Istoria „aurului negru” românesc, până la Primul Război Mondial. Poveştile primilor magnaţi români ai petrolului
0Pionieratul industriei petroliere româneşti începe să se scrie din Secolului al XIX-lea şi în primii ani ai secolului următor. Deşi firavă în ceea ce priveşte cantităţile, producţia naţională de petrol începe să atragă atenţia marilor investitori din Vest. Până la Primul Război Mondial, „aurul negru” românesc era căutat de italieni, belgieni şi chiar americani.
Până la naşterea României moderne, Ţările Române nu păreau preocupat de importanţa petrolului. Exploatarea „aurului negru”, în a doua jumătate a secolului XVIII şi până spre primele zeci de ani ai celui de-al XIX-lea se făcea prin metode rudimentare.
„În Ţările Române exploatarea petrolului s-a făcut mult timp (până la începutul veacului nostru) prin mijloace şi cu metode rudimentare. Secole de-a rândul s-au folosit aşa-numitele „puţuri”, „groape” sau „băi de păcură” exploatate de mănăstiri, de boieri, de moşneni sau de domni” explică modalitatea de extracţie şi valorificare a resurselor naţionale de petrol, istoricul ieşean Gheorghe Buzatu, în lucrarea sa „O istorie a petrolului românesc”, carte apărută în capitala Moldoveni în urmă cu şase ani.
Ploieşteanul devenit magnat
În anul 1857, la Râfov, lângă Ploieşti, Teodor Mehedinţeanu, pune bazele primei rafinării din zonă. El intră astfel în istorie drept primul magnat, dacă îi putem spune aşa, al petrolului românesc. Maniera în care reuşea să rafineze petrolul, l-a determinat pe acesta să facă afaceri cu statul.
Aşa se face că el pune mâna pe un contract încheiat cu Primăria Bucureşti, de a asigura iluminarea tuturor străzilor din Capitală cu gaz lampant. Ideea lui Mehedinţeanu este foarte apreciată, Primăria Iaşilor comandând de asemenea gaz lampant de la rafinăria de lângă Ploieşti a lui Mehedinţeanu, pentru iluminatul stradal.
Afacerea s-a dovedit destul de profitabilă, aşa că în jurul anului 1860 Mehedinţeanu înfiinţează „Romanian Petroleum Co. Ltd.” o societate specializată în extracţia şi rafinarea petrolului românesc, al cărei capital a fost de 5 milioane de lei.
Ecoul afacerilor cu petrol dezvoltate de Mehedinţeanu i-a atras şi pe alţii să se mobilizeze în această direcţie. Astfel, un grup de politicieni din marile cercuri ale sfârşitului de secol XIX iniţiază „Compania anonimă română pentru exploatarea şi comerţul cu păcură”, societate al cărei capital depăşea suma de 100.000 de galbeni.
Petrolul românesc, căutat de investitorii străini
După Legea minelor din 1895 a lui Petre P. Caprp, industria petrolieră din România începe să se dezvolte, foarte mulţi investitori din vest venind în ţara noastră să caute petrol românesc.
Actul normativ a încurajat dezvoltarea acestor afaceri. Pentru a înţelege cât mai bine impactul actului normativ, istoricul Gheorghe Buzatu inserează în publicaţia sa un paragraf din respectivul text de lege: „Numai fixând, garantând şi regulamentând raporturile dintre capital,proprietarul suprafeţei şi oamenii de ştiinţă, putem spera că căutările şi exploatările miniere vor lua, încetul cu încetul, avântul pe care-l dorim şi pe care-l putem cu siguranţă aştepta...”.
Mânaţi de pofta „aurului negru” între 1903 şi până aproape de izbucnirea Primului Război Mondial numărul societăţilor petroliere cu capital românesc şi mai ales străin, se intensifică.
Petrolul românesc a atras investitori germani, belgieni, italieni, precum şi americani care s-au arătat dispuşi să investească în „aurul negru” din ţara noastră. În tot acest context ia naştere şi societatea „Steaua Română” care ajunge în anii următori cea mai importantă firmă din domeniul petrolier românesc.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
