Cele mai bune leacuri băbeşti, păstrate din secolul al XIX-lea. Reţete naturiste sigure prin care se tratau arsurile, durerile de dinţi, de gât sau de urechi
0
Remediile naturiste erau utilizate cu succes la sfârşit de secol XIX, şi tratau, susţin cronicarii vremii, afecţiuni dintre cele mai diverse, atât al oameni cât şi la animale.
O parte din ele sunt publicate de către Victor Păcală, profesor la Seminarul Andreian din Sibiu, în „Monografia comunei Răşinariu” apărută în 1915.
Angina se trata cu rachiu amestecat cu apă de var iar pentru conjunctivită trebuia suflat în ochi praf de corn de şarpe sau zahăr pisat mărunt. Aprinderea de plămâni se trata cu „rădăcină de spânz ce se trage pe piept” iar la arsură se puneau pe zona afectată cartofi tăiaţi felii sau lapte acru sau se ungea rana cu un amestec făcut din apă limpede luată de deasupra varului stins şi ulei de in.
Pentru durerile de încheieturi era recomandată „sărătura de carne de porc ce se adună pe fundul vasului” iar despre pătrunjelul fiert în lapte dulce se spunea că „alină durerea cauzată de orice fel de bubă”. Pentru cârcei, se recomandă să se frece „locul ce se crispează, în trei zile de marţi consecutive, cu ţărâna luată de pe tulpină de gutui” iar pentru holera se recomanda ca toată lumea să bea apă fierbinte cu untdelemn şi zahăr.
Degerăturile se tratau cu cartofi raşi pe răzătoare şi apoi încălziţi puţin, dar şi cu o cârpă înmuiată în vinul în care a fost ţinută o perioadă o rădăcină de spânz. Pentru durerile de cap erau recomandate frunzele de varză crudă, foile de nuc, de hrean, aluatul sau oţetul de mere. Durerile de dinţi se vindecau cu aburii fierturii de măselariţă sau de spânz, „punând un firicel din această buruiană în caria dintelui bolnav”. Calmau de asemenea durerile de măsele hreanul fiert în vin, mămăliga nesărată sau zeama de cimbru, ţinute puţin în gură. „Cândva de mult, durerea de măsele se lecuia trăgând din pipă veche cu ţeavă nouă, fum de sâmburi de măsline pisaţi mărunt”.
Pentru durerea de stomac se recomanda să se bea 15 grame de cafea măcinată fiartă în 150 de mililitri de rachiu de drojdie, iar la durerea de gât se mânca mult usturoi sau se freca tot cu usturoi partea dureroasă a gâtului. Pentru durerile de inimă se recomanda să se bea oţet amestecat cu cenuşă fierbinte, sau se mânca pâine sfinţită cu apă proaspătă în ziua de Paşti.
Dacă avea dureri de ochi, bolnavul trebuia să se şteargă pe ochi cu roua de pe mai multe flori iar la durerile de urechi se turna în ureche o picătură de ulei de nucă încălzit şi amestecat cu unt de migdale. Durerile naşterii erau alinate cu ceaiuri de secară, tei sau muşeţel, sau cu vinars amestecat cu untdelemn.
Cei care aveau frisoane trebuiau să bea vin fiert cu sare şi piper, la cei care sufereau de hepatită se foloseau rădăcina de ştevie fiartă în lapte dulce şi apoi lăsată o zi întreagă undeva la răcoare iar pentru a scăpa de amigdalită se mânca hrean şi se bea rachiu. Pentru constipaţie era recomandat uleiul amestecat cu unt de vacă şi gălbenuş de ou, băut cald, sau uleiul cu apă caldă şi zahăr iar pentru a scăpa de mirosul neplăcut al gurii trebuia mestecată coajă de rodie.
Cei care sufereau de insomnii trebuiau să bea înainte de culcare o ceaşcă de apă în care s-au pus flori sau capsule de mac roşu, iar cei care se ardeau cu apă clocotită trebuiau să ungă locul respectiv cu fiertură din frunză de arin amestecată cu făină de porumb.
Pentru a scăpa de pojar, trupul bolnavului era frecat cu rachiu de drojdie după care se învelea într-un cearceaf înmuiat în zeamă de varză încălzită. Persoanele răguşite trebuiau să bea lapte dulce, fiert, amestecat cu un ou, iar cele care sufereau de reumatism făceau băi cu flori de ghiocei sau cu frunze de nuc. Pe tăieturi se puneau foi de pătlagină sau coada şoricelului pisată şi amestecată cu untură râncedă iar tusea se trata cu ceai făcut din gălbenuş de ou, smochine şi zahăr. Pe unghiile rupte se punea răşină iar zonele cu herpes trebuiau frecate cu coada încălzită a unei linguri de cositor.
Vă mai recomandăm:
Lee Vasu, un pictor de 36 de ani stabilit în SUA de 25 de ani, conturează o imagine extraordinară a Sibiului în galeria de artă pe care o deţine în „Marele Măr“. Ba chiar i-a incitat atât de mult pe străini cu peisajele sale, încât zeci de artişti americani, britanici şi coreeni s-au înghesuit să vină să vadă cu ochii lor locurile pitoreşti.
Un grup de tineri români împrăştiaţi prin toată lumea, dar uniţi de dorinţa de a face bine, adună tone de ajutoare pentru familiile sărace din România, pe care le distribuie personal. Uniţi de un sibian plecat în Germania, tinerii au înfiinţat, până acum, peste 30 de puncte de colectare şi au ajutat deja aproximativ 200 de familii.
Doi tineri din Sibiu vă aşteaptă în weekend, într-o gospodărie ţărănească superbă din Mărginimea Sibiului, cu proiecţii de filme în podul şurii, plimbări cu căruţa, precum şi cu cele mai bune preparate tradiţionale româneşti.
Pasiunea cu care Michael Henning meştereşte piesele pentru sobe aduce în atelierul lui de la Cisnădioara clienţi din toată România, dar şi din străinătate. „Adevărul“ vă spune povestea lui.
Maria şi Mircea Drăgan, doi profesori sibieni pasionaţi de folclor, şi-au transformat casa într-un muzeu în care au strâns costume populare şi păpuşi îmbrăcate în port tradiţional. „Adevărul“ vă invită într-un muzeul plin de suflet.
Se încarcă comentariile...
