Parc de mărimea unui apartament cu numele primului mitropolit al Olteniei. Preţul de infarct plătit de primărie pentru un zid, un bust şi şase bănci

O porţiune de teren de nici 200 de metri pătraţi, unde s-a construit un zid şi s-au amplasat un bust şi şase bănci, poartă de duminică, 2 iunie 2019, numele primului mitropolit al Olteniei.

La Slătioara, în judeţul Olt, în imediata vecinătate a Slatinei, o bucată de teren fără utilitate, situată la intersecţia a două străzi, a primit duminică, 2 iunie, denumirea de „Parcul Nifon Criveanu“, în onoarea primului mitropolit al Olteniei, originar de pe aceste meleaguri.

Căminul cultural, clădit, de altfel, cu eforturile mitropolitului, dar şi strada pe care era situată casa în care a văzut lumina zilei poartă de asemenea numele mitropolitului Nifon Criveanu. Noul parc, în schimb, este de fapt un teren de mai puţin de 200 metru pătraţi pe care s-a construit un zid, în faţa acestuia fiind amplasat un bust. S-au mai montat şase bănci şi s-au trasat două alei, toată „afacerea“ costând, conform declaraţiilor primarului comunei Slătioara, Savu Ungureanu, 160.000 lei. Primarul nu şi-a mai amintit cine a făcut bustul, ştie doar că cineva din Iaşi, iar despre Nifon Criveanu, personalitatea de seamă a comunei, a citit pe Wikipedia.

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor în schimb, care a oficiat la biserica din imediata vecinătate, duminică de dimineaţă, o slujbă arhierească, ulterior sfinţind bustul mitropolitului Nifon Criveanu în prezenţa câtorva politicieni PSD de la Slatina, a subliniat că mitropolitul Nifon Criveanu ar merita să stea în rândul sfinţilor ortodocşi, alături de alţi preoţi ortodocşi care nu şi-au lepădat credinţa şi care au avut enorm de suferit în perioada regimului comunist.

Mitropolitul Criveanu Nifon s-a născut la 20 februarie 1889 în Slătioara, în fostul judeţ Romanaţi (astăzi Olt). A studiat la Seminarul „Central“ (1902-1910), la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1910-1914), cu specializare la Facultăţile de Teologie din Montpellier şi Paris (1924-1926). A slijit între 1916 – 1924 la bisericile „Lucaci“ şi „Popa Soare“ din Bucureşti, şi a predat, dar a şi condus  Seminarul „Nifon“ din Bucureşti (1926-1928). A intrat în monahism la Mănăstirea Cernica, în 1927, fiind hirotesit arhimandrit – vicar al Episcopiei Râmnicului în 1928. În perioada 1929-1933 a fost arhiereu-vicar la aceeaşi eparhie, cu titlul de „Craioveanul’. La 19 octombrie 1933 a fost ales episcop la Huşi, fiind înscăunat la 12 martie 1934. La 30 noiembrie 1939 a fost ales mitropolit al Olteniei, cu reşedinţa la Craiova, fiind înscăunat la 21 decembrie, acelaşi an. A fost pensionat forţat la 20 aprilie 1945.

S-a remarcat în mod deosebit prin organizarea asistenţei sociale, un obiectiv pe care, însă, nu l-a putut duce până la capăt. „A rânduit foarte multe instituţii de binefacere, a avut un duh social, a simţit vremurile, a văzut că este Al Doilea Război Mondial, a intuit că vor rămâne copii orfani, vor rămâne femei văduve, vor rămâne oameni săraci, fără locuinţe, şi pentru aceasta a pregătit preoţimea pentru activitate socială susţinută. Din păcate însă, regimul comunist care s-a instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial l-a exclus din cler, l-a trimis în pensie şi atunci toată activitatea sa a rămas la modul de plan, de dorinţă de a înfăptui. Dacă Nifon Criveanu rămânea mitropolit al Olteniei, am fi avut un mitropolit cu un spirit social special, cu un spirit de misiune în rândul credincioşilor, mai cu seamă a celor care au fost victime ale celui de-Al Doilea Război Mondial“, a spus episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Sebastian.