Izolaţii de la marginea Sibiului: „Avem nevoie de lucruri elementare pentru secolul în care trăim“

Pe o păşune de aproximativ 80 de ha aflată la marginea municipiului Sibiu, dar pe teritoriul administrativ al oraşului Cisnădie, în ultimii ani s-a construit un cartier în care deja locuiesc câteva mii de oameni. Alte mii sunt aşteptate să se mute, deşi în Cartierul Arhitecţilor se circulă prin noroaie, pe întuneric, nu există magazine, creşe, iar traficul spre Sibiu a devenit infernal la orele de vârf: durează şi o oră să intri în oraş.

„S-a construit ca-n vestul sălbatic”, a izbucnit primarul Sibiului, Astrid Fodor, referitor la dezvoltarea imobiliară de la marginea oraşului administrat de ea. Declaraţia primarului a apărut după ce, din toamna anului trecut, la intrarea în Sibiu dinspre Cisnădie au început să se formeze cozi kilometrice în care stau părinţii din Cartierul Arhitecţilor care îşi duc copiii la şcolile din Sibiu. „Nu şi-au făcut niciun fel de infrastructură – nici socială, nici educaţională, de niciun fel – şi acum Sibiul suportă consecinţele: copiii de acolo trebuie să vină la şcolile şi grădiniţele din Sibiu, aglomerează transportul public din Sibiu şi toată lumea se uită către Primăria Sibiu să găsească soluţia miraculoasă“, a mai adăugat primarul Sibiului.
 

„Soluţia miraculoasă“ nu a fost descoperită până în prezent. Cartierul în discuţie este construit la marginea unui îngust drum judeţean care preia întregul flux auto din zonă. Căi de acces alternative înspre Sibiu nu există, iar mijloacele de transport public ale oraşului nu ajung în zonă deoarece aceasta este în afara teritoriului administrativ al municipiului Sibiu.

Mii de oameni

Pe ceea ce nu demult a fost o păşune de la marginea Sibiului, s-au construit atât blocuri, cât şi case. În aceste locuinţe s-au mutat până acum aproximativ 6.000 de oameni, estimează Sorin Haidău. El este unul din locuitorii acestei zone care a iniţiat o scrisoare deschisă către autorităţile despre care localnicii spune că nu fac nimic, în afară de vorbe goale. „Există 1.400 de apartamente finalizate, din care 80-90% sunt locuite de o medie de trei membri, deci aproape 4.000 de locuitori. Mai există aproape 700 de case, deci alţi 2.100 de locuitori“, îşi estimează tânărul numărul de vecini. Tot el mai spune că în diferite faze de construire mai sunt aproximativ 700 de apartamente, ceea ce va mai aduce un flux de câteva mii de locuitori în perioada imediat apropiată.
 

Sorin Haidău înşiră o listă lungă de demersuri făcute la primăriile din Cisnădie şi Sibiu, la Consiliul Judeţean sau la societatea de transport public din municipiul Sibiu, toate cu scopul de a rezolva măcar transportul în comun, în speranţa că introducerea acestuia ar mai rarefia traficul auto. Deocamdată, niciuna din doleanţele locuitorilor din Cartierul Arhitecţilor nu a primit satisfacţie.

Până acum patru ani, Cartierul Arhitecţilor era, de fapt, o mare păşune (captură Google Earth)

E mai ieftin

Pentru a intra în Cartierul arhitecţilor poţi folosi una din numeroasele străzi de pământ care se leagă de drumul judeţean dintre Sibiu şi Cisnădie. „Eu, aici, am dat 52.000 de euro pe un apartament cu două niveluri la casă, finalizat la gri avansat, cu două balcoane şi loc de parcare. În Sibiu, în afară de faptul că nu prea găseşti apartamente, m-ar fi costat 80.000 de euro, pe puţin, o astfel de locuinţă”, spune Cristian Morar, unul din tinerii recent mutaţi în cartier. La fel ca ceilalţi, se plânge de lipsa infrastructurii. „Dacă mai şi plouă dimineaţa şi dacă e şi luni fac 45 de minute ca să intru în Sibiu. Iar de când au pus semaforul de la intrarea în oraş, parcă e şi mai mare nebunia. Nu ne bagă nimeni în seamă că plătim taxe şi impozite“, se revoltă Cristian.

Pe lângă accesul greoi în Sibiul în care lucrează majoritatea din Cartierul Arhitecţilor, majoritatea străzilor nu sunt asfaltate, nu au trotuare, nu au iluminat public. Dar există câini ciobăneşti, veniţi de la oile care mai pasc pe porţiunile de păşune neocupate încă de investiţiile imobiliare. „Noi avem nevoie în cartierul nostru de nişte lucruri elementare pentru secolul în care trăim, cum ar fi o infrastructură rutieră, educaţională, medicală, socială, culturală etc.“, se arată în scrisoarea deschisă transmisă autorităţilor şi semnată de 193 de locuitori ai zonei.

”Vina e a constructorilor”

Cartierul Arhitecţilor este situat la doi paşi de Sibiu, dar la cinci kilometri distanţă de centrul oraşului Cisnădie, de care aparţine administrativ. Planul urbanistic general al Cisnădiei, pe baza cărora au fost elaborate planurile zonale care au dus la apariţia ansamblurilor imobiliare, nu a fost respectat de către dezvoltatori. Asta susţine primarul Cisnădiei, Gheorghe Huja. „Cei care au construit în zonă nu au ţinut cont de aşa ceva. Au vândut terenurile şi ne-am trezit că nu mai există loc pentru o şcoală, o policlinică, o grădiniţă. Lucrurile s-au complicat în timp“, admite Huja.

El pune lipsa străzilor asfaltate şi a iluminatului public tot pe seama dezvoltatorilor imobiliari. Din cauza bugetului restrâns al oraşului, care nu ar permite asfaltarea tuturor străzilor, primarul spune că a impus dezvoltatorilor imobiliari să amenajeze ei străzile şi iluminatul public. Iar după ce le amenajează să le predea Primăriei Cisnădie pentru administrare. „Nu au predat străzile şi nu le pot preda căci noi nu le primim dacă nu sunt amenajate. Ce a făcut constructorul? A luat autorizaţia, a semnat de primire că se obligă să facă străzile, a construit casele, le-a vândut şi s-a spălat pe mâini. Iar acum vin oamenii la mine să le fac stradă. Păi, nu avem bani. În plus, străzile acelea nu sunt ale noastre, sunt proprietate privată. Cum să vin eu acolo să investesc bani publici?“, se întreabă retoric Huja.

Arhitectul şef al oraşului, Ioana Cristian, susţine că - deşi în certificatele de urbanism emise pentru ansamblurile imobiliare se specifică obligativitatea realizării străzilor şi iluminatului - nu există pârghii pentru ca investitorii să şi fie obligaţi să respecte aceste lucruri. „Constructorii merg la notar şi încheie un act prin care cedează terenul Primăriei, chiar dacă noi nu îl acceptăm, deoarece nu este o stradă amenajată. Dar prin această metodă, ei nu mai plătesc impozit pe respectiva suprafaţă. Cu actul respectiv, dar nu mai după ce sunt făcute investiţiile, administraţia dă hotărâre de preluare a terenului“, arată Ioana Cristian.

O zonă metropolitană şi un drum printr-o altă comună

Una din soluţiile discutate pentru rarefierea traficului din zonă ar fi amenajarea unei străzi în spatele Cartierului Arhitecţilor, unde este graniţa unei alte localităţi, Şelimbărul. Doar că, mai departe, până în Sibiu, această stradă ar trebui să fie construită de Primăria Şelimbăr, care nu deţine teren în zonă, suprafeţele fiind în proprietate privată.

În picioare ar mai rămâne înfiinţarea unei zone metropolitane, în care să fie instituit un sistem unic de transport public. Sistem de care, astfel, ar beneficia şi cele câteva mii de locuitori ai Cartierului Tineretului. Doar că discuţiile despre înfiinţarea zonei metropolitane, discuţii iniţiate de Primăria Sibiu în cursul anului trecut, s-au blocat temporar. Unii dintre primarii din posibila zonă metropolitană nu sunt de acord cu pretenţiile municipalităţii sibiene, care cere un vot cu o greutate sporită în viitoarea asociaţie, pe măsura aportului mărit de capital.
 

„Avem nevoie de drumuri alternative care să facă legătura cu Municipiul Sibiu, unde majoritatea dintre noi au locurile de muncă (ca să avem de unde să plătim şi impozitele, domnilor primari şi domnilor consilieri locali). Ştiţi că oamenii stau la coadă în trafic zeci de minute pentru a intra în Municipiul Sibiu? Pe un traseu de aproximativ doi km?“, întreabă locuitorii din Cartierul Arhitecţilor în scrisoarea deschisă transmisă autorităţilor. Săptămâna trecută, prefectul Sibiului a invitat la discuţii reprezentanţii tuturor instituţiilor care s-ar putea implica în rezolvarea problemelor de trafic din zonă. Deocamdată, însă, nu a fost anunţată nicio soluţie.