Secretele Ioanei Maria Vlas. Cum a ajuns „mama FNI” să se „amuze peste măsură” de Vîntu: „Sunt un ţăran autentic”
0
Odinioară având pe mână milioane de euro, cea care a rămas recunoscută drept ”mama FNI” duce o viaţă modestă într-un sat din judeţul Sibiu.
Dacă n-ai fost niciodată la Nou Român, sătuc aflat la aproximativ 50 de kilometri de Sibiu, nici nu găseşti drumul foarte uşor, odată ce ai părăsit DN 1. Odată ajuns însă în sat, când întrebi de doamna Vlas te îndrumă toată lumea. ”Mama FNI” şi-a făcut mulţi prieteni printre săteni, şi este un membru apreciat al comunităţii. Primul lucru pe care ţi-l spune, încă de la telefon, e că de poveşti nu are timp să stea decât seara. ”Sunt ţăran autentic şi am de lucru” explică Ioana Vlas, aşa că discuţia are loc doar după 8 şi jumătate seara, când şi-a terminat treburile în gospodărie.
Viaţa de acum a Mariei Vlas nu seamănă deloc cu cea a femeii care a învârtit odinioară milioane de euro, dar şi care s-a aflat în centrul scandalului uneia dintre cele mai mari escrocherii din România post comunistă. După ce a ieşit din închisoare, Ioana Vlas s-a retras în căsuţa modestă, unde cultivă legume, creşte găini, are 3 câini şi, din când în când, merge la pescuit. ”Aici dimineaţă de vreme la ora 5 sunt în grădină, sap, plivesc, trebuie să-mi ud grădina, să mă ocup de animalele cu pene, respectiv de găini, am un cocoş care este un Hitler, e mare cât un curcan şi sare la mine şi muşcă, trebuie tunsă iarba, sunt un milion de treburi de făcut într-o curte, dar vai ce bine e”, povesteşte Vlas.
Îl citeşte pe Vântu pe blog şi laudă ”curăţenia” din politică
Înainte să se apuce de treabă, dimineaţa, Ioana Vlas citeşte online ziarele, pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în ţară, însă recunoaşte că e extreme de dezamăgită de ce află.
De la Sorin Ovidiu Vântu nu a mai primit niciun semn, dar îi citeşte în schimb blogul. ”Mă amuză peste măsură. Dar să ştiţi că are perfectă dreptate. Din punct de vedere strict psihologic aş spune că domnia sa decompensează prin comentariile respective, are nevoie. Le spune aşa cum le crede, e adevărat că şochează pe multă lume”, adaugă Vlas.
Fost condamnat, Ioana Vlas spune că nu e deloc rău faptul că vrând nevrând în această perioadă se face o ”curăţire” a clasei politice.
”Este o fază obligatorie în dezvoltarea unei naţiuni moderne. Ceea ce vedem noi acum în România s-a întâmplat de exemplu în America acum 150 de ani, tot la fel, oameni care s-au îmbogăţit brusc, care nu au mai ştiut limitele, care nu au ştiut cum să se stăpânească, care au făcut caz de bogăţie, care au făcut tot felul de afraceri murdare, unii au ajuns în puşcării, pe alţii i-au împuşcat, dar s-a întâmplat şi lucrurile se vor aşeza”, spune Ioana Vlas.
Cum vede principalele personaje politice
Ioana Vlas trăieşte astăzi dintr-o pensie modestă iar politica de la Bucureşti o defineşte scurt ”circul de pe lume”. Despre principalii actori politici are păreri împărţite.
”Noul preşedinte, şi dacă ar avea toată intenţiile bune din lume, cu ăia de sunt prin jurul lui...Mie îmi place că vorbeşte puţin şi rar, şi sunt convinsă că dacă ar putea ar şi urni nişte treburi, în măsura în care îl lasă constituţia. S-a băgat într-o chestie care îl va uza foarte tare pentru că ardeleanul liniştit şi sasul din el va trebuie să lupte cu ceea ce se numeşte spiritul de fanar dâmboviţean care colcăie în Bucureşti. Aşa că eu personal îl plâng.
Domnul premier este o persoană foarte locvace şi plin de idei, faţă de alţi premieri este un extrovertit care poate să fie un companion de dialog plăcut. Mie personal modul în care vorbeşte, nu ce vorbeşte, îmi place. Şi look-ul lui este un look prezentabil şi foarte la modă. Acum rămâne de văzut în ce măsură intenţiile pe care le afişează şi le spune vor deveni realităţi, că are în spare o pleiadă de tovarăşi care trag foarte greu.
Domnul Băsescu se poartă ca un comandant de navă ce este. Plus că este un tip coleric şi nestăpânit şi atunci se poartă în consecinţă. Elena Udrea s-a căţărat prea repede şi prea sus fără ca să aibă rudimente de cunoştinţe de ceea ce se numeşte ştiinţa politicii. Dumneaei nu a avut timp să înveţe, că dacă ar fi învăţat ar fi ştiut că în politică există câteva chestii care trebuie să le faci şi să le ştii. Printre aceste must-uri există şi respectarea aşa numitului dress-code, când eşti persoană politică nu te poţi îmbrăca ca o piţipoancă care merge în cluburi. Acum acest dress code i-a căzut în cap şi a făcut-o să fie urâtă mie mi se pare pe nedrept de foarte multă lume”, mai spune Vlas.
În vârstă de 70 de ani, Ioana Maria Vlas a fost preşedinte al SOV Invest, firmă de investiţii care a administrat FNI. După falimentul fondului, a fugit din ţară şi ulterior s-a predat autorităţilor române. După 6 ani şi jumătate de închisoare, Vlas a fost eliberată condiţionat în 2010, şi tot atunci s-a retras în judeţul Sibiu.
INTERVIUL PE LARG ACORDAT DE IOANA MARIA VLAS COTIDIANULUI ADEVĂRUL
Cum vedeţi măsura reducerii TVA-ului la alimente?
În principiu măsura nu este rea, pentru că orice fel de reducere a taxelor ar trebui să impulsioneze economia reală, în mod special intreprinderile care produc ceva care conţine plusvaloare. Evaziune fiscală a fost şi va fi nu numai la noi ci peste tot în lume, este sportul preferat la tuturor bussinessman-ilor mai mari sau mai mici.
Problema este că producătorul român nu ştiu în ce măsură este ajutat de acesată reducere a TVA-ului. Am să vă dau un singur exemplu – producătorul de legume şi de fructe. Am văzut la televizor un reportaj despre nişte crescători de castraveţi care sunt pur şi simplu nenorociţi de samsarii care preferă să cumpere din en gros-uri marfă de import în loc să le cumpere marfa acestor oameni care muncesc greu, eu ştiu ce înseamnă să faci legume, şi le dau 40 de bani pe kilogram. Este o crimă. Unul dintre ei era atât de disperat încât spunea că mai bine îi aruncă.
Problema este acest specimen, samsar, care nu este producător dar este un speculant de primă clasă, şi intermediarul este în stare să se ducă în piaţă şi să vândă cu de 10 ori preţul un produs care la cel care îl produce este ieftin. Soluţia este asocierea producătorilor şi postprocesarea produselor lor, contactarea marilor lanţuri de magazine şi saltul peste aceşti samsari, şi atunci, dacă în piaţă o asociaţie se duce şi vinde ce produce în solarii cu multă trudă nu se mai produce nici evaziune fiscală în aşa hal şi este pentru cumpărător de 1000 de ori mai bine pentru că preţul este unul mai apropiat de adevăr. A reduce clasa samsarilor cred că ar trebui să fie următorul ţel pe care un guvern responsabil ar trebui să-l aibă şi atunci reducerea TVA-ului la alimente ar fi mult mai simţită.
Eu mărturisesc că am fost în supermarket şi n-am fost peste măsură de impresionată de preţurile scăzute dar, a la long, este posibil câţiva lei să-ţi rămână în buzunare. Acum este de văzut dacă onorabilul Guvern al României a făcut o previziune pe ce înseamnă gaura în buget şi dacă acest lucru nu va afecta ceea ce este mult mai important decât scăderea TVA-ului şi anume investiţia, pentru că aia generează locuri de muncă, o impozitare pe salarii şi în ultimă instanţă generază bunăstare, creşterea consumului şi tot ceea ce ar trebui să genereze. Eu de aici de la ţară nu pot să-mi dau seama dacă s-au făcut asemenea previziuni, presupun că da, dar oricum un TVA de 24 este foarte mare pentru produsele de strictă necesitate şi măsura în principiu este binevenită.
E sustenabilă sau nu mărirea alocaţiilor în momentul ăsta?
Dacă stăm bine să ne uităm la ce înseamnă 40 de lei sau ce înseamnă 80 de lei este binevenită pentru că sunt familii foarte sărace care trăiesc din aceste alocaţii. Din păcate sunt familii care trăiesc din alocaţia copiilor pe care îi fac pe bandă rulantă şi eu cunosc asemenea situaţii primprejur în România reală, în România profundă, în care tata şi mama atunci când iau alocaţiile se opresc taman la crâşmă.
Nu putem să generalizăm, în principiu este şi acum foarte bine că s-au mărit alocaţiile, pentru cei săraci este o gură de oxigen, pentru middle class şi pentru oamenii mai înstăriţi e o picătură într-un ocean, pentru că 80 de lei egal cu 0, nu-i ajută cu mare lucru. În opinia mea ideea cea mai bună ar fi diferenţierea în funcţie de venit, cred că acolo ar trebui umblat. Este o chestiune care ţine de un studiu de impact pe care sper să-l fi făcut guvernanţii, pentru că niciun fel de asemenea măsură nu se face fără un studiu ce impact, cel puţin aşa am învăţat eu. Oi fi învăţat prost, mai ştii?
Cum se descurcă un român cu actualul salariu minim net?
Depinde unde, pentru că într-un oraş mare cu 700 de lei riscă să moară de foame, pentru că sunt o seamă de cheltuieli pe care trebuie să le plătească lunar. Dacă sunt două salarii în familii cât de cât se mai drege treaba dar faţă de ceea ce înseamnă un trai decent salariul acesta este slab, slab, scheletic. Eu pot să spun că la ţară, unde îţi cresc în bătătură de toate, te descurci, că mai rozi una mai rozi alta şi nu mori de foame, dar ma fost recent la Bucureşti şi m-am înspăimântat de ce preţuri erau în piaţă şi mi-am dat seama că dacă ar trebui să trăiesc acolo aş zice ”Brrrr”.
O serie de statistici din anul 2013 vorbeau de 7 milioane de asistaţi social în România, deci o treime din populaţie. Cât de tare ne influenţează acest lucru, ce facem cu asta?
Să fim sinceri, în toată Europa unde au avut guverne socialiste chestia asta cu asistaţii sociali a fost o treabă general valabilă. Eu nu sunt partenera ideii de stat asistenţial. O să zică lumea că acel tip de capitalism sălbatic de genul luptă-te, câştigă sau mori este de un cinism dureros, dar nu ştiu dacă este o soluţie asistenţa statului în condiţiile în care omului nu îi oferi o variantă, şi varianta trebuie să fie locul de muncă plătit decent. De ce să-l plăteşti ca asistat social, mai bine pune-l să lucreze, toată lumea câştigă.
Tot statisticile spun că economisim sub media UE şi că de cele mai multe ori preferăm să ne ţinem banii la saltea, apelăm într-un procent destul de redus la instrumentele oferite de sectorul bancar. De ce?
În primul rând că românului îi rămâne destul de puţin să economisească. În al doilea rând, dobânzile la ora actuală am impresia că sunt real negative, pui bani în bancă şi scoţi mai puţin, băncile nu ştiu cât sunt de interesate de strânsul banilor de la populaţie, băncile la ora actuală fac o ”cămătărie” drăgălaşă cu ministrul de finanţe. Ministerul de finanţe scoate obligaţiuni, băncile le cumpără, le rostogolesc la nesfârşit, îşi iau banii de la sta, de ce să rişte, unde-i problema, şi uite aşa băncile împrumută statul, statul le plăteşte cât se târguiesc domniile lor şi banca nu riscă pentru că statul deocamdată este solvabil şi atunci tot ceea ce se numeşte evaluare de risc cu o intreprindere care cere bani este superfluu. Nu e mai simplu să faci ”cămătăria” asta? Şi în condiţiile astea dobânzile din câte ştiu eu sunt foarte foarte mici şi nu se merită să pui bani acolo.
Am văzut o ştire interesantă, statul a scos obligaţiuni pe bursă, care, odată că au randamentul lor dacă le ţii, mic, mare, nu ştiu, că nu am văzut la televizor cât este randamentul, dar ceea ce este interesant, este o piaţă pentru ele, că le poţi tranzacţiona pe bursă, chiar dacă nu sunt la maturitate, e un instrument financiar lichid, sper, asta va da volum de tranzacţie şi bursei şi haide să sperăm că lucrurile se îndreaptă spre bine, vedeţi că eu care sunt ţăran şi stau la firul ierbii fac dovadă de un optimism feroce.
Dacă aţi fi un investitot străin, aţi porni o afacere în România?
Nu, pentru că nu mi-aş putea face un business plan pe mai mulţi ani de zile, pentru că se schimbă legislaţia după cum bate vântul, pentru că aş avea probleme cu căratul produselor mele peste hotare, că n-am înţeles de ce nu se foloseşte calea ferată care este mult mai ieftină dar am înţeles şi că nu se foloseşte pentru că se fură tot de pe ea, şi atunci sare în aer măgăoaia şi ajungem să facem o catastrofă, autostrăzi din părţi şi atunci costurile finale ale produselor pe care le-aş face în România ar deveni prohibitive şi mai bine mă duc în Maroc.
Cum trăiţi ca şi pensionar în România?
Foarte bine pentru că eu îmi produc 80 la sută din ceea ce mănânc, nu mănânc decât foarte puţină carne, eu mănânc foarte multe legume şi fructe şi mi le produc singură, cu sudoarea frunţii şi cu crăpăturile de pe degete, şi singurele cumpărături mai importante sunt boabele pentru căţei. Mărturisesc că e foarte bine să mănânci legume nefierte, e şi sănătos. Mă descurc prin prisma faptului că îmi produc şi prin prisma faptului că eu toată viaţa mea am fost o persoană foarte modestă în ceea ce priveşte stilul de viaţă, eu socotesc că luxul ostentativ este o dovadă de neamprostie, de lipsă de bun simţ şi de parvenitism cras. Omul valorează cu ceea ce este în interior, nu ceea ce pune pe el şi nici ceea ce în mod ostentativ posedă, casă, maşină şi alte chestii.
Cum vedeţi de la Nou Român viaţa politică de la Bucureşti?
Circul de pe lume. Mă uit foarte rar la televizor, că nu am timp, seara mă uit la canalele străine, mă amuză, viaţa politică a României este pe măsura ţării în care locuim şi pe măsura calităţii oamenilor care populează această clasă politică. Şi, ca să fiu foarte sinceră, cu asemenea material uman nici nu poate fi altfel. Marea majoritate nici nu ştiu să formuleze o frază în limba română, şi atunci ce mai vrei de la ei, în afară de faptul că s-au învăţat cu şpăgăreala şi cu aranjamentele şi este penibil. Ne mai trebuie vreo 50 de ani să asanăm cloaca. Dacă vrei să rămâi întreg la cap mai bine nu te uiţi întreg la televizor şi mai bine nu citeşti ziare, deşi eu am deformaţie profesională rămasă de pe vremuri şi în fiecare dimineaţă citesc ziarele pe net şi mărturisesc că reacţia mea este împărâită între hohote de râs şi câteva înjurături savuroase. După ce am terminat lecturarea ziarelor zic ”Ptiu, drace” şi mă duc să sap, că atunci îmi trece scârba şi furia.
Aţi fost la vot, al ultimele alegeri?
Nu, deşi nu e o soluţie.
S-a schimbat ceva în România după ultimele alegeri?
Oi fi fiind eu cam proastă, dar n-am prea observat, e posibil.
Cum vi se pare noul preşedinte şi cum vi se pare premierul?
Noul preşedinte e vai steaua lui, şi dacă ar avea toată intenţiile bune din lume cu ăia de sunt prin jurul lui...Mie îmi place că vorbeşte puţin şi rar, dar asta la mitici nu le place, şi sunt convinsă că dacă ar putea ar şi urni nişte treburi, în măsura în care îl lasă constituţia, că el nu are niciun fel de prerogative de executiv. În orice caz, s-a băgat într-o chestie care îl va uza foarte atre pentru că ardeleanul liniştit şi sasul din el va trebuie să lupte cu ceea ce se numeşte spiritul de fanar dâmboviţean care colcăie în Bucureşti. Aşa că eu personal îl plâng.
Domnul premier este o persoană foarte locvace şi plin de idei, multă lume îl bârfeşte şi îl face în fel şi formă dar faţă de alţi premieri este un extrovertit care poate să fie un companion de dialog plăcut. Eu n-am păreri preconcepute. Mie personal modul în care vorbeşte, nu ce vorbeşte, îmi place. Şi look-ul lui este un look prezentabil şi foarte la modă. Acum rămâne de văzut în ce măsură intenţiile pe care le afişează şi le spune vor deveni realităţi, că are în spare o pleiadă de tovarăşi care trag foarte greu, ca nişte pietroaie de moară.
Avem opoziţie adevărată în România?
Nu, vorba lui Nenea Iancu, e minunată, e splendidă, dar lipseşte cu desăvârşire.
Cum vi se par ieşirile domnului Băsescu de după încetarea mandatelor?
Domnul Băsescu se poartă ca un comandant de navă ce este. Corsarii şi marinarii farncezi aveau o vorbă, căpitanul este singurul stăpân la bord după Dumnezeu, şi acest status l-a marcat. Plus că este un tip coleric şi nestăpânit şi atunci se poartă în consecinţă, dar eu socotesc că pentru domnia sa modul acesta de a se comporta este contraproductiv, nu-şi face decât un milion de duşmani, dacă mai avea nevoie, că avea destui oriocum.
Dacă aţi fi poziţia unui premier ce opţiuni aţi avea, ca şi miniştri, pentru nişte ministere cheie – economie, justiţie, educaţie, învăţământ?
Ferească Dumnezeu pe cineva să fie pus în această ipostază, cred că mai mare durere de cap nu trebuie nimănui.
Se tot vorbeşte despre o reformare în rândul clasei politice. Cum vi se par tinerii, cei din noul val de politicieni?
Seamănă cu taţii lor, cu unchii lor, ba chiar şi cu bunicii lor.
Cum comentaţi evenimentele din Parlament, discuţiile despre acele mutilări ale legislaţiei penale?
Parlamentul face legile, parlamentarii le scriu după cum le convine şi ar fi de mirare dacă nu s-ar gândi la pielea lor, că doar oameni sunt, ce Dumnezeu. În principiu orice fel de lege este perfectibilă, dar repet, asta face Parlamentul, este cel care legiferează, şi cu asta am spus tot, şi Parlamentul este locuit de parlamentari, era să spun bântuit, dar în fine.
Cum comentaţi cazul Elena Udrea?
Această cuconiţă s-a căţărat prea repede şi prea sus fără ca să aibă rudimente de cunoştinţe de ceea ce se numeşte ştiinţa politicii. Politica este în primul rând o meserie pe care trebuie să o faci cu artă, şi asta trebuie să o înveţi undeva. Dumneaei nu a avut timp să înveţe, că dacă ar fi învăţat ar fi ştiut că în politică există câteva must-uri, chestii care trebuies să le afci şi să le ştii. Printre aceste must-uri există şi respectarea aşa numitului dress-code, când eşti persoană publică, când eşti persoană politică, nu te poţi îmbrăca ca o piţipoancă care merge în cluburi. În toată lumea sunt persoane femei care fac politică, aţi văzut vreuna îmbrăcată aşa ca madam Udrea? Aţi văzut vreuna, chiar dacă a avut multul cu multul, să facă paradă de haine, de pantofi, de genţi? Acum acest dress code i-a căzut în cap şi a făcut-o să fie urâtă nu ştiu dacă pe drept pe nedrept dar mie mi se pare pe nedrept de foarte multă lume, că văd o poşetă şi o pereche de pantofi. Eu nu mă pot să mă pronunţ asupra vinovăţiei ei, că nu am cum şi nici nu vreau, dar asta a fost marea ei greşeală şi acum plăteşte, şi plăteşte pentru cineva care s-a suit foarte repede şi foarte sus într-un mod cumplit, pentru că psihic ea este o persoană care suferă enorm, chiar dacă se controlează.
Cazurile recente – Mazăre, Vanghelie, Vâlcov, Nichita – cum vi se par?
Dacă ne luăm să puricăm pe toată lumea din această clasă de parveniţi, atunci te miri ce mai iese la iveală. Dar eu pot să înţeleg, pentru că multă lume în România a fost multă vreme săracă şi a văzut în filme, a citit în cărţi că unii trăiesc bine şi când au ajuns în postura de a profita de această funcţie în care erau normal că motanul a băgat mustăţile în oala cu smântână şi nu s-au gândit că până la urmă vine stăpâna şi le dă peste bot, stăpâna fiind legea, şi eu chiar nu mă mir pentru că în toate ţările acestea emergente corupţia şi abuzul de putere este cea mai cumplită boală, aşa că să nu ne mirăm că se întâmplă şi se va mai întâmpla. Este o fază obligatorie în dezvoltarea unei naţiuni moderne. Ceea ce vedem noi acum în România s-a întâmplat de exemplu în America acum 150, tot la fel, oameni care s-au îmbogăţit brusc, care nu au mai ştiut limitele, care nu au ştiut cum să se stăpânească, care au făcut caz de bogăţie, care au făcut tot felul de afraceri murdare, unii au ajuns în puşcării, pe alţii i-au împuşcat, dar s-a întâmplat şi lucrurile se vor aşeza. De ce vreţi să se aşeze şi în România toate după 25 de ani? 25 de ani în istorie sunt o nanosecundă.
Cum comentaţi acţiunile domnului Tăriceanu, cum îl vedeţi pe domnul Tăriceanu?
Domnul Tăriceanu este un bărbat bine, arătos şi cu succes la femei, punct, cu asta am spus tot.
Vreun semn de la domnul Vântu?
Nu, de ce să-mi facă mie semne? Nu, nici nu doresc să-mi facă niciun fel de semn, eu văd ce comentarii face.
Îi citiţi blogul?
Da, mă amuză peste măsură. Dar să ştiţi că are perfectă dreptate. Din punct de vedere strict psihologic aş spune că domnia sa decompensează prin comentariile respective, are nevoie, dar le spune aşa cum le crede, e adevărat că şochează pe multă lume.
Cum e viaţa la ţară? Vă lipseşte Bucureştiul?
Nu-mi lipseşte defel, am fost săptămâna trecută la Bucureşti, era să fac depresie profundă, mă usturau ochii, nasuil, gâtul, gradul de poluare, îmi vâjâia capul - ce linişte am eu aici, nu? - şi m-a adus pe malul nebuniei circulaţia. Mulţi colegi şi prieteni de-ai mei din Bucureşti doresc să se mute la ţară, şi pot să-i înţeleg. Cu prietenii, câţi îi mai am, pot să stau de vorbă la telefon, viaţă socială nu am avut niciodată că eram prea ocupată ca să am, iar altceva ce să-mi lipsească? Mie mi-au fost de ajuns cărţile.
Aici dimineaţă de vreme la ora 5 sunt în grădină, sap, plivesc, trebuie să-mi ud grădina, să mă ocup de animalele cu pene, respectiv de găini, am un cocoş care este un Hitler, e mare cât un curcan şi sare la mine şi muşcă, trebuie tunsă iarba, sunt un milion de treburi de făcut într-o curte, dar vai ce bine e.
Vă mai recomandăm:
Medicul neonatolog Livia Ognean (46 de ani) a reuşit să mobilizeze colegi, părinţi şi oameni obişnuiţi pentru a schimba în bine viaţa unor copii de numai câteva sute de grame, internaţi la terapie intensivă neonatală în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu. Totul prin forţe proprii, independent de statul român.
Trei sibieni sunt posesorii unor nume cu rezonanţă în viaţa politică: Adrian Năstase, Ludovic Orban şi Mihai Ungureanu. Oamenii povestesc amuzaţi ce glume se fac pe seama lor, dar şi cum îşi văd celebrii tizi de la Bucureşti.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Se încarcă comentariile...
