Poveste emoţionantă despre iubire şi Dumnezeu. Maria şi Ghiţă, crescuţi în orfelinat, au reuşit să-şi împlinească vis după vis şi să-i ajute pe sărmani
0
Ghiţă şi Maria Boldijar au crescut în orfelinate şi au înfruntat în câţiva ani greutăţi cât alţii într-o viaţă. Nu şi-au pierdut însă nicio clipă credinţa şi speranţa iar astăzi nu doar că au locuri de muncă şi o casă a lor, dar îi şi ajută, aşa cum pot, pe copiii rămaşi în centrele de plasament.
Într-un apartament cochet dintr-un cartier nou construit la ieşirea din Sibiu, o fată frumoasă ne serveşte, zâmbind, cu bomboane de pom. Maria Boldijar (22 de ani) este o femeie fericită. Mâna ei se strecoară în cea a lui Ghiţă (23 de ani), soţul şi prietenul ei cel mai bun, într-o imagine a bucuriei simple, fără cuvinte. Apoi, printre zâmbete şi lacrimi de emoţie curg o poveste şi-o lecţie de viaţă incredibile.
COPILUL CARE ŞI-A AŞTEPTAT ÎN ZADAR MAMA
Ghiţă avea 2 ani când mama lui l-a lăsat, alături de alţi patru fraţi, într-un orfelinat. Cât a stat acolo, până la maturitate, a mai văzut-o o singură dată. Anii de orfelinat sunt vii: imagini cu copii la care veneau părinţi în vizită, cu alţi copii fericiţi că plecau în familii care îi adoptau. La polul opus, el, copilul lipit cu nasul de fereastra rece, aşteptând înfrigurat să-l dorească cineva. Din 180 de copii, au rămas doar 30 pe care nu i-a luat nimeni. Ghiţă a fost unul dintre ei.
Pe Maria, mama a abandonat-o în maternitate. N-a cunoscut-o niciodată. A aflat despre ea de la managerul de caz din orfelinat. Mai are opt fraţi, dar nu a reuşit să-l cunoască decât pe unul dintre ei, aflat în prezent în închisoare. Ceilalţi s-au pierdut în „negura“ sistemului orfelinatelor din România.
La 17 ani, într-o tabără, Maria l-a cunoscut pe Ghiţă. Se ştiau, de fapt, de mult, dar acolo, la Zărneşti, într-o seară, în jurul unui foc de tabără, fata cu voce dumnezeiască nu şi-a mai putut lua ochii de la băiatul care cânta incredibil de frumos la chitară. „Am văzut că Ghiţă e cântăreţ, şi mie îmi place muzica şi m-am gândit: «Doamne, ce echipă bună am face». Practic, nici nu m-am uitat la frumuseţe, m-am uitat la suflet şi de atunci am rămas împreună“, povesteşte tânăra zâmbind.
ADEVĂRATA LUPTĂ PENTRU SUPRAVIEŢUIRE
Au făcut amândoi un liceu tehnic şi, după ce l-au terminat, au plecat din centrele de plasament în casa unei fundaţii. Ghiţă a mers la Cluj, să facă o şcoală de mecanic de locomotivă, dar după şase luni n-a mai rezistat departe de Maria, a lăsat totul baltă şi s-a întors la Sibiu. Luni bune, viaţa lor a fost o luptă cumplită pentru supravieţuire.
„Noi, ieşind amândoi din sistem, nu mai aveam unde să stăm. Eu nu mai aveam serviciu, ea s-a angajat la un hypermarket şi am trăit amândoi, vreo trei luni, din 500 de lei lunar. Plăteam şi chirie, trebuia să şi mâncăm. Pe urmă, m-am angajat eu şi nu a mai lucrat ea şi aşa ne-a fost tot greu. Vreo şase luni am trăit cu nişte bani care erau sub minimul pe economie“, povesteşte Ghiţă.
Şi-au găsit apoi de lucru: el la o firmă nemţească din Sibiu, ea – la una cu capital japonez. Ea face airbaguri, el tâmplărie în aluminiu, uşi pentru tractoare mai exact. În plus, Ghiţă are şi un al doilea job, la o firmă de curăţenie. În 2014, pe 2 iulie, au spus „Da!“ la starea civilă. Când au ajuns acasă de la cununie, proprietarul apartamentului unde stăteau cu chirie i-a anunţat că, a doua zi, trebuia să se mute. Au pribegit două săptămâni pe la cunoscuţi până şi-au găsit o altă chirie.
Primele două zile de Crăciun din 2014 au colindat întruna, şi cu banii strânşi au cumpărat cadouri pentru copiii dintr-un orfelinat din oraş. A treia zi de Crăciun, s-au dus cu nişte prieteni la patinoar. În timpul ăsta, locuinţa în care stăteau cu chirie şi toate lucrurile lor aveau să se facă scrum. „Stăteam cinci familii acolo şi ne-a ferit Dumnezeu de n-a fost niciunul acasă. Ne-a ajutat Dumnezeu de ne-am salvat toate actele, cu toate că le aveam într-o cutie de carton, şi rochia Mariei de la cununie şi pantofii, atât! În rest, nimic!“, povesteşte Ghiţă.
DESPRE CREDINŢĂ, DRAGOSTE ŞI MIRACOLE
Au rămas doar cu hainele de pe ei şi cu cei 300 de lei pe care îi aveau la ei. Iar Ghiţă, încercând să-i oprească iubitei lui lacrimile de disperare, îi spunea că, dacă au rămas întregi bomboanele de sub pomul de Crăciun, atunci el este cel mai bucuros. Cu cei 300 de lei au plătit chiria pentru o cămăruţă, în condiţii de care nu mai vor să-şi amintească niciodată. Apoi, au muncit pe brânci şi au strâns, încet-încet, 500 de euro, cu speranţa că-şi vor găsi o chirie bună, cu tot ce le trebuia. Până au reuşit în sfârşit să-şi găsească apartament, opt proprietari i-au refuzat, doar pentru că sunt romi.
Nu s-au descurajat şi nu şi-au pierdut credinţa niciodată. Iar Dumnezeu le-a luminat, pas după pas, fiecare cărare, şi a împlinit un miracol după altul. Primul a venit de la o familie care îl mai vizita pe Ghiţă la orfelinat şi-l ajuta cu haine şi cu bani. Domnul este arhitectul blocurilor unde locuiesc acum. El şi soţia lui i-au ajutat cu avansul pentru un apartament prin Prima Casă. Au făcut credit pe 30 de ani şi, pe 5 septembrie 2015, s-au mutat într-un apartament gol, dar al lor. Câteva zile mai târziu, Nea Mărin şi colegii de la emisiunea pe care o realiza la Antena 1 le-au bătut la uşă. Le-au organizat în emisiune nunta, le-au făcut cadou verighetele, luna de miere în Grecia şi o parte din mobilierul din casă.
Ghiţă povesteşte azi despre relaţia lui absolut specială cu Dumnezeu şi zâmbeşte: „După cununie, atâta m-am certat cu Dumnezeu şi i-am spus: «Doamne, dar tu în Biblie ai promis că eşti Tatăl orfanilor, pentru nunta asta tu trebuie să ne dai verighetele, noi nu ne permitem, tu trebuie să ne dai verighetele, să ne faci nunta, că Tu eşti Tatăl nostru». Şi timp de un an de zile, când veneam de la lucru, mă uitam pe stradă după verighete, atât a fost de mare credinţa mea. Toată treaba a durat un an, până a venit Nea Mărin la noi, eu nici nu ştiam cine e. Şi uite că până la urmă, Dumnezeu ne-a adus şi nunta, şi verighetele, şi tot“.
Astăzi la casa lor, Ghiţă şi Maria nu uită nicio secundă de unde au plecat. Şi în 2015, la fel ca şi cu un an înainte, au umblat o lună întreagă să-şi facă programări pentru colindat şi, cu banii strânşi, au luat cadouri pentru copiii de la orfelinat şi pentru oamenii străzii. Secretele fericirii simple, spun zâmbind, sunt credinţa şi dragostea lor incredibil de frumoasă. Atât de frumoasă încât, atunci când vorbesc unul despre celălalt, o fac cu lacrimi de bucurie în ochi.
„A acoperit toate golurile mele“
„Maria m-a schimbat foarte mult în bine, ea mi-a adus tot ce n-am avut eu parte: dragoste de mamă, de tată, de frate, de tot, a acoperit toate golurile pe care le aveam în mine“, spune Ghiţă. Maria adaugă: „Eu n-am ştiut ce înseamnă dragoste până la Ghiţă, dar ştiu că îl avem pe Dumnezeu şi el e dragostea orfanilor şi ştiu că nu ne părăseşte niciodată. Ghiţă mi-a arătat ce înseamnă dragoste, să aibă cineva grijă de tine, e un părinte pentru mine, e totul, nu ştiu ce m-aş face fără el. Când pleacă la lucru, până vine acasă, plâng după el“, încheie fata.
Vă mai recomandăm:
Un bărbat în vârstă de 42 de ani din localitatea Ighişu Nou, judeţul Sibiu, îşi creşte singur cele cinci fete, pe care mama le-a abandonat într-un centru de plasament.
Bianca Cotora (39 de ani), din localitatea Avrig, judeţul Sibiu, a reinventat, împreună cu mama ei, dulceţurile şi fursecurile bunicii, transformându-le într-un mic business.
Toma Stupu, un bărbat din comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, şi-a mobilizat prietenii şi împreună au ridicat o casă nouă pentru o familie cu nouă copii a cărei locuinţă s-a prăbuşit.
Se încarcă comentariile...
