Atracţiile turistice ale Sibiului medieval

Prima menţiune documentară referitoare la ţinuturile sibiene datează din 20 decembrie 1191. Sibiul s-a dezvoltat în mod constant, devenind în secolele XV - XVIII cea mai puternică cetate a Transilvaniei şi unul din oraşele cele mai înfloritoare şi prospere. Cetatea Sibiului a fost invincibilă vreme de sute de ani, iar multe multe dintre obiective s-au păstrat până azi, devenite veritabile atracţii turistice.

TURNUL SFATULUI

Situat între cele mai importante două pieţe ale oraşului, Turnul Sfatului a fost din totdeauna simbolul caracteristic al oraşului Sibiu. Numele turnului provine de la funcţia de apărare asupra porţii de intrare în cea de-a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată documentar în anul 1324. Având iniţial funcţia de turn de fortificaţie, de apărare, din a doua incintă de fortificaţie, acesta se prăbuşeşte parţial în anul 1585, în urma unui cutremur. Parterul şi primele două etaje aparţin astăzi construcţiei originale din sec. XIII. În anul 1588 turnul este reconstruit cu ajutorul contribuţiei cetăţenilor oraşului. În anul 1720 paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului de a repeta la tobă, la fiecare jumătate de oră, bătaia ceasului. Acoperişul îşi schimbă înfăţişarea de-a lungul timpului, de la unul scund, piramidal, la cel piramidal octogonal înalt, flancat de patru turnuleţe care serveau drept semn de drept de judecătorie a oraşului.

Forma actuală a turnului datează din lucrările de reconstrucţie executate între anii 1824-1826. Accesul în interior se face printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. Sunt 141 de trepte de urcat până la ultimul etaj. Intrarea în Turnul Sfatului costă 2 lei.

TURNUL SCĂRILOR

A fost construit în sec. 13 şi refăcut în 1542. Este singurul dintre cele trei porţi de acces în prima incintă de fortificaţii care s-a păstrat, parterul turnului fiind cea mai veche construcţie păstrată din Sibiu. Turnul se prezintă sub forma unei construcţii masive din cărămidă, cu un singur etaj, având la primul nivel o trecere boltită prin care se ajunge la scările care fac legătura dintre “Oraşul de sus” şi cel “de jos” în direcţia străzii Turnului, iar în lateral o trecere arcuită spre „Colţul Ispăşirii” de sub zidul curb ce delimitează grădina casei parohiale.

TURNUL GROS

Se află între str. Cetăţii şi bd. Spitalelor şi datează din 1540. Este o construcţie masivă de plan semicircular, cu ziduri de cărămida (la baza din piatră) şi o platforma pe care erau amplasate tunurile. Turnul are o forma de U ieşind cu circa 25 m în afara zidului exterior. Avea mai multe niveluri defensive fiind o adevărată maşină de război. Turnul a fost ctitorit de Marcus Pempfflinger. Primul teatru din Sibiu a funcţionat în acest turn din anul 1778. Recent a fost renovat complet şi actualmente reprezintă sediul Filarmonicii de Stat Sibiu.

TURNUL DULGHERILOR (1337 - 1366)

Este un turn de flancare, având la bază un plan circular. De la nivelul cornişei, turnul primeşte forma unei prisme octogonale încheiată în porţiunea superioară printr-o parte ieşită în exterior susţinută de console cu guri de păcură între arce. A fost restaurat în 1967. Zidul care face legătura cu Turnul Olarilor este o reconstrucţie recentă a vechiului zid de apărare.

TURNUL OLARILOR

A fost construit în secolul al XV-lea din piatră şi consolidat un secol mai târziu. Partea superioară, ieşită în afară, se sprijină pe o înşiruire de console cu guri de aruncare. De jur împrejur sunt amplasate câte cinci lăcaşuri de tragere pentru archebuze. Sub streaşină: metereze în formă de trepte.

TURNUL ARCHEBUZIERILOR

Este cel mai sudic dintre cele trei turnuri păstrate în str. Cetăţii. Turnul are forma unei prisme octogonale cu partea superioară ieşită în afară, sprijinită pe console în ale căror arce de legătură sunt plasate guri de aruncare.pe console în ale căror arce de legătura sunt plasate guri de aruncare.

BASTIONUL SOLDISCH

Sau Bastionul mercenarilor, aflat pe str. Bastionului colţ cu şoseaua Alba Iulia. A fost ridicat între 1622-1627 ca fortificaţie de apărare a oraşului de sus şi este cronologic ultimul dintre bastioanele oraşului. În partea superioară are un brâu pronunţat care avea rolul de a împiedica sprijinirea scărilor de asalt. Este în formă de jumătate de treflă cu latura lungă orientată spre Aleea Filosofilor. Pe latura exterioară a bastionului este ataşată cea mai frumoasă stemă a oraşului pe o placă de marmură albă. Zidul bastionului mai păstrează pe latura de nord patru ghiulele încastrate în el.

BASTIONUL HALLER

Construcţia a fost terminată în anul 1553. Bastionul este construit din cărămidă şi umplut cu pământ, având zidurile de o lungime totală de 223 metri şi înălţimea maximă a zidului de 9 metri. Pentru o mai bună apărare, zidurile erau prevăzute la circa 1 metru de limita superioară cu distanţiere, realizate din piatră, pentru a împiedica instalarea scărilor de asediu.

În 1771 pe bastion se construieşte şcoala de călărie (manejul), iar în primul deceniu din secolul XX se ridică edificiul actual al Spitalului de neurologie.

SISTEMUL DE FORTIFICAŢIE

Prima fortificaţie înconjura biserica romanică pe locul căreia a fost ulterior edificată Biserica Parohială gotică ”Sf. Maria”, alcătuind prima incintă de fortificaţie, în jurul actualei Pieţe Huet. Zidurile primei incinte sunt construite din piatră. Substanţa fortificaţiei iniţiale se află încorporată în zidurile construcţiilor ridicate ulterior pe perimetrul fortificaţiei. Se păstrează vizibil Turnul Scărilor cu modificări aduse în secolul XIX. Fortificaţia a fost extinsă la sfârşitul sec. XIII printr-o a doua incintă cuprinzând actuala Piaţă Mică. 

Extensia rapidă a oraşului şi accentuarea tulburărilor armate interne, dar în special pericolele prezentate de atacurile otomane, fac necesare construirea incintelor a III-a şi a IV-a, care cuprind întreg oraşul de sus şi întreg oraşul de jos, accesul în oraş făcându-se prin Poarta Cisnădiei, situată la capătul sud-vestic al străzii Bălcescu (marcaj în asfalt), prin Poarta Ocnei pe latura nord-vestică, căreia îi corespunde peste Cibin un pod de piatră, prin Poarta Elisabeta în partea nord-estică (în zona gării) şi prin Poarta Sag pe latura de nord.

Din fortificaţia iniţială se mai păstrează astăzi 10 turnuri de apărare, Pasajul Scărilor, Bastionul Soldisch, Bastionul Haller, o portiune de zid din prima incinta de fortificaţii de 30m situată în pasajul care porneşte de la Turnul Scărilor, strada Centumvirilor şi curtea Liceului Goga şi zidul exterior de apărare paralel cu bd. C. Coposu.