Un tânăr din Satu Mare şi-a salvat de la moarte un coleg în timpul orelor: „Când l-am văzut pe jos, fără puls, am ştiut ce am de făcut“

Vlad Vîlcu, un proaspăt absolvent de clasa XII-a din Satu Mare, este eroul şcolii lui, după ce în luna martie, a salvat viaţa unui coleg care a făcut stop respirator în timpul orei. Băiatul a intervenit mai rapid decât asistenta şi doctoriţa şcolii, iar intervenţia lui a fost vitală.

Amintirile din timpul anilor de liceu sunt în marea lor majoritate hazlii. În cazul lui Vlad Vâlcu, un proaspăt absolvent al Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare, printre aceste amintiri se va strecura în anii care urmează şi o alta, una mult mai puternică şi de impact. Vlad Vîlcu îşi va aminti mereu data de 22 martie, şi nu prin prisma atentatelor de la Bruxelles ci pentru că a fost ziua în care a salvat pentru prima dată o viaţă, pe cea a colegului său de clasă.

Vlad Vîlcu este un tânăr ca oricare altul, cu pasiuni, planuri şi prieteni. Informatica este cea mai mare dragoste a lui, de când a descoperit calculatoarele fiind de nedezlipit de acestea. Totuşi s-a găsit o activitate care să îl scoată din casă şi să îl facă să uite de calculator. În urmă cu patru ani de zile, Vlad a descoperit Crucea Roşie şi voluntariatul şi de atunci au fost puţine săptămânile în care a lipsit de la sediu şi se pot numără pe degetele de la o mână evenimentele la care nu a fost prezent. A ajuns la Crucea Roşie prin intermediul unui prieten, care l-a făcut suficient de curios încât să exploreze această lume, iar odată cunoscută, nu s-a mai putut despărţi de ea.

„Mi-a plăcut din prima la Crucea Roşie, mi-a plăcut atmosfera veselă de acolo, faptul că mereu erau informaţii noi şi interesante. Mi-a plăcut şi faptul că ceea ce învăţam noi acolo putea salva vieţi, dar nu credeam eu atunci că voi ajunge să salvez o viaţă. Nu am lipsit de la Crucea Roşie prea mult, doar acum când m-am pregătit pentru bac şi admitere la facultate, în rest am mers de 2-3 ori pe săptămână”, povesteşte Vlad Vîlcu.

„M-a cuprins o adrenalină incredibilă, dar am făcut tot ce am învăţat”

Mulţi dintre cei care sunt voluntari la Crucea Roşie şi învaţă toate tehnicile de prim-ajutor nu au ocazia să le aplice în viaţa reală, manechinul fiind singurul mod în care pun în practică toate informaţiile teoretice acumulate despre cum se salvează un om în diferite ipostaze.

Experinţa lui Vlad a fost să fie una diferită, multele ore de apăsat pe manechin pentru masaj cardiac fiind extrem de utile atunci când a venit vorba să salveze viaţa unui coleg de clasă.

„Era a doua oră. În timpul orei am auzit aşa un zgomot, după aia mi-a povestit colegul lui de bancă cum s-a ridicat şi a înţepenit şi a intrat în convulsii şi a căzut jos. În cădere s-a lovit şi la cap şi toată lumea a început să se agite. Am ştiut eu ce să fac, i-am dat pe toţi la o parte şi m-am dus şi mi-am făcut eu treaba mea. Până am ajuns la el mi-am dat seama ce se întâmplă şi ce trebuie să fac. Partea interesantă a problemei este că nu se întâmplă atât de des să intre în stop cardio respirator după ce face o convulsie de genul. Cazurile astea sunt rare. El a intrat prima dată în convulsie, şi-a dat ochii peste cap şi pe urma nu s-a mai mişcat deloc. Atunci am ştiut că are stop cardiac, că nu avea nici puls, nu avea nici respiraţie şi am început să îi fac manevra”, îşi aminteşte Vlad Vîlcu. Acesta povesteşte că în acele momente l-a cuprins adrenalina şi a acţionat fără să se mai gândească la nimic, subconştientul lui punând în aplicare tot ce ştia deja despre primul ajutor în astfel de cazuri.

Vlad a fost cel care a păstrat totul sub control şi în clasă, dând sarcini fiecărui coleg ce să facă. Pe unii i-a pus să sune la ambulanţă, pe alţii să meargă după personalul medical al liceului, iar pe restul i-a scos afară pentru a nu crea presiune pe el.

„Eu am fost cea pe care m-a trimis după asistenta medicală. Ne-am speriat rău când am văzut ce se întâmplă. Am mers repede să chemăm doctoriţa şi asistenta. Nu s-au grăbit, dar le-am grăbit noi”, afirmă o colegă de-a lui Tudor, martoră la tot evenimentul.

Experienţa lui a fost vitală

„Pe când au venit doamnele, asistenta şi doctoriţa, deja era stabilizat şi în afara pericolului. Doctoriţa, când a venit, a vrut să vadă dacă are contact pupilar, dacă vede lumina, dar în situaţii de genul sari un pic peste paşii ăştia, că e mai important să îi salvezi viaţa decât să respecţi un anumit protocol. Asistenta nu a ştiut să facă masaj cardiac, în sine manevra nu a ştiut să o execute corect. Doamna doctor mi-a zis mie să îi fac respiraţiile gură la gură, ea fiind doctor şi eu doar un elev. În plus, nici nu aveai voie să îi faci respiraţie gură la gură pentru că era posibilitatea să fie înecat cu propria limbă”, povesteşte Vlad experienţa imediată după ce colegul său a fost în afara pericolului.

Echipajul de salvare a sosit rapid la faţa locului, în aproximativ 5 minute, după cum afirmă Vlad şi colegii lui. Aceştia au recunoscut profesionalismul cu care a intervenit băiatul, afirmând că ceea ce a făcut el a fost vital pentru colegul său.

„M-a sunat a doua zi, era chiar după atentatele de la Bruxelles, să îmi spună foarte entuziasmat ce a făcut şi cum a reuşit să salveze el o viaţă, câtă adrenalină a simţit şi cum încă se gândeşte la asta. M-am bucurat tare mult pentru el că a avut parte de o asemenea experienţă”, povesteşte Rodica Borlan, directoarea de la Crucea Roşie.

Cursuri de prim ajutor pentru fiecare profesor

Vlad Vîlcu consideră că primul ajutor este vital indiferent de situaţie şi ar dori ca tot mai multe persoane să facă aceste cursuri. Vede de bun augur obligativitatea cursurilor de prim ajutor pentru cadrele didactice, pentru că acestea sunt primele care pot interveni în astfel de situaţii, fiind persoane care activează adesea în locuri cu aglomerări de persoane. De aceeaşi părere este şi U.P, colegul lui Vlad, pe care l-a salvat în intervenţia din clasă.

„În opinia mea, cred că ar trebui să fie introdusă lecţia de prim ajutor ca lecţie predată în şcoală, este de o necesitate prioritară ca fiecare copil să ştie să facă masaj cardiac în caz deurgenţă. Sunt norocos că l-am avut la momentul potrivit pe Vîlcu în clasă, el asumându-şi rolul de medic de urgenţă”, afirmă cel pe care Vlad l-a salvat. Acesta îi este recunoscător colegului său că a intervenit fără reţineri şi i-a salvat viaţa.

Deşi a salvat o viaţă, Vlad nu va continua în acest domeniu activitatea viitoare. El s-a înscris la facultăţile de Drept şi de Informatică din Cluj, fiind admis la ambele dintre ele, dar alegând prima lui iubire, informatica.