Cum a rezistat în timpul Primului Război Mondial şi în faţa dezastrelor prima şcoală din Bărăgan
0
Construită la 1875 la marginea oraşului Slobozia, Şcoala nr. 1 este singura clădire din judeţul Ialomiţa datată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea care s-a conservat perfect până astăzi. Prima unitate de învăţământ din Bărăgan, şcoala a rezistat războaielor şi cutremurului, însă din 2003 a fost asimilată de Liceul de Arte din oraş.
Aurora Maftei (58 de ani) a fost elevă şi mai apoi dăscăliţă la Şcoala numărul 1 din Slobozia, prima şcoală construită în oraş, în a doua parte a secolului al XIX-lea, acum declarată monument istoric. De mai bine de zece ani, şcoala a fost înglobată Liceului de Arte „Ionel Perlea“ din oraş, fiind foarte aproape de dispariţie.
În anii ’70, Aurora Maftei era una dintre elevele cuminţi, cu uniformă şi bentiţă, cărora le-a plăcut să înveţe şi care au fost fascinate de profesorii lor. Peste ani, când a devenit, la rândul ei, profesoară de istorie, Aurora Maftei putea să aleagă orice altă şcoală din oraş, dar a ales să predea în şcoala ei de suflet, în care a învăţat şi a crescut.
Degradată la cutremur
„Eu am început şcoala în 1970. Clasa întâi am făcut-o în corpul vechi care este acum monument istoric. Deja erau clase mixte, iar noi eram 41 de elevi. Aveam sobă în clase, iar femeia de serviciu venea dimineaţa şi ne făcea focul ca să ne încălzim. După cutremurul din 1977, am învăţat în sala de sport. Dar şcoala asta tot timpul a avut o poveste. Pe vremuri, în timpul războiului, în sălile de clasă erau chiar şi grajduri pentru cai. Părinţii noştri au învăţat la rândul lor aici, în clase de fete ori în clase de băieţi şi de la ei ştiam că e cea mai veche şcoală din oraş şi eram mândri de ea“, spune cu emoţie Aurora Maftei.
„Era o şcoală foarte bine cotată, cu profesori foarte buni şi cu foarte mulţi elevi. La rândul meu, când am devenit profesoară şi am primit repartizarea, puteam să aleg orice altă şcoală, dar am simţit că aici trebuie să predau„ Aurora Maftei, profesor
Pe vremea când profesoara de istorie era elevă, la şcoală se venea şi sâmbăta, iar copiii, pentru că erau în număr mare, învăţau în trei schimburi. „Era o perioadă în care limba rusă mai pierduse teren, iar materiilor obişnuite li se adăuga şi limba germană. Era o şcoală foarte bine cotată, cu profesori foarte buni şi cu foarte mulţi elevi. La rândul meu, când am devenit profesoară şi am primit repartizarea, puteam să aleg orice altă şcoală, dar am simţit că aici trebuie să predau. Eram tare bucuroasă pentru că mă puteam întoarce la şcoala mea“, mai spune Aurora Maftei.
Decăderea unui simbol
Războaiele, comunismul şi cutremurul din 1977 şi-au lăsat vizibil amprenta asupra primei şcoli din Slobozia. Şi, deşi a supravieţuit, treptat, gloria şcolii s-a stins, în anul 2003 riscând să înceapă anul şcolar fără niciun elev înscris în clasa întâi. Atunci, Inspectoratul Şcolar Judeţean Ialomiţa a decis subordonarea ei, iar în prezent, Şcoala numărul 1 din Slobozia aparţine de Liceul de Arte „Ionel Perlea“. Acest declin se reflectă cel mai bine în ochii cadrelor didactice.
„Problema a fost că, treptat, profesorii buni au îmbătrânit, au ieşit la pensie, apoi a fost înfiinţat Liceul de Artă chiar aici lângă vechea şcoală, iar părinţii şi-au dus copiii acolo. Aşa am ajuns să nu mai avem elevi şi am fost nevoiţi ca în acel an să fuzionăm cu liceul de care acum aparţinem. Mi s-a rupt sufletul, dar nu am avut ce face. Oricum, pentru mine rămâne cea mai bună şcoală pentru că acolo am învăţat şi am crescut“, spune profesoara, cu nostalgie şi regret.
Pepinieră de olimpici
Deşi, oficial, acum nu mai este de sine stătătoare, cea mai veche şcoală din Slobozia continuă să pregătească cei mai buni elevi, fapt confirmat de profesorul de matematică Dumitru Ciuboată, directorul unităţii de învăţământ. „Liceul de Arte din Slobozia alături de Şcoala numărul 1 reprezintă un important centru de formare educaţională. Copiii noştri, atât cei de la liceu, cât şi cei din această şcoală au performanţe deosebite la învăţătură. Avem olimpici naţionali în fiecare an, iar rezultatele la examenul de Bacalau-
reat sau la Evaluarea Naţională sunt destul de bune. Evident, totul datorită domnilor profesori care lucrează aici“, susţine profesorul.
Transformată în grajd de trupele germane
Dramaticele urmări ale Primului Război Mondial şi-au pus amprenta şi asupra primei şcoli a Sloboziei. Din luna decembrie a anului 1916, când trupele de ocupaţie germane, urmate de cele bulgare şi turceşti au pătruns pe teritoriul ialomiţean şi până în vara lui 1918, când ultimele efective militare s-au retras, cursurile au fost blocate.
Elevi la cea mai veche şcoală din Slobozia FOTO: Colecţia „Acsinte” Muzeul Judeţean Ialomiţa
Autorităţile germane au transformat-o în magazie de echipamente şi alimente şi grajd pentru animalele de tracţiune. Asediată de nemţi, administraţia locală pe care oraşul o avea în timpul Marelui Război a fost incapabilă să-şi apere locuitorii, profesorii şi elevii de furia armatelor.
„Un tablou sumbru după război, pe care îl ilustra şi un inventar al Primăriei datat 9 ianuarie 1919 şi transmis Ministerului de Interne preciza că mobilierul distrus la şcoala de fete valora 27.900 de lei, iar pagubele erau serioase, urmare a faptului că ocupanţii ţinuseră timp de doi ani animale – boi şi cai – în incinta şcolii“, sunt datele păstrate de la acea vreme de istoricul ialomiţean George Stoian. După război, şcoala a supravieţuit, iar în 1932, Gheorghe Georgescu Fuerea, proprietarul celei mai mari mori din judeţul Ialomiţa, a construit şi a donat Primăriei încă un corp de şcoală pe care a numit-o „Şcoala primară mixtă nr. 1“.
Prima şcoală de fete
Şcoala nr. 1 din Slobozia, construită în 1875 peste drum de Mănăstirea Sfinţii Voievozi, ctitorie a lui Matei Basarab, marchează, de fapt, începutul istoriei învăţământului din Bărăgan.
Încă din 1859, domnitorul Bibescu Basarab Brâncoveanu s-a adresat Eforiei Şcoalelor, anunţând că doreşte să înfiinţeze în toate judeţele şcoli gratuite pentru fete. În Ialomiţa, măsura se concretizează abia în 1875, când ia fiinţă „Şcoala de fete“, o instituţie care îi încuraja pe părinţi să-şi aducă fetiţele să înveţe carte.
Prima unitate şcolară din oraş însemna, în realitate, o încăpere din lemn, închiriată şi transformată în sală de curs. „Această şcoală, pe care, totuşi, prefectul o numea «mare şi populată», se afla într-un local impropriu, era întreţinută din fondurile judeţului, dar şi din contribuţia cetăţenilor, care şi-o doriseră dintotdeauna.
O elevă a Şcolii Nr. 1 din Slobozia aduce omagii eroilor căzuţi în Primul Război Mondial FOTO: Colecţia „Acsinte” Muzeul Judeţean Ialomiţa
De altfel, şcoala avea să suporte şi evacuări din sediu de către «o proprietăreasă» şi mutări în sedii improprii, după cum se plângea învăţătoarea către primărie“, povesteşte istoricul George Stoian, unul dintre autorii memoriilor oraşului Slobozia.
Prima învăţătoare a Şcolii de Fete a fost Maria Constantinescu, absolventă a Şcolii Centrale de Fete din Bucureşti şi, pentru că unitatea era la început şi nu organiza concurs pentru ocuparea postului, ea a cerut să fie numită suplinitoare. Foarte repede însă, părinţii elevelor au început s-o reclame pe motiv de „conduită neplăcută“.
Şcoala Nr. 1 Slobozia astăzi
La 29 august 1876, în urma solicitării Consiliului Permanent al Primăriei, revizorul şcolar a făcut o anchetă, însoţit de câţiva consilieri comunali şi de primarul acelor timpuri. În reclamaţie, părinţii se arătau revoltaţi că învăţătoarea pune elevele cu genunchii pe coji de nucă şi boabe de porumb, că le lipeşte pe spate inscripţia „Leneşă“ şi le obligă să meargă pe stradă aşa. Comisia a hotărât mutarea învăţătoarei la şcoala din comuna Roseţi (Călăraşi) şi aducerea celei de acolo la Slobozia.
„Deşi datele istorice arată că scandalul a fost unul de amploare, în timp se va dovedi că învăţătoarea Maria Constantinescu a fost o învăţătoare valoroasă, iar şicanele la care a fost supusă erau instrumentate de un preot – învăţător din Slobozia, pe numele său Stan Radu“, explică istoricul George Stoian.
Citiţi şi:
FOTO Povestea neştiută a prizonierilor de culoare din Bărăgan
FOTO Comoară din Primul Război Mondial: documentul care a oprit un glonţ şi a salvat o viaţă
Se încarcă comentariile...
