Copilăria furată a Cătălinei, un înger care luptă cu autismul. Mama fetiţei vinde produse handmade pentru a-i putea asigura terapia
0
Cătălina Tatiana Stan are doar şase ani şi este lumina ochilor pentru părinţii şi bunicii ei. Singurul copil în familie, ea a fost diagnosticată în 2011 cu autism, moment din care viitorul până atunci optimist al familiei Stan s-a risipit ca un nor şi a devenit o luptă continuă cu viaţa însăşi. Părinţii Cătălinei au înfiinţat chiar şi un ONG în speranţa că vor putea să-şi ajute fiica, dar, până acum cel puţin, totul pare a fi fost inutil.
Cătălina este unul dintre cei mai frumoşi copii pe care i-aţi văzut. Ochişorii ei căprui te urmăresc curioşi cu privirea şi nu te slăbesc decât atunci când se plictiseşte şi îşi caută altceva de făcut. Părinţii Cătălinei nu au observat nimic anormal la unicul lor copil până la vârsta de un an şi jumătate. Fetiţa s-a dezvoltat normal, gângurea, a stat în şezut şi a început să meargă în picioare la timp, deşi a mers şi încă mai merge mai mult pe vârfuri.
„Mergea pe vârfuri (Cătălina, n.a.), noi visam că o să ajungă balerină, dar speranţele şi visele noastre s-au spulberat. Pe atunci, nu ştiam ca acesta era un semn al unei boli neiertătoare”, spune Alina Stan, mama Cătălinei.
Pe la şapte luni, fetiţa a început să silabisească diverse cuvinte ca orice copil de vâsta ei, dar pe la 1 an şi două luni a început coşmarul: adormea numai legănată pe picioare, a început să aibă crize de plâns încotinuu şi, iniţial, doar pe timpul nopţii. Ulterior, episoadele de plâns s-au înmulţit, începând să apară şi pe timpul zilei şi în tot felul de locuri, nu doar acasă. Părinţii au crezut că este doar o etapă şi că fetiţa lor vroia mai multă atenţie din partea lor, dar lucrurile au continuat în aceeaşi direcţie îngrijorătoare, ba chiar s-au agravat. O banală răceală a fetiţei apărută în decembrie 2010 avea să lămurească situaţia şi, din păcate, nu în sensul dorit de părinţi.
„O să ţinem minte cât vom trăi: era chiar în seara de Revelion - pe 31 decembrie 2010. Cătălina a făcut brusc temperatură şi noi, îngrijoraţi, am mers la spital (la Slatina, n.a.), unde eu am rămas internată cu ea. Cu acest prilej, i-am povestit medicului pediatru ce se întâmpla cu copilul nostru: că nu vorbea, că nu se juca cu ceilalţi copii, că avea probleme cu somnul, plângea până se învineţea etc. Doctorul ne-a recomandat atunci să consultăm un psihiatru, lucru pe care l-am făcut două luni mai târziu; pe 25 februarie 2011, mai exact, a fost prima noastră întâlnire cu un psihiatru şi, în acelaşi timp, cu realitatea: pentru mine – ca mamă – acea zi a reprezentat un cutremur: fetiţa ne-a fost diagnostică cu autism”, îşi aminteşte mama fetiţei.
Terapie „la distanţă“
La cei aproape 39 de ani, mama Cătălinei, asistentă medicală, a fost nevoită să-şi prelungească concediul de creştere a copilului pentru a avea grijă de unicul copil al familiei. De disperare, mama a început să citească tot ce găsea despre autism, să consulte tot mai mult Internet-ul în acest sens etc. Din momentul diagnosticării fetiţei, Alina şi soţul ei, angajat în structurile Ministerului Afacerilor Interne, au trecut prin clipe cumplite. Viitorul pe care îl văzuseră atât de optimist se arăta acum atât de întunecat.
Cel puţin şase luni au trecut până ce mama Cătălinei să treacă peste „perioada de negare” şi să conştientizeze care este noua realitate şi că trebuie să adopte o nouă atitudine dacă voia să reuşească. Împreună cu soţul şi-au stabilit priorităţile pentru anii următori: apelarea la specialişti în autism care să lucreze cu fetiţa lor şi care să încerce recuperarea şi reintegrarea singurului lor copil. O perioadă, au apelat la un ONG autohton specializat în autism, dar totul a durat foarte puţin timp după ce au văzut că organizaţia cu pricina nu avea tocmai specialiştii cu care se lăuda. De aproape un an şi jumătate, Cătălina şi mama ei s-au mutat în Bucureşti, unde urmează un program de terapie cu un specialist. Soţul a rămas în Slatina, neputând să se transfere. Ca şi cum nu erau suficiente probleme, o răceală suferită de fetiţă luna trecută - în Bucureşti - ca urmare a deplasărilor continue şi îndelungi pe mijloacele de transport în comun de aici, i-au obligat pe părinţii fetiţei să regândeasă „strategia”. Costurile mari cu deplasările şi întreţinerea în Capitală a obligat familia fetiţei să întrerupă totul şi să se mute înapoi la Slatina, unde au o garsonieră pentru care încă plătesc rate.
„Nu mai putem continua în Bucureşti oricât de mult ne-am dori. Sunt cheltuieli foarte mari, nu se mai poate. Ne-am stabilit acum ca eu şi fetiţa să revenim în Slatina - lângă soţ -, şi vom vedea ce vom face. Avem o garsonieră pentru care plătim rată şi care este închiriată – noi locuim acum la părinţii soţului -, dar planul pe termen lung este să nu ne mutăm acolo, ci să găsim un apartament cu măcar două camere, unde să putem lucra cu Cătălina. Vrem ca ea să aibă propria ei cameră unde să nu simtă apăsarea şi stresul că trebuie să urmeze un program de recuperare, vrem să avem camere separate în acest sens. Chiar în aceste zile încercăm să găsim o asemenea locuinţă. Nu ştiu dacă vom reuşi, la acest moment pare imposibil, dar noi încă sperăm“, spune mama Cătălinei.
Mama Cătălinei, creator handmade de nevoie
În speranţa că vor căpăta un sprijin financiar pentru copila lor, dar că vor şi învăţa mai multe lucruri despre boală, familia Cătălinei a înfiinţat un ONG ce poartă chiar numele odorului lor: „Asociaţia Cătălina – Copilărie Furată”, cu un cont pe acelaşi nume şi pe Facebook. Scopul declarat al ONG-ului constă în reprezentarea intereselor persoanelor care suferă de TSA (tulburări din spectrul autismului) şi alte tulburări asociate pentru mai buna integrare socială şi profesională a acestora. Aproape un an le-a trebuit să pună pe roate ONG-ul, dar au ajuns rapid la concluzia că nu se pot baza nicidecum pe un suport financiar însemnat de aici deoarece donaţiile au fost foarte puţine. Practic, cu excepţia câtorva oameni de bine care au contribuit o perioadă constant cu bani, lumea nu s-a prea înghesuit să doneze.
În luna noiembrie a anului trecut, mama Cătălinei a organizat chiar şi o expoziţie cu produse handmade la Centrul Cultural „Eugen Ionescu” din Slatina, produsele prezentate fiind confecţionate chiar de ea. Vânzările de la manifestare au fost însă ridicole, în ciuda produselor artizanale realizate într-o manieră de admirat, după o tehnică specială învăţată de pe Internet. La acest moment, veniturile cumulate ale familiei sunt la „cota de avarie“. În prezent, Cătălina locuieşte cu familia ei în apartamentul bunicilor din partea tatălui. Soţii Stan speră să găsească în Slatina un specialist terapeut care să le poată ajuta fiica cu adevărat.
Cum poate fi ajutată Cătălina
De asemenea, familia fetiţei speră să poată găsi înţelegere la Primăria Slatina pentru ca mama Cătălinei să poată fi angajată ca asistent personal al acesteia. Nu în ultimul rând, banii continuă să rămână o problemă majoră, familia Cătălinei sperând, totodată, că măcar de-acum înainte vor fi ajutaţi în acest sens de către toţi cei care au posibilitatea să o facă. În acest sens, orice sumă este mai mult decât binevenită în contul ONG-ului “Asociaţia Cătălina – Copilărie Furată”, cont deschis la BCR: RO79 RNCB 0200 1318 1585 0001.
De asemenea, cei care sunt de acord să-şi direcţioneze cei 2% din impozitul pe veniturile din 2014 o pot face tot pe numele organizaţiei menţionate, CIF 31445734. Cu banii ce vor fi strânşi în urma gesturilor de omenie ale oamenilor, familia Cătălinei speră să poată continua terapia fiicei lor.
Recomandări pe aceeaşi temă:
FOTO Un copil de doi ani din Dărmăneşti, bolnav de cancer, are nevoie urgentă de ajutor
Se încarcă comentariile...
