Singura biserică creştină din România cu semilună pe turn se află în Satu Mare. Lăcaşul de cult a rezistat miraculos în faţa cutremurelor şi a incendiilor
0
Ridicată în urmă cu peste 800 de ani, Biserica din Acâş a supravieţuit în mod miraculos perioadelor zbuciumate păstrând, în mod ciudat, şi astăzi semiluna în vârful turnului. Chiar dacă are mai multe secole vechime, biserica nu este tencuită nici astăzi, conform legendei locale mortarul pur şi simplu nu se leagă de cărămida din care este construită.
Conform unei inscripţii aflate în biserică, dezvelită în 1975 cu prilejul împlinirii a 800 de ani de existenţă, aceasta datează din 1175. La început a fost o mănăstire romano-catolică dar după Reformă biserica a fost transformată în una reformată, aşa cum a rămas până azi. Potrivit scriitorului Felician Pop, prima legendă care se leagă de acest lăcaş de cult este aceea legată chiar de construirea bisericii. Aceasta ar fi fost construită de banul Akos care făcea parte din neamul Akoşilor din Panonia, venind din Sciţia în frunte cu cei şapte conducători ai sciţilor. Neamul Akoşilor, cel care a construit biserica şi a dat numele aşezării, s-a stins în secolul XVI.
Există o teorie conform căreia biserica nu a fost tencuită tocmai pentru că respectă regulile romanice. Unii localnici susţin însă că pereţii exteriori ai bisericii au fost tencuiţi, numai că în decursul anilor, datorită multiplelor renovări, tencuiala ar fi fost îndepărtată.
Legenda spune în schimb că biserica a rămas netencuită deoarece toate încercările de a aplica un strat de tencuială au fost zadarnice pentru că tencuiala nu se prinde de pereţi. Mulţi preoţi au încercat să tencuiască lăcaşul de cult. Îl tencuiau meşterii, îl finisau, dar după cădea tot. Mortarul nu se prindea de pereţi. Se spune că atunci când a avut loc Reforma lui Martin Luther, reformaţii au ocupat mănăstirea şi au alungat călugării. Supăraţi, aceştia au aruncat asupra bisericii multe blesteme din cauza cărora va rămâne netencuită pentru totdeauna.
Focul, trăznetul şi nici cutremurul nu au putut să o pună la pământ
Placa omagială instalată în biserică cu ocazia împlinirii a 800 de ani de existenţă atestă că la 1241 biserica a fost devastată de către tătari.
Soarta avea să rezerve însă destule surprize şi necazuri acestui splendid edificiu. În anul 1642, în urma unui incendiu, biserica a ars şi imediat după aceea au venit turcii, care i-au dat foc din nou. După ce a trecut prin foc şi furia turcilor, o altă nenorocire a lovit biserica. În 1747 un trăznet a lovit unul dintre turnuri însă parcă o mână divină a făcut ca biserica să nu ardă din temelii. În septembrie 1834 a avut loc un mare cutremur în zona Careiului, fiind distruse mai multe aşezări. Biserica din Acâş a suferit mari daune, dar nu s-a prăbuşit, a rămas în picioare.
Oamenii s-au chinuit să adune bani să refacă biserica, dar din cauza sărăciei n-au reuşit să adune fonduri suficiente şi biserica a rămas în aceeaşi stare până în 1862 când a fost cuprinsă de un alt incendiu devastator.
Atunci, focul a ars trei zile în continuu şi a devastat jumătate din sat. Cu mari greutăţi în perioada 1896—1902 biserica a fost renovată cu sprijinul financiar al comisiei pentru ocrotirea monumentelor de artă.
Semiluna şi cocoşul tronează în vârful celor două turnuri
O altă ciudăţeniei a Bisericii din Acâş sunt simbolurile care tronează semeţ pe cele două turnuri ale edificiului. Pe un turn se află cocoşul, simbolul religios specific reformaţilor, semnul convenţional al vigilenţei şi luminei. Pe celălat turn se află semiluna, simbolul islamului, cel care evocă moartea şi învierea.
Prezenţa semilunei pe un lăcaş de cult creştin este unicat în România explicaţia venind tot dintr-o legendă care spune că aceasta a fost ridicată în turn deoarece se credea că turcii nu atacă lăcaşurile care au acest semn mahomedan. Probabil că această idee le-or fi venit sătenilor după ce invadatorii au distrus biserica proaspăt renovată, în 1642.
Tot legenda spune că biserica din Acâş ar fi legată printr-un tunel de castelul din Ardud, care la rândul său printr-o reţea de alte tunele ar fi fost legat de cetăţile Sătmar şi Medieş. Legenda tunelurilor este încă prezentă în conştiinţa sătmărenilor cu toate că nimeni nu se poate lăuda că ar fi făcut un drum subteran între aceste localităţi. Probabil că tunelurile din preajma bisericilor şi castelelor erau mult mai scurte şi aveau rolul de ieşiri de salvare în caz de pericol.
Înveşmântată în aura atâtor legende, biserica din Acâş este una dintre splendorile areti romanice europene ale evului mediu timpuriu, aparţinând ca structură arhitectonică stilului iniţial al Abaţiei din Cluny, localitate din provincial Burgundia din Franţa.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
