Preotul care-i învaţă pe copii să cânte la chitară chiar în biserică. „N-am respins pe nimeni. Important a fost ca fiecare să aibă simţul ritmic“

Lecţiile de chitară se ţin vara în bierică pentru că este răcoare FOTO Arhivă personală părintele Mihail Borza

De când este preot în satul Luciu, judeţul Ialomiţa, Mihail Borza (37 de ani) face tot posibilul pentru a-i apropia pe tineri de biserică. Din 2016 le predă lecţii de chitară şi chiar a fondat un grup de folk care a atras un număr foarte mare de copii din localitate.

Pentru zeci de copii de la marginea Bărăganului, iniţiativa preotului din sat de a-i învăţa să cânte la chitară a fost ca o gură de oxigen. Aşa s-a născut grupul „Suflet ialomiţean“, din dorinţa de a-i implica pe copii în activităţi care să-i dezvolte, să uite de telefoane mobile şi de televizor. Dornici de a performa, 18 elevi din localitatea Luciu l-au ascultat cu sfinţenie pe părintele Mihail Borza, au luat lecţii intensive de chitară şi au ajuns în scurt timp să fie cunoscuţi în toată ţara. „Toţi cei care au dorit să cânte în grup au fost acceptaţi. Nu am respins pe nimeni. Important a fost ca fiecare să aibă simţul ritmic şi să poată să cânte la chitară pe acorduri“, explică părintele Mihail Borza.

Din toamna anului 2013, de când este preot paroh în satul Luciu, părintele Mihail  Borza, în vârstă de 37 de ani, de loc din Suceava, a făcut tot posibilul pentru a-i atrage pe tineri la biserică şi, de fiecare dată când a fost nevoie, a pus urmărul la ajutorarea semenilor. Alături de Iordache Neagu, un localnic din Luciu, preotul a înfiinţat un grup de muzică folk, deşi s-a pornit de la o singură chitară.

„Iniţial, vă spun sincer, nici eu nu am crezut că va prinde atât de bine. Copiii au fost receptivi, dornici de a învăţa, chiar dacă niciunul dintre ei nu mai pusese mâna pe o chitară până atunci. Am început să învăţam mai întâi colinde şi să oferim mici spectacole cu vocea la casa de cultură din sat şi la şcoală. Eu realizam acompaniamentul la chitară. Este o pasiune mai veche de-a mea, am învăţat să cânt în timpul Facultăţii de la alţi colegi. Mi-a plăcut atât de mult, încât am considerat că trebuie să-i învăţ şi pe copii. Sunt elevi ascultători, entuziaşti şi creativi. Nu vă spun ce bucurie am când îi văd cum progresează. Au răspuns cu promptitudine de fiecare dată şi au luat totul în serios. Fără implicare şi efort din partea lor nu puteam construi nimic“, povesteşte preotul. 

Două ore, o dată pe săptămână

Lecţiile de chitară se desfăşoară vara în biserica din sat, o dată pe săptămână. Este mai mult spaţiu şi e întotdeauna răcoare. Copiii vin cu drag la ore şi exersează alături de preot pentru a-şi îmbunătăţi repertoriul. „Maximum două ore durează o lecţie, pentru că altfel este obositor. Cântatul la chitară solicită degetele. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu s-a plâns vreodată că nu mai poate. Suntem chiar un trup şi un suflet, facem totul cu drag. Pe măsură ce lucrurile evoluează, şi copiii devin înţelegători, maturi. Îşi dau seama că nu ne jucăm, lucrurile sunt cât se poate de serioase, chiar dacă la prima vedere este o activitate distractivă“, spune părintele Borza.

Mai mult decât atât, prin aceste lecţii de chitară, copiii din sat şi-au îmbogăţit cunoştinţele, au devenit mai atenţi unii cu ceilalţi şi s-au responsabilizat mai mult. „Nici nu bănuiam ce efect extraordinar va avea lecţia de chitară asupra lor. Sunt mai răbdători, mai veseli şi foarte încântaţi de ceea ce fac. Este o activitate utilă, mai ales în timpul vacanţelor, dar şi un mod de distracţie până la urmă. Satul Luciu este chiar la marginea judeţului Ialomiţa, la graniţa cu Brăila, ce altă modalitate de relaxare mai bună decât muzica am fi putut găsi?“, se întreabă retoric părintele. 

Atent cu elevii săi, blând şi tolerant, părintele Borza spune că nu i-a certat niciodată, chiar dacă au mai greşit. Spune că este important să le dea încredere de fiecare dată, să nu-i descurajeze, pentru că astfel ar da naştere unor situaţii neplăcute. „Copiii sunt sensibili, fiecare vorbă are un impact uriaş asupra lor, lucrăm cu dăruire, calm şi multă dragoste pentru chitară“, spune preotul.

„Suntem solicitaţi să cântăm la multe spectacole“

Copiii îl completează şi povestesc încântaţi despre activitatea care le-a deschis mintea şi sufletele. Sunt dornici de afirmare, mai ales că în ultimii doi ani au participat la concursul naţional de muzică folk de la Codlea, unde au ocupat locul I şi III. Cătălina Florentina Ene, de 14 ani, elevă la şcoala din satul Luciu, spune că este o activitate extraordinară, iar grupul de chitară i-a ajutat pe toţi să socializeze, să se simtă utili şi să-şi lărgească orizontul cunoaşterii: „Mă bucur că fac parte din acest grup. Mi se pare interesant şi avem şi câteva avantaje: suntem solicitaţi să cântăm la multe spectacole şi ne plimbăm foarte mult. Astfel avem ocazia să cunoaştem locuri, oameni şi, de ce nu, să devenim celebri prin intermediul muzicii. Chitara este un instrument nemaipomenit de frumos“.

Cătălina Negrău este de aceeaşi părere şi spune că îi place foarte mult să cânte la chitară şi cu vocea: „Sunt bucuroasă că avem în satul nostru o aşa activitate. Cred că muzica ne face mai buni, ne ţine uniţi şi ne dă şansa de a învăţa în fiecare zi lucruri noi“. 

Model de sprijin din partea comunităţii

Fără eforturile întregii comunităţi, tinerii din grupul fondat de părintele Borza nu ar putea evolua. Primăria, şcoala din sat şi părinţii copiilor s-au implicat pentru a asigura tot ce este necesar: chitarele pentru fiecare elev, diverse obiecte de recuzită, 10 stative pentru a pune foile de pe care urmăresc acordurile muzicale, dar şi sursele de finanţare pentru deplasări.

„Mergem la Codlea în fiecare toamnă la concurs cu microbuzul şcolii, iar în judeţ am cântat la Slobozia şi Feteşti, la noaptea muzeelor, la casa muzeală Ionel Perlea, dar şi la diverse activităţi. Copiii sunt tot mai încântaţi, iar bucuria este desăvârşită de aplauzele şi aprecierile pe care le primesc peste tot. La Codlea are loc anual cel mai mare festival de muzică folk pentru tineret din ţară. La precedentele ediţi, sute de tineri din peste 20 de judeţe au urcat pe scenă, printre care şi noi. Concursul se desfăşoară pe trei secţiuni: interpretare individuală, interpretare de grup, compoziţie şi pe categorii de vârstă“, detaliază părintele Mihail Borza. 

Pentru a-i stimula şi încuraja să facă performanţă, autorităţile locale au grijă să le ofere tinerilor şi bani de drum ca să ia masa în oraş în timpul deplasărilor. 

O mulţumire şi mai mare

În cadrul grupului „Suflet ialomiţean“, copiii nu învaţă doar muzică folk, ci şi cântece bisericeşti, populare, colinde şi cu tematică pentru diverse sărbători. Părintele Mihail Borza spune însă că nu doreşte să se oprească aici. Are de gând să ajute la renaşterea ansamblului folcloric din sat, Grâuşorul. „Încercăm să ne implicăm cât mai mult în viaţa comunităţii. Copiii sunt încântaţi de idee, mulţi dintre ei făceau parte din acest grup de dansuri. Poate găsim un coregraf care să dorească să vină o dată pe săptămână la Luciu pentru repetiţii“, spune preotul. Pe lângă faptul că i-a învăţat să cânte la chitară, preotul are o mulţumire şi mai mare: copiii vin tot mai des la biserică, iau parte la slujbe şi sunt tot mai ataşaţi unul faţă de celălalt.