Elie Bufnea, povestea necunoscutului erou român din Primul Război Mondial
0În perioada 1918 – 1920, sute de voluntari români din Bucovina şi Transilvania au luptat în Corpul Voluntarilor Ardeleni, în Siberia şi Extremul Orient. Aventurile acestora au rămas în istorie prin fotografiile şi însemnările ofiţerului român Elie Bufnea.
Elie Bufnea s-a născut în anul 1897 în comuna Runc din judeţul Alba. Cum acesta s-a născut în Transilvania, într-o perioadă în care regiunea se afla sub administraţia Imperiului Austro – Ungar, ofiţerul Bufnea a fost înrolat în armata chezaro – crăiască. Imediat însă după intrarea României în Primul Război Mondial, el e reuşit să fugă în ţară şi să lupte pentru armata română.
După terminarea războiului, la începutul anului 1918, au apărut problemele pentru românii ardeleni ce au părăsit armata austro – ungară şi s-au înrolat în cea română. Aceştia au fost consideraţi trădători şi dacă ajungeau pe mâinile austro – ungarilor erau condamnaţi la moarte. Pentru a lupta în continuarea pentru unirea Transilvaniei cu România, Elie Bufnea împreună cu mai mulţi ofiţeri ardeleni au luat decizia de a merge tocmai până în Siberia, unde să formeze al doilea Corp de voluntari ardeleni, drum ce a durat câteva luni şi a fost presărat de tot felul de greutăţi şi primejdii.
„Azi la oarele 6 dimineaţa a fost executat în gara Taişet propagandistul bolşevic prins de Compania a 2-a în expediţie, Bici. Despre acest episod, al rănirii sublocotenentului Roşca, locotenentul Ghişa Simion, în memoriile sale, povesteşte că acesta a fost împuşcat în gât şi cu toate acestea a reuşit să arunce o grenadă înspre bolşevicii care se apropiau de el să-l ia în baionete, provocând mai mulţi morţi şi răniţi. Mai menţionează că alături de Bici au fost spânzuraţi şi ceilalţi bolşevici capturaţi în luptă, la fel cum şi aceştia ucideau în chinuri orice voluntar ceh, polonez sau român ce le cădea în gheare”, scria Elie Bufnea în jurnalul său pe care l-a păstrat în perioada petrecută în Siberia.
Elie Bufnea, împreună cu al doilea Corp de voluntari ardeleni şi bucovineni, a dus mai multe lupte împotriva bolşevicilor, ofiţerul din Alba fiind repatriat în România în anul 1920. Odată ajuns acasă, el a început să profeseze meseria de avocat şi să organizeze mai multe conferinţe prin care încerca să facă cunoscută lupta voluntarilor ardeleni pentru Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
În anul 1931, Elie Bufnea a fost decorat cu Ordinul „Ferdinand I” cu spade şi panglică, iar în anul 1933 cu Ordinul „Coroana României” în grad de comandor. Totodată, el a primit la fel ca şi toţi voluntarii ardeleni şi bucovineni din Siberia medalia „Crucea de Război”, cu bareta „Siberia”.
Pentru că a luptat împotriva bolşevicilor ruşi în timpul Primului Război Mondial, în anul 1948, Elie Bufnea a fost băgat după gratii de către comunişti, el fiind încarcerat în închisorile de la Jilava şi Aiud, precum şi în coloniile de muncă de la Canal Dunăre – Marea Neagră şi Peninsula – Valea Neagră. În anul 1955, după şapte ani în care a fost închis, Bufnea a fost eliberat.
Acesta a murit la vârsta de 90 de ani, în anul 1987, lăsând în urma sa mai multe cărţi şi articole despre activitatea voluntarilor ardeleni din timpul Primului Război Mondial. Trebuie amintite volumele „Cruciaţi, tirani şi baniţi – În Rusia sovietelor”, „Cruciaţi, tirani şi bandiţi – În Siberia lui Kolceak” şi „Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei, Unirea (1914 – 1918), volum ce a fost publicat după Revoluţia din `89. Totodată, Elie Bufnea a avut o colecţie de fotografii şi documente din timpul Primului Război Mondial ce a fost donată Muzeului Unirii din Alba Iulia.
Alte ştiri pe această temă:
Destinul trist al elevului orfan care a ales trupul Eroului Necunoscut: „Acesta este tatăl meu“
Se încarcă comentariile...
