Sibiu: Alexandru Barbu trăieşte viaţa la 130 km/h pe schiuri

Este pe schiuri de la vârsta de doi ani şi jumătate şi face schi alpin de performanţă de 16 ani. Acum, la 22 de ani împliniţi, se pregăteşte pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver, din februarie 2010.

L-am „prins” pe Alexandru Barbu între două drumuri Italia-România. Nu, nu îşi petrece vacanţa pe coastele însorite din peninsulă, ci munceşte din greu în Alpi, la altitudini ridicate şi temperaturi scăzute. Este schior şi în sportul de performanţă nu există week-end liber, un concediu binemeritat sau câteva zile de repaus. Lunar face naveta cu avionul între casă şi staţiunea unde se pregăteşte cu antrenorul său personală. Şi, fie că este în România, fie că este în Italia, programul său de antrenament este la fel de riguros. Zilnic are unul sau două antrenamente, în sala de fitness, alergări sau cu bicicletă. „Momentan dezvolt muşchii şi fac multe exerciţii pe durată mare şi cu greutăţi mici. Acum trebuie să facem testul de schiuri şi testul de antrenament, după care o să încep antrenamentul cu adevărat greu”, declară Alex.

Cea mai mare parte din an, la temperaturi cu minus
Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă sportul de performanţă este greu de înţeles, dacă nu chiar imposibil, de ce Alex alege să stea opt luni pe an pe schiuri, undeva pe un gheţar, să respire aer îngheţat, să fie bătut de vântul aprig din Alpi şi să coboare iar şi iar aceleaşi pârtii. Dar ceea ce face Alex nu-i nimic altceva decât să-şi construiască şi să-şi trăiască propriul vis. „Schiul este cea mai mare plăcere pe care o am. Eşti tu, pe două schiuri, la 130 de kilometri la oră (cea mai mare viteză pe care am avut-o până acum). Nimic nu se compară. Şi nu mai contează nimic, chiar dacă sacrific destule pentru sportul de performanţă”, povesteşte Alexandru. Cum ar fi prietenii şi familia, ca să enumerăm doar două „lucruri” pentru care Alex nu poate să aloce atât de mult timp precum ar vrea.

„2 sutimi de secundă înseamnă 4 metri”
Acum se pregăteşte pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver care se vor desfăşura în perioada 12-28 februarie 2010. „Este punctul cel mai de sus la care speră un sportiv. Dar nu vreau să ajung la Olimpiadă ca să zic că am participat şi eu acolo. Vreau să am rezultate, ca să ştiu că am făcut schi alpin cu un scop. Dar este foarte greu, pentru că în schi alpin două sutimi de secundă înseamnă patru metri de pârtie. Iar pregătirea fizică are o importanţă foarte mare. Schiul alpin nu-i un sport în care poţi să spui «azi fac antrenament, mâine nu fac». Pauza este doar una singură pe an, de trei săptămâni”, explică sportivul cu seriozitate. Săptămâni în care Alex preferă să stea acasă, lângă familie şi prieteni.

Are 10.000 de porţi
Când i s-au pus prima dată schiurile sub tălpi avea puţin peste doi ani de viaţă. A început performanţa la şase ani la CSS Şoimii Sibiu şi a făcut zeci de mii de kilometri pe pârtie până acum. „Am 8-10 mii de porţi, nu ştiu cât înseamnă asta în kilometri. Depinde de probe, la slalom special este o anumită distanţă între porţi, la slalom uriaş şi slalom super gigant, alta”, încheie tânărul. 

Face down-hill
„Îmi place bicicleta - fac down hill; plimbările - de preferinţă cu maşina; automobilismul - urmăresc WRC şi Campionatul Naţional de Raliuri unde fratele meu concurează; pastele şi emisiunea lui Badea  - când sunt plecat din ţară aşa aflu toate ştirile din presă”, declară Alex.

Ţine supărarea în el
„Nu-mi place când sunt certat de lumea din jur pentru anumite rezultate. De obicei nu spun nimic, ţin totul în mine şi mă descarc când s-au strâns prea multe. Atunci zic şi de lucruri de anul trecut, care m-au deranjat la vremea respectivă.”
 
E greu să faci sport de performanţă în Sibiu?
A.B.: Nu pot să zic că este greu. Dar, dacă am avea şi noi mai multă susţinere financiară şi rezultatele bune ar veni mai repede.
Când te vei retrage din activitatea competiţională?
A.B.: Nu ştiu, cel puţin cinci ani de acum o să mai fac schi, pentru că mă pregătesc în mod special pentru următoarea Olimpiadă, cea din 2014. Acest sport se poate face la un nivel înalt şi până la 35-36 de ani.
Ce-ţi place şi ce nu la Sibiu?
A.B.: Îmi place lumea din Sibiu, oamenii de aici sunt mult mai deschişi şi mai prietenoşi decât cei din alte părţi. Nu-mi place pentru că-s prea mulţi oameni dezordonaţi, care fac mizerie pe străzi.


Profil
Născut: 8 martie 1987, Sibiu
Educaţie: ANEFS, Specializarea Baschet – Sport şi Performanţă Motrică
Ocupaţie: Schior de performanţă
Familie: Necăsătorit
Palmares: Campion naţional la copii, multiplu campion naţional la juniori, medalii şi rezultate foarte bune la nenumărate competiţii internaţionale din Italia, Turcia şi Franţa.