Povestea lui Scott Eastman, fotograful american îndrăgostit de tradiţiile, autenticul şi ospitalitatea românilor

Scott Eastman a venit in Romania ]n 2005 si s-a indragostit de autenticul si ospitalitatea romanilor - Foto Ramona Găină

Scott Eastman a venit iniţial în România pentru a face fotografii, dar s-a îndrăgostit de locuri, de tradiţii şi de o româncă şi s-a stabilit la Sibiu.

În 2005, Scott Eastman, acum în vârstă de 43 de ani, ajungea în România la invitaţia unor oficialităţi, să facă fotografii, alături de un coleg. A început să descopere prin obiectivul aparatului de fotografiat România rurală, autentică, de care s-a îndrăgostit iremediabil. 

“Am vrut să văd în România o nuntă, o înmormântare, o naştere, şcoli, oameni muncind, momentele cheie din viaţă, să văd cum trăiesc oamenii. Cred că este un paradox, mulţi români vor să arate schimbările moderne, noile clădiri, însă, ca american, e fascinant pentru mine să văd tradiţia, să călătoresc prin sate şi să văd “the căruţa”, povesteşte zâmbind. 

Lecţia despre cultura ospitalităţii

Prin obiectivul aparatului de fotografiat, a descoperit cu încântare satele româneşti care îi amintesc de cele din literatura rusă a secolului XIX. Dincolo de locuri l-au uimit însă oamenii, extrem de calzi, de primitori. 

“Pentru mine, ca străin, România a fost o ţară extrem de primitoare, în multe ţări, inclusiv America, de multe ori oamenilor le e teamă de fotografi, de ce eşti aici, ce faci, în România de multe ori oamenii mă întreabă de fac, dar din curiozitate, şi adesea mă invită la o cafea, pot fotografia un câmp şi fermierul spune fotografiază-mă şi pe mine, sunt foarte calzi, indiferent de categoria socială din care fac parte, e o cultură a generozităţii, a ospitalităţii. 

La a doua călătorie am întâlnit nişte ţigani pe stradă, m-au invitat la ei acasă,într-un sat, am petrecut o noapte acolo şi a fost minunat, i-am văzut muncind pământul, mulgând vacile la 5 dimineaţa, sunt tot felul de stereotipuri despre ţigani, unele sunt adevărate, dar sunt şi mulţi oameni care muncesc din greu, am mâncat împreună. Au fost foarte prietenoşi şi a fost foarte interesant de urmărit ciclul lor de viaţă, în 24 de ore, e ceva ce ca turist nu ai avea posibilitatea să încerci”, povesteşte Eastman. 

Magia unică a sărbătorilor româneşti

România şi Sibiul i-au oferit numeroase oportunităţi profesionale dar şi împlinirea pe plan personal. Pe lângă partea de fotografie, predă acum la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, la catedra de studii americane, s-a căsătorit cu o româncă şi au împreună doi copii. Vorbeşte româneşte, şi spune râzând că în ultimul an a început să ia “lecţii intensive” de limba română, ştie imnul naţional şi mănâncă cu mare plăcere mămăligă cu smântână şi brânză, mititei, sarmale, dar şi produsele tradiţionale făcute de ţăranii din satele din jurul Sibiului. 

“România pentru mine înseamnă oportunitatea de a avea provocări incredibile în acelaşi timp. Sunt oportunităţi culturale, cum e festivalul internaţional de teatru, la care am acces într-un fel în care nu aş fi avut la un eveniment similar în America, am proiecte cu biserica ortodoxă, fac fotografii pentru a revistă de business, şi sunt anumite momente ale anului care sunt foarte speciale pentru mine, aici. E festivalul de teatru, sunt marile sărbători religioase, Paştele aici este extrem de frumos, Boboteaza. Frumuseţea ceremoniilor e ceva ce noi nu avem, merg nu doar pentru fotografii, am cât pentru o viaţă, ci şi pentru suflet”, spune Scott. 

Cât priveşte viitorul, Scott spune zâmbind că, în lumea ideală, ar petrece jumătate din timp în State şi jumătate aici. Sibiul este acum un loc frumos în care să-şi crească copiii, iar în America merge măcar o dată pe an, mai are acolo proiecte, ţine prelegeri la universităţi. Nu are cetăţenie română, pentru că asta l-ar obliga să renunţe la cea americană, însă micuţii lui au atât cetăţenie română cât şi cetăţenie americană.