Lucruri pe care trebuie să le ştii despre bijuteriile din metale preţioase. De ce culoarea aurului nu este un bun indicator de preţ şi ce semnificaţie au „codurile“

Când alegi să cumperi bijuterii din metale preţioase nu strică să ştii ce exprimăcodul aplicat

Metalele preţioase sunt considerate, în România, aurul, argintul, platina şi paladiul, marcarea oficială a podoabelor începând în ţara noastră, în epoca modernă, încă din 1906.

Pentru că preţul metalelor preţioase se fixează pe o piaţă liberă, nefiind impus, în calitate de consumator ar trebui să cunoaştem cât mai multe despre obiectele pe care intenţionăm să le achiziţionăm, iar bijuteriile din metale preţioase se regăsesc, la un moment dat, pe lista de cumpărături a fiecăruia dintre noi.

Multe dintre caracteristicile metalelor preţioase sunt greu de evaluat cu ochiul liber şi cu atât mai greu de către un necunoscător, de aceea, ca şi în cazul pietrelor preţioase, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) ne recomandă ca în primul rând să alegem furnizori de încredere, autorizaţi de ANPC, orice agent economic care desfăşoară operaţiuni cu obiecte din metale preţioase având, de altfel, obligaţia obţinerii unei autorizaţii de acest fel, autorizaţia sau o copie a acesteia fiind obligatoriu afişată la loc vizibil pentru consumatori.

Specialiştii ANPC oferă, în schimb, pe site-ul oficial al instituţiei guvernamentale o mulţime de alte informaţii despre metalele preţioase, care ne pot ghida atunci când facem alegeri.

Cum ştim cât aur este în bijuteria pe care dorim să o achiziţionăm

Bijuteriile cumpărate de la furnizori autorizaţi au inscripţionate anumite simboluri care ne pot ghida. Dacă pentru unii dintre noi important este câte karate are aurul dintr-o bijuterie, pentru alţii proporţia de metal fin exprimată într-un cod din trei cifre este un mai bun indiciu. Şi unii şi ceilalţi urmărim, de fapt, să ştim acelaşi lucru, iar aceste convenţii exact asta ne indică. Iată care este legătura între cele două metode de exprimare a titlului aurului.

„Titlul metalului reprezinta proporţia de metal preţios fin conţinută de un obiect, exprimată în miimi.
Titlurile legale în România sunt următoarele:

a) pentru aur: 333‰, 375‰; 500‰; 585‰; 750‰; 833‰; 900‰; 916‰, 986‰ şi aur fin 999‰;

b) pentru argint: 750‰; 800‰; 875‰; 916‰; 925‰ şi argint fin 999‰;

c) pentru platina: 950‰;

d) pentru paladiu: 950‰.

O terminologie mai veche este uneori folosită pentru a simboliza titlul aurului. Aceasta terminologie foloseşte ca unitate de masura KARATUL (pronunţat karat, pl. karate) prescurtat Kt. sau K.

Astfel, aurul fin (999‰) mai este descris ca aur de 24 Kt. Acest lucru înseamna că din 24 de părţi ale unui întreg toate 24 sunt aur fin.

Pentru un obiect din aur de 14 Kt (585‰), de exemplu, numai 14 parţi sunt aur fin, restul de 10 parţi (până la 24) fiind constituite din alte metale aliate. Pe acelaşi exemplu aurul de 9 Kt. reprezinta titlul de 375‰ ş.a.m.d.“, ne explică specialiştii.

Cele trei mărci obligatorii pentru bijuterii

Semnul convenţional care se aplică pe bijuterii şi pe obiectele din metale preţioase reprezintă marca.

„Istoria modernă a marcării oficiale a metalelor preţioase în România începe la 1 aprilie 1906.  Legea nr. 578 pentru înfiinţarea controlului asupra obiectelor fabricate din metale preţioase promulgată de Regele Carol I în  13 februarie 1906, publicată în Monitorul Oficial  nr. 252 din 15 februarie 1906 şi Regulamentul nr. 369  pentru punerea în aplicare a legii „marcatului obiectelor fabricate din metale preţioase”, publicat în Monitorul Oficial  nr. 281 din 21 martie 1906, aliniau România acelor vremuri la practicile europene cele mai moderne ale controlului şi marcării metalelor preţioase.

De la data intrării în vigoare a acestor acte normative, bijuteriile şi obiectele confecţionate din metale preţioase au fost în mod obligatoriu marcate cu marca statului, ce reprezenta diferite simboluri provenind din stema României, în funcţie de metalul preţios şi titlul acestuia“, mai aflăm de pe site-ul ANPC.

Există trei tipuri de mărci, fiecare obiect care este pus pe piaţa din România fiind obligatoriu să le poarte:

- Marca de stat - este marca oficială, protejată prin lege, reprezentată de un simbol unic pentru tipul de metal preţios, alături de precizarea titlului redat în cifre arabe, care se aplică pe obiectele din metale preţioase exclusiv de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca autoritate competentă, înainte de punerea pe piaţa naţională a acestora.

„În decursul istoriei, statul a folosit ca marci diferite simboluri specifice perioadelor istorice. Marcile vechi ale statului se regasesc pe o serie de obiecte şi bijuterii vechi vândute în general prin magazinele de amanet sau de tip consignatie. Obiectele din metale preţioase care poartă deja o marcă aplicată de o autoritate publică română începând cu anul 1906 se consideră legal marcate şi pot fi comercializate“, mai menţionează specialiştii.

- Marca de responsabilitate - este marca stabilită şi înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care se aplică pe obiectele din metale preţioase de către operatorii economici care pun pe piaţa naţională produsul respectiv şi prin care aceştia îşi asumă responsabilitatea în legătură cu eventualele vicii ascunse ale obiectului din metal preţios.

- Marca de titlu - este semnul convenţional, diferit în funcţie de titlul metalului preţios, care se aplică de către producător pe obiectele din metale preţioase, exprimat în cifre arabe.

Ce bijuterii pot fi nemarcate, iar acest lucru nu contravine legii

Legislaţia în vigoare prevede şi excepţii de la marcarea podoabelor şi obiectelor din metale preţioase, iar cazurile care pot fi întâlnite sunt următoarele:

a) obiectele din argint în greutate de până la 2,00 grame;
b) obiectele din paladiu în greutate de până la 2,00 grame;
c) obiectele din aur în greutate de până la 1,00 gram;
d) obiectele din platină în greutate de până la 1,00 gram;
e) fragmentele de obiecte din metale preţioase;
f) monedele, medaliile şi plachetele din metale preţioase;
g) lingourile din metale preţioase;
h) metalele preţioase sub formă de materii prime;
i) obiectele confecţionate din metale preţioase destinate exportului.

„Pentru obiectele prevăzute la lit. a)-d) şi f)-g), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor eliberează certificate de testare sau rapoarte de încercare“, specifică ANPC.

Pentru obiectele provenite din alte state membe ale Uniunii Europene, din Spaţiul Economic European şi Turcia, în urma analizării de către o autoritate competentă se aplică o marcă echivalentă.

„Conform prevederilor legale în vigoare, pot fi comercializate pe teritoriul României, stat membru UE, şi obiecte din metale preţioase care au aplicată de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, din Spaţiul Economic European şi Turcia, o marcă echivalentă cu marca de stat, cu condiţia ca indicaţiile furnizate să conţină informaţii echivalente şi inteligibile pentru consumatorii din România“, mai precizează ANPC.

Culoarea aurului este dată de aliajele folosite

Culoarea aurului din bijuterii poate genera confuzii, însă ar trebui să nu fie un indicator de preţ, pentru că o bijuterie din aur alb şi o bijuterie din aur galben, cu acelaşi titlu, sunt diferite doar pentru că s-au folosit în aliaj metale diferite, cantitatea de aur şi culoarea acestuia fiind aceleaşi.

„Această culoare poate fi în, majoritatea cazurilor, galben (aurie), roşcată, albă. Ce trebuie reţinut este că această culoare este dată de metalele de aliere si nu de un tip diferit de aur.
Astfel:
• pentru aur galben aliajul folosit poate cuprinde Au, Ag, Zn, Cu
• pentru aur roşcat: Au, Cu
• pentru aur alb: Au, Ag, Zn, Ni sau Au, Ag, Pd

REŢINEŢI!

Pentru o bijuterie cu titlul 585‰ (14 Kt) cantitatea de aur este identică, chiar dacă bijuteria este din aur galben, alb sau roşu, celelate metale de aliere aflându-se în proporţii diferite, culoarea obiectului fiind conferită de aceste proporţii.

Privitor STRICT la preţul aurului acesta nu trebuie să difere doar pentru că aliajul are o culoare diferită, titlul aliajului fiind cel care dicteaza preţul în cea mai mare măsura (neluând în considerare complexitatea obiectului, manopera sau alţi factori subiectivi), iar în cazurile prezentate acesta poate fi acelaşi pentru mai multe culori diferite de aur“, ne mai avertizează specialiştii.