Povestea hanului lui Bentoiu de la Făcăeni, loc de petrecere pe malul Dunării

Aşa arată astăzi clădirea unde au funcţionat hanul şi conacul lui Bentoiu de la Făcăeni FOTO: wikipedia.ro

Hanul şi conacul lui Aurelian Bentoiu, construite la Făcăeni au reprezentat un punct de reper pentru protipendada interbelică care s-a aventurat prin aceste meleaguri. Astăzi, clădirea zace în ruină uitată de toată lumea.

Aurelian Bentoiu, proprietarul hanului şi conacului ridicate în Făcăeni a fost un ilustru avocat ialomiţean, care s-a afirmat în perioada interbelică.

În 1937, în localitatea natală, el dă ordin să se construiască o clădire impunătoare care să fie atât casă de locuit, cât şi loc de petrecere şi relaxare pe malul Dunării.

Imobilul, care era atât han cât şi conac, a fost realizat în stil neo-românesc şi era prevăzut cu cu parter, etaj, pridvoare deschise susţinute de coloane şi foişor cu stâlpi de lemn cioplit. Lucrarea a fost realizată de un celebru meşter zidar din bărăganul interbelic, Tănase Teodorovici. Moşia lui Bentoiu a fost amplasată în vechea vatră a satului, iar acum se află la periferia localităţii.

În trecut, aici se organizau o sumedenie de petreceri în stil avangardist, hanul fiind un adevărat loc de pelerinaj pentru protipendada interbelică. Având în vedere statutul social al lui Aurelian Bentoiu, la conacul său veneau iluştri academicieni, doctori şi avocaţi celebrii care se bucurau de aerul curat şi frumuseţea peisajului oferit de Dunăre.

Distrus de comunişti

Declinul monumentului începe încă din anul 1950, când proprietatea cade în mâinile comuniştilor care o naţionalizează. Proprietarul Aurelian Bentoiu are de asemenea de suferit din cauza regimului. Este prins şi condamnat fiind considerat chiabur, găsindu-şi sfârşitul în închisoarea comunistă de la Jilava.

Astăzi, conacul este abandonat şi uitat de toată lumea. Deşi a fost inclus pe lista monumentelor istorice de tip B, clădirea se află într-o avansată stare de degradare. Strălucirea de altă dată nu se mai regăseşte, din imobilul impunător rămânând doar pereţii scorojiţi, geamurile şi uşile sparte, precum şi un acoperiş ce stă să cadă.