FOTO  La Slatina, Revelion petrecut "ca acasă" în casă străină

Pe mulţi îi vedem pe străzi umblând agale sau ne lovim de ei în fuga noastră nebună după treburile cotidiene. În cazul de faţă ne referim la acele persoane aflate în locuri numite popular - “cămine de bătrâni”. La Slatina, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Socială din oraş este, de ani de zile, o veritabilă casă pentru mai multe zeci de bătrâni. Pentru ei, sărbătorile se petrec împreună, în sala mare de mese, în faţa unei mese îmbelşugate.

Unii dintre aceşti bătrâni au diverse handicapuri fizice sau psihice, iar alţii sunt doar... bătrâni. Poveştile lor de viaţă pot reprezenta oricând scenarii de film sau subiectele unor cărţi. Unii dintre „chiriaşii” Centrului sunt veniţi mai nou, dar alţii sunt cazaţi aici de ani de zile după ce au fost uitaţi de propriile rude sau chiar alungaţi de către cei cărora le-au dat viaţă. Indiferent însă de vechimea acestora în centru, aceşti bătrâni devin, cu timpul - „de-ai casei”. Pentru ei, ca dealtfel pentru toţi cei de aici, sărbătorile – fie ele de iarnă sau de Paşte – se petrec împreună, în sala mare de mese, în faţa unei mese îmbelşugate organizată de către conducerea locului.

După ani în care condiţiile de cazare şi trai nu au fost printre cele mai strălucite, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Socială (CIAS) Slatina este, acum, un loc primitor. Cazarmanentul din camere, respectiv paturi şi şifoniere, au fost toate înnoite, nu există cameră fără televizor sau frigider, iar tâmplăria veche din lemn este de domeniul trecutului.

Din acest an, la doi paşi de clădirea Centrului a răsărit, "ca prin minune" – spun bătrânii din centru, chiar şi o bisericuţă ce poartă hramul “Sf. Ioan Gură de Aur”. Până ce această minune să se înfăptuiască, chiriaşii CIAS Slatina foloseau pentru rugăciuni o cameră din unitate transformată în capelă. Acum au la îndemână două locuri de rugăciune şi împăcare cu păcatele vieţii lumeşti, motiv pentru care nu mai prididesc cu mulţumirile la adresa Celui De La Etajul Superior.

“Nici nu vă daţi seama cât de mult înseamnă pentru noi să avem o biserică. Nu este ea cea mai mare, dar nici cea mai mică, este exact cum trebuie să fie şi să ştiţi că vine aici lume din tot cartierul. Pentru noi reprezintă locul unde ne regăsim mai aproape de Dumnezeu şi ne rugăm pentru păcatele noastre. Cei din Centru care nu pot să se deplaseze se roagă la camera-capelă din clădire şi tot îşi găsesc liniştea”, spune unul dintre “chiriaşii” locului.

Foto

“Mai stăm anul ăsta şi, apoi, <<plecăm>> şi noi...”

Soţii Ioneanu sunt printre cei mai vechi locatari ai CIAS Slatina. Practic, ei sunt consideraţi de-ai casei atât de către colegi, dar şi de angajaţii unităţii. Tudora, în vârstă de 73 de ani, şi Zamfir Ioneanu, de 69 de ani, sunt împreună de-o viaţă. S-au cunoscut la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Socială pentru Persoanele cu Handicap din comuna Cezieni în anii ’80 şi, de atunci, au rămas împreună. La căminul de la Slatina au ajuns în 1985 şi nu au mai plecat. Au văzut multe şi au auzit şi mai multe. Sunt doi bătrânei liniştiţi care nu ridică probleme şi îşi văd de treaba lor, stau la o bârfă mică cu vecinii de palier de dimineaţa până seara etc. În ciuda vârstei, constaţi rapid că umorul nu i-a părăsit, ba din contră: fac glume din orice.

„Am şi uitat de când suntem aici, dar sunt ani buni. Îi ştim pe toţi de aici, suntem de toate felurile, dar ne împăcăm bine între noi, suntem ca o familie mai mare. Mai stăm anul ăsta şi, apoi, <<plecăm>> şi noi”, glumeşte Tudora Ioneanu.

Soţul ei s-a născut cu un handicap locomotor şi are o problemă şi la mâna dreaptă, acolo unde un ciot de carne ţine locul celor cinci degete. O orteză la piciorul stâng îl ajută să se deplaseze. Dacă ar fi avut bani, ar fi putut să se opereze şi i s-ar fi montat o proteză în locul cartilajului de la genunchiul stâng. Posibilităţile financiare fac însă acest lucru doar un vis îndepărtat.

„Am fost la doctori şi mi-au spus că ar putea să mă opereze şi să îmi pună o proteză, dar că mă costă cam 30 de milioane (3.000 lei, n.a.). Păi de unde atâţia bani, nenicule ?!?... Asta este, mă chinui şi eu cum pot şi cât m-o mai ţine Ăl de Sus”, spune Zamir Ioneanu mângâindu-şi piciorul beteag.

Dacă nu ar avea Centrul, cei doi soţi nu ştiu cum ar putea trăi doar cu pensia de CAP a femeii, bani ce reprezintă doar 350 lei.

„Unii dintre noi nu avem norocul de a avea o familie care să ne înţeleagă”

Lucreţia Savu (v. foto) este o altă locatară a Căminului de Bătrâni de la Slatina care îşi va petrece Revelionul aici, alături de ceilalţi vecini deveniţi fraţi şi surori într-o familie mai mare. În vârstă de 73 de ani, aceasta se află în Centru din anul 2003, după mai multe discuţii încinse cu fiul ei pentru care îşi vânduse apartamentul ca acesta să-şi rezolve unele probleme. Odată ajunsă aici, Lucreţia a avut câteva prime zile de coşmar.

„Când am ajuns aici am crezut că voi înnebuni, atât eram de supărată şi de dezamăgită. Nu ştiam pe nimeni, nu ştiam cum va fi mâncarea, viaţa – în general. Acum, însă, vă spun sincer că nu aş mai pleca de aici nici legată. Avem mâncare - ba chiar şi mâncare de post de două ori pe săptămână, avem condiţii, nu ne lipseşte decât atmosfera de acasă şi viaţa de familie, dar am învăţat să ne descurcăm fără aşa ceva. Unii dintre noi nu avem norocul de a avea o familie care să ne înţeleagă, aşa că ceea ce avem aici este tot ce putem avea. Şi, pentru mulţi dintre noi, asta este suficient”, spune femeia.

Meniu special de Revelion

Conducerea Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Socială din Slatina încearcă să facă în aşa fel încât locatarilor unităţii să nu le lipsească nimic din ce este omeneşte posibil. Pentru condiţiile de trai şi mâncarea pusă la dispoziţie, chiriaşii cu diverse dizabilităţi plătesc lunar 719 lei, în vreme ce restul achită 690 lei. Cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă, conducerea unităţii le-a pregătit un meniu special. De Crăciun, bătrânii au avut pe masă mâncare tradiţională aşa cum sperau cu toţii să fie, din care nu au lipsit “porcăriile” - tobă, caltaboş, cârnaţi, la care s-au adăugat crenvurşti, carne de pui, ciorbă de perişoare, sarmale cu mămăliguţă, friptură de porc, piure de cartofi, sote de ficăţei, mandarine, cozonac, suc, mere ş.a. Masa de Revelion va fi şi ea una bogată.

“De fiecare dată când este o sărbătoare mai importantă pregătim un meniu special. La fel am procedat şi de Crăciun, la fel vom face şi de Revelion. Meniul din seara de Revelion va conţine: friptură de porc, cartofi natur, salam de casă, brânză, parizer, cozonac, diverse sucuri ş.a. În dimineaţa următoare, adică pe 1 ianuarie, prânzul va fi iarăşi unul aparte: crenvurşti de pui, supă de pui, pulpă de pui la tavă, ciocolată, suc, cozonaci, mere”, a declarat directorul CIAS Slatina, Gheorghe Jianu.
 

Vă mai recomandăm:

FOTO-VIDEO  Slătinenii au intrat în “maratonul” pentru cadourile de Crăciun

FOTO  Târgul de Crăciun de la Slatina: ocolit şi de locuitori, şi de comercianţi