe data de 27 iunie 2010 s-a sfinţit locul pentru Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului – Catrinari de către Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, încât prin acest act complexul monahal a intrat în patrimoniul BOR şi în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor împreună cu terenul şi clădirile din jurul Bisericii, conform unor articole din statul BOR.
Curtea Supremă precizează că la data evenimentului indicat ca fiind translativ de proprietate în favoarea Arhiepiscopiei, respectiv la data sfinţirii din 7 octombrie 2007, actul normativ invocat nu era în vigoare, acesta fiind adoptat ulterior, în anul 2008.
Fără să aştepte soluţionarea recursului în faţa ÎCCJ, Arhiepiscopia a procedat la intabularea „provizorie” a dreptului de proprietate, în baza deciziilor instanţelor sucevene, care au fost anulate, zilele trecute, de instanţa supremă.
Care este motivarea deciziei ÎCCJ
Magistaţii Curţii Supreme au stabilit că un anumit cult religios nu-şi poate apropria orice bun în considerarea prevederilor propriului statut, încălcând ordinea juridică a statului, doar pentru că printr-un act normativ a obţinut calitatea de cult recunoscut de stat.
Statul doar a stabilit că în măsura în care ele au intrat legal în patrimoniul unui cult ( în baza unui titlu legal), nu mai pot face obiectul revendicării ulterioare.
Modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra edificiului bunurilor recurentei Asociaţiei Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava şi Naşterea Maicii Domnului Catrinari a fost acela al „operaţiunii sfinţirii”, act material care nu este reglementat de nicio prevedere legală - laică
Biserica nu poate substitui prin operaţiuni materiale – gen act de sfinţire – ordinea juridică normativă a statului, în favoarea recunoaşterii de către justiţie a unor reguli interne, cu efecte în patrimoniul unor persoane private.
Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.
Prin adoptarea H.G. nr. 53/2008 privind Statutul BOR BOR apreciază eronat că s-a recunoscut şi un regim juridic aparte de dobândire a dreptului de proprietate, derogatoriu de la dreptul comun. Actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea internă a Bisericii Ortodoxe Române nu putea produce efecte în patrimoniul asociaţiei pârâte-recurente, care nu este laic subordonată structurilor BOR, ci se constituie ca o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ sau patrimonial, apolitică, creată şi organizată de particulari.
Bunurile „revendicate” de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor au fost edificate într-o perioadă în care organizarea şi funcţionarea BOR nu era reglementată prin Statutul aprobat conform H.G. nr. 53/2008, ci prin Statutul aprobat conform Decretului nr. 233/1949 – care nu reglementa „sfinţirea” ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate.
Acest din urmă act normativ dispune expres că averea fundaţiunilor şi asociaţiunilor, care au personalitate juridică, este proprietatea acestora şi se administrează de Biserică în limita şi în condiţiunile actelor constitutive şi conform dispoziţiunilor acestui statut.
S-a arătat eronat de instanţele sucevene de fond şi apel că lăcaşul de cult este destinat cultului religios şi că prin sfinţirea lui a dobândit caracterul de bun sacru, inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, caracter în virtutea căruia „nu este permis nici unei persoane fizice sau juridice, cu excepţia persoanei juridice corespunzătoare din ierarhia bisericească, să deţină vreun drept de proprietate asupra unui astfel de imobil, independent de provenienţa fondurilor băneşti”, „persoanele fizice sau juridice care au contribuit la edificarea lăcaşului de cult neputând avea decât calitatea de ctitori, iar nu de proprietari/coproprietari”.
Ca atare,un anumit cult religios nu-şi poate apropria orice bun în considerarea prevederilor propriului statut, încălcând ordinea juridică a statului, doar pentru că printr-un act normativ a obţinut calitatea de cult recunoscut de stat.
Alte ştiri pe această temă:
Se încarcă comentariile...
