O româncă de 7 ani, campioană naţională la gimnastică în Spania. Se antrenează trei ore în fiecare zi şi vrea să câştige competiţii mondiale
0
Părinţii Sandrei au plecat în Spania, din Sibiu, în urmă cu 15 ani. Au pus pe picioare acolo o mică afacere de familie, iar fetiţa moşteneşte talentul tatălui, fost antrenor de gimnastică la Sibiu. Sandra a devenit campionă naţională la gimnastică artistică în Spania la categoria ei de vârstă.
Soţii Schiau Sasu au plecat din Sibiu în Spania în urmă cu 15 ani, în căutarea unei vieţi mai bune. Marcela Sasu era asistentă medicală iar soţul ei, profesor de gimnastică la Şcoala Sportivă din Sibiu. S-au stabilit în Burriana, o mică localitate aflată la aproximativ 15 kilometri de Castellon şi, cu muncă multă, au reuşit să dezvolte o mică afacere de familie. ”Am plecat pentru ceva mai bun, să putem realiza ceva, am văzut că în ţară nu se putea realiza nimic la vremea aceea şi ne-am hotărât să plecăm. În Spania aveam două magazine româneşti şi soţul montează aer condiţionat, camere frigorifice, face întreţinere şi montaj de tot felul, pe firma lui”, povesteşte Marcela.
3 ore de antrenament pe zi
Sandra s-a născut în Spania, acum are 7 ani şi jumătate şi, de 2 ani, face gimnastică artistică de performanţă. Munceşte foarte mult, se antrenează zilnic, de luni până sâmbătă, aproximativ 3 ore în fiecare zi, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Anul acesta, la jumătatea lunii iulie, Sandra a devenit campionă naţională în Spania pe grupa ei de vârstă, la categoria Open, destinată celor care nu au cetăţenia spaniolă. Părinţii au depus deja actele pentru cetăţenie şi, odată aceasta obţinută, micuţa va putea concura în competiţii pentru Spania.
”S-a calificat pentru campionatul Spaniei, care a avut loc în 8-12 iulie, şi a câştigat locul I pe general, pe toate aparatele, categoria Open, fiind cetăţean străin. Categoria Open e pentru cei care nu au cetăţenia spaniolă. Noi am cerut cetăţenia şi sperăm ca până la anul să iese. Sunt depuse actele de aproape un an, sperăm ca la anul să-i obţinem cetăţenia. Odată obţinută, va concura pentru Spania”, povesteşte mama.
”Are gimnastica în sânge”
Sandra a început cu gimnastică ritmică, pe care a practicat-o aproape un an, după care a trecut la gimnastica artistică. Se antrenează la un club aflat la aproximativ 10 kilometri de localitatea unde stau, iar antrenorii ei sunt extrem de mulţumiţi şi spun despre ea că ”are gimnastica în sânge”.
”Prima dată am început cu gimnastică ritmică, a făcut aproape un an, dar ea e o fire energică, iute, nu poate să stea şi atunci am spus hai să probăm, să vedem dacă îi place, deşi era mică, avea nici 5 ani împliniţi. I-a plăcut şi a rămas în continuare, că dacă nu îţi place nu poţi să faci nimic în chestia asta, chiar dacă părinţii vor. Îmi spune: «Mama, dacă tata dacă nu a ajuns campion mondial şi european eu voi ajunge».
E nevoie de talent şi foarte multă muncă, multe ore de antrenament, sacrificii. Practic, e o zi de naştere la clasă cu toată clasa şi nu poate să meargă pentru că are o competiţie şi trebuie să se antreneze, nu poţi să lipseşti de la antrenament. Dincolo de sala de antrenament, e o fetiţă veselă, energică, se caţără peste tot, aleargă încolo şi încoace, nu are stare, până şi în casă face gimnastică atunci când vine de la antrenament, vrea să încerce elemente noi, mai dificile, mereu”, povesteşte, emoţionată, mama Sandrei.
Viitorul, în Spania
Marcela descrie simplu sentimentul pe care îl trăieşte când îşi vede fiica în sala de concurs, ”emoţii puternice şi fericire în acelaşi timp”, şi spune că micuţa rămâne în suflet tot româncă. Ţara de adopţie a devenit însă acasă, Sandra are aici alte posibilităţi de pregătire iar părinţii ei nu-şi pun problema să se mai întoarcă în România.
”În România parcă e mai rău decât în momentul în care am plecat. Sunt unele chestii bune, unele la fel au rămas, noi tot sperăm că se vor îndrepta lucrurile şi că va merge totul mai bine, dar pe moment parcă e aşa o aşteptare, batem pasul pe loc. Suntem la curent cu tot ce se întâmplă, avem antenele aici, toate televiziunile, ne uităm la ele. Deşi de aici au plecat mulţi români în ţară după o anumită perioadă s-au întors, nu-i de stat, sunt familii cu 2 copii care după 5 ani s-au întors aici, nu se mai descurcau şi s-au întors. E trist, dar nu avem ce face, asta e situaţia. Nici aici nu e uşor, dacă nu ai de lucru e greu, dar te descurci oricum mai bine decât în ţară”, mai spune mama Sandrei.
Vă mai recomandăm:
Aurelia Rusu (68 de ani), fostă profesoară de limba română, acum pensionată, a amenajat într-o veche casă săsească din localitatea Bazna un mini-muzeu splendid cu obiecte vechi săseşti, şi a publicat de asemenea o carte cu reţete tradiţionale ale saşilor.
Pavel Diaconu, în vârstă de 69 de ani, din localitatea sibiană Răşinari, merge la toate evenimentele importante îmbrăcat în ia tradiţională românească. Din dragoste pentru tradiţii, bătrânul şi-a amenajat acasă şi un minimuzeu cu obiecte tradiţionale.
„Noica a fost filat ca un obiectiv militar“ avea să afirme Andrei Pleşu, despre Securitatea care l-a urmărit pe filozof pe tot parcursul vieţii, indiferent că acesta s-a aflat la Bucureşti, în Păltiniş sau în alte părţi.
Se încarcă comentariile...
